Implementarea SAFE, discutată în CSAT. Cât din cele peste 16 miliarde de euro ajunge în fabricile, producția și infrastructura din România

România are a doua cea mai mare alocare SAFE din Uniunea Europeană, după Polonia: 16,680 miliarde de euro. Instrumentul a fost creat pentru a finanța rapid investițiile în apărare și pentru a crește capacitatea industriei europene de profil. Sprijinul vine sub formă de împrumuturi pe termen lung, nu de granturi. 

La nivel național, planul cuprinde 35 de proiecte. Aproximativ 75% din bani sunt destinați echipamentelor militare, ordinii publice și apărării civile, iar circa 25% merg către infrastructură rutieră cu utilizare duală. 

Prima tranșă a ajuns deja în România. Comisia Europeană a virat pe 26 august 2,5 miliarde de euro, reprezentând 15% din suma totală. 

4,2 miliarde de euro merg în infrastructură construită în România

Cea mai simplă componentă de urmărit este cea de infrastructură. Potrivit repartizării aprobate de Guvern la 27 august, Ministerul Transporturilor are la dispoziție aproximativ 4,2 miliarde de euro din SAFE pentru infrastructură rutieră cu utilizare duală.

Este vorba despre continuarea coridoarelor spre Moldova și frontiera estică, inclusiv Pașcani–Suceava–Siret și Târgu Neamț–Iași–Ungheni, segmente legate de A7 și A8. Sunt drumuri care vor fi folosite în mod obișnuit de populație și economie. Dar care au și rol în mobilitatea militară, motiv pentru care pot fi finanțate prin SAFE. 

Acești 4,2 miliarde nu trebuie însă interpretați ca bani care „rămân” integral la companii românești. Infrastructura este construită în România și investiția rămâne aici. Dar contractele pot implica firme străine, subcontractori și materiale sau utilaje importate.

Armata are proiecte de aproximativ 9,7 miliarde. Cât se produce în România

Ministerul Apărării gestionează 21 de proiecte de înzestrare. În repartizarea aprobată de Guvern la 27 august instituția are alocate aproximativ 9,7 miliarde de euro din SAFE. Zece sunt achiziții comune cu alte state, iar 11 sunt proiecte inițiate individual de România. 

Aici apare însă o distincție importantă. Regulamentul SAFE cere ca cel puțin 65% din costul estimat al componentelor produsului final să provină din statele membre UE, din statele SEE-AELS sau din Ucraina. Este o regulă de proveniență a componentelor. Nu e o obligație ca 65% din valoarea contractului să fie produsă într-un anumit stat, cu atât mai puțin în România.

Obligațiile de producție locală au fost negociate separat, prin acorduri de cooperare industrială și criterii de localizare.

În martie, Radu Miruță estima că producția realizată în România prin proiectele MApN ar putea ajunge la 3,5–4 miliarde de euro. Calculul pornea însă de la structura programului existentă atunci și de la o localizare medie estimată la 50–60%. Între timp, unele achiziții prevăzute inițial nu au mai fost contractate în aceeași formulă. Guvernul a anunțat că urmează să decidă redistribuirea sumelor sau transformarea acestor proiecte în achiziții comune. Prin urmare, cifra de 3,5–4 miliarde este o estimare făcută în martie, nu valoarea actuală garantată a producției locale.

Ulterior, ministrul interimar al Economiei, Irineu Darău, afirma că, la nivelul programului, se așteaptă ca peste jumătate din producție să fie realizată direct în România. 

De la blindate la nave: cele mai mari contracte cu producție locală

O parte dintre contracte permit însă identificarea concretă a producției care va avea loc în România.

Cel mai mare program este cel pentru mașinile de luptă ale infanteriei Lynx. MApN a semnat cu Rheinmetall Automecanica un acord-cadru de până la 298 de vehicule, estimat la 3,337 miliarde de euro. Prima etapă acoperă însă 232 de vehicule, în valoare de aproximativ 2,6 miliarde de euro. Restul de 66 ar urma să fie cumpărate prin contracte subsecvente. Pentru prima etapă, gradul minim de localizare anunțat este de 40%, la Automecanica Mediaș.

Un contract de 920 de milioane de euro prevede achiziția a patru nave militare. Planul autorităților este ca acestea să fie construite în România, la Șantierul Naval Mangalia. Aici, însă, localizarea este deocamdată mai degrabă un obiectiv decât o certitudine operațională.

Șantierul se află în faliment. Primele proceduri de vânzare nu au atras niciun ofertant. Pe 7 septembrie instanța a aprobat reluarea procedurii de valorificare în bloc a activului. Contractul naval există, dar soluția prin care Mangalia va putea efectiv să execute lucrările nu este încă definitiv clarificată.

Pentru sistemele SKYNEX, SKYRANGER 35 și Millennium a fost semnat un singur contract, de aproape 982 de milioane de euro, cu Rheinmetall Italia. Producția va fi parțial localizată în România. Separat, muniția AHEAD de 35 mm, contract de aproape 450 de milioane de euro, ar urma să fie produsă integral într-o nouă facilitate din România.

De la drone la elicoptere: producția locală

Cele 34 de sisteme de drone contractate de la Quantum Systems vor avea asamblarea finală în România. Centre de date și operațiuni de securitate cibernetică de aproape 110 milioane de euro, contractate cu Logic Computer, precum și platforma LLM de securitate cibernetică de 196 de milioane, contractată cu Digi România, sunt prezentate oficial drept proiecte realizate integral în țară.

Și proiectul H225M aduce o componentă industrială locală. Radu Miruță a anunțat că la IAR Brașov vor fi produse 15% din fuselajele H225M produse pentru toate țările client. Tot el spunea că elicopterele României vor fi personalizate la Ghimbav. Acordul industrial prevede și transfer de tehnologie, în