Referendumul pentru 300 de parlamentari: 17 ani de promisiuni, proiecte blocate și un grup de lucru în 2026

Deputații au decis miercuri, 9 septembrie, să formeze un grup de lucru pentru reducerea Parlamentului la 300 de membri. Decizia vine după ce AUR și USR au cerut accelerarea proiectelor, iar PNL a susținut discutarea lor în comisii.

Partidele au acum de negociat câte locuri ar reveni fiecărei Camere și cum ar fi împărțite între județe. În discuție intră și reprezentarea minorităților naționale. Grupurile parlamentare urmează să trimită propuneri săptămâna viitoare, înainte ca proiectele să poată ajunge la un vot final.

Pentru a înțelege mai bine pozițiile partidelor pe acest subiect, e necesar să înțelegem cum am ajuns să vorbim despre 300 de parlamentari.

Cum s-a ajuns la referendumul din 2009

În septembrie 2009, spre finalul primului mandat prezidențial, Traian Băsescu a propus consultarea populației asupra unui Parlament unicameral și a reducerii numărului de aleși la maximum 300.

Președintele susținea că partidele nu își respectaseră promisiunile privind reformarea Constituției. Argumentele sale includeau eficientizarea activității Parlamentului și scăderea cheltuielilor statului. 

Consultarea a avut loc pe 22 noiembrie 2009, simultan cu primul tur al alegerilor prezidențiale, la care Băsescu candida pentru un nou mandat. 

Referendumul a avut și o miză electorală. După cinci ani la Cotroceni, Băsescu își construia campania pentru un nou mandat în opoziție cu clasa politică. Reducerea numărului de parlamentari îi permitea să se prezinte drept promotorul schimbării și să atragă nemulțumirea față de Parlament.

Tema îi asocia candidatura cu o propunere populară și îi obliga adversarii să răspundă pe terenul ales de el. Opoziția față de referendum putea fi prezentată drept apărarea propriilor locuri în Parlament.

Alegătorii au primit două întrebări distincte: una privind trecerea la o singură Cameră și una privind plafonul de 300 de parlamentari.

Pentru reducerea numărului de parlamentari au votat 7.765.573 de persoane, adică 88,84% dintre voturile valabil exprimate la această întrebare. Parlamentul unicameral a primit 77,78% din voturile valabile. Prezența la referendum a fost de 50,95%. 

Cele două schimbări presupun proceduri diferite. Desființarea uneia dintre Camere necesită revizuirea Constituției, urmată de referendum. Reducerea numărului de deputați și senatori, cu păstrarea ambelor Camere, poate fi realizată prin modificarea legislației electorale. Votul consultativ din 2009 nu a modificat automat aceste reguli.  

De la 515 parlamentari în 1990 la recordul de 588 din 2012

Parlamentul rezultat din alegerile din 1990 avea 515 membri. În anii următori, totalul a coborât sub 500: 484 în 1992, 486 în 1996, 485 în 2000 și 469 în 2004. Prin urmare, evoluția de după Revoluție nu a fost una de creștere continuă.  

La momentul referendumului, Legislativul avea 471 de membri: 334 de deputați și 137 de senatori. După alegerile din 2012, totalul a ajuns la 588, cu 117 mai mulți decât înaintea consultării populare.  

Saltul a fost produs de mecanismul electoral folosit atunci: votul în colegii uninominale era combinat cu repartizarea proporțională a mandatelor. Creșterea din 2012 a venit din suprapunerea a două reguli electorale. Candidații care obțineau peste 50% din voturi în colegiu câștigau mandatul. În paralel, legea prevedea repartizarea mandatelor în funcție de voturile primite de partide.

Când mandatele câștigate direct depășeau numărul rezultat din repartizarea proporțională, Parlamentul putea fi suplimentat. Astfel, unele colegii ajungeau să fie reprezentate de mai mulți parlamentari.

În 2012, victoria categorică a USL a amplificat acest efect. Numeroși candidați ai alianței au câștigat direct colegiile, iar repartizarea mandatelor celorlalte formațiuni a dus totalul la 588.

Cifrele arată numărul mandatelor atribuite după fiecare scrutin. Înlocuirile de parlamentari din timpul legislaturii nu sunt numărate separat.

În 2024, au fost atribuite 331 de mandate de deputat și 134 de senator, în total 465. Două locuri de senator au rămas neatribuite, deoarece POT nu avea candidați în circumscripțiile respective. Distincția dintre locurile prevăzute și mandatele atribuite contează atunci când sunt comparate dimensiunile Parlamentului.  

Proiectele PMP pentru 300 de parlamentari

În noiembrie 2015, PMP, condus atunci de Traian Băsescu, a anunțat o inițiativă pentru reducerea numărului de parlamentari. Proiectul a fost respins definitiv în februarie 2017.

Partidul a revenit în februarie 2018 cu o propunere pentru 200 de deputați și 100 de senatori. Proiectul păstra ambele Camere ale Parlamentului. A trecut tacit de Senat, prin depășirea termenului de dezbatere, însă a primit avize negative în comisiile Camerei Deputaților. Nici această încercare nu a dus la aplicarea plafonului de 300.

Ce susțin partidele în 2026 și câte voturi au pentru reducerea Parlamentului

USR a readus reducerea numărului de parlamentari între prioritățile sesiunii parlamentare din această toamnă. Obiectivul apare în protocolul de colaborare cu PNL, anunțat pe 7 septembrie. Diana Stoica, lidera deputaților USR, a cerut ca rezultatul referendumului să fie transpus în lege.

Partidul are deja în Parlament un proiect pentru 200 de deputați și 100 de senatori. Inițiativa a fost adoptată tacit de Senat în noiembrie 2025 și a ajuns la Camera Deputaților, care decide forma finală.

În aprilie 2026, USR a cerut urgentarea dezbaterii, după depășirea termenului pentru raportul comisiilor. Solicitarea a fost respinsă, potrivit Euronews. Adoptarea tacită din Senat nu a însemnat intrarea în vigoare a reducerii și nici un vot favorabil al senatorilor.

PNL și-a asumat obiectivul prin acordul cu USR. Pe 8 septembrie, deputații liberali au susținut și solicitarea de introducere a proiectelor pe agenda comisiilor de specialitate.

AUR susține, la rândul său, plafonul de 300 și are propriile inițiative pe circuitul legislativ. Deputatul Mihai Enache a cerut pe 8 septembrie aplicarea referendumului. AUR și USR au solicitat atunci accelerarea dezbaterii proiectelor, demers aprobat de plen și cu voturile PNL.

Din partea PSD, președintele Comisiei juridice, Bogdan Ciucă, a cerut negocierea unei soluții între liderii politici. El a propus discuții comune între comisii, cu participarea Autorității Electorale Permanente. 

Câte șanse are în realitate proiectul în 2026?

Susținerea declarată de PNL, USR și AUR nu le asigură însă singure voturile necesare în ambele Camere. Potrivit componenței grupurilor parlamentare, PNL are 54 de deputați și 26 de senatori. USR are 40 de deputați și 18 senatori, iar AUR are 62 de deputați și 30 de senatori.

Împreună, cele trei grupuri au 156 de deputați și 74 de senatori. Pentru o lege organică, pragul este, raportat la componența actuală, de 166 de voturi la Cameră și 68 la Senat. Ar avea suficiente voturi la Senat, dar le-ar lipsi cel puțin zece la Camera Deputaților. Calculul presupune că toți membrii celor trei grupuri votează aceeași variantă.

Reducerea la 300, cu păstrarea ambelor Camere, poate fi făcută prin modificarea legii electorale. Constituția lasă stabilirea numărului de mandate în sarcina acestei legi, în raport cu populația țării.

Pentru Parlamentul unicameral trebuie însă revizuită Constituția. Procedura cere cel puțin două treimi din membrii fiecărei Camere și aprobarea printr-un nou referendum. PNL, USR și AUR ar avea nevoie de sprijin suplimentar în ambele Camere pentru această schimbare.

Surse politice spun că în realitate partidele folosesc rezultatul referendumului din 2009 mai mult ca strategie de imagine și că în realitate niciunul dintre partidele parlamentare din momentul nu ar susține în totalitate un astfel de proiect. 

Tema ar fi fost folosită și în negocierile pentru învestirea unui nou guvern. Potrivit informațiilor G4Media, Sorin Grindeanu și Kelemen Hunor ar fi avut, miercuri, o discuție tensionată. Liderul social-democrat ar fi transmis că PSD ar putea susține reducerea Parlamentului la 300 de membri, majorarea pragului electoral sau reforma administrativ-teritorială dacă lipsa voturilor UDMR ar bloca învestirea, proiecte cu care Uniunea Maghiară nu este de acord.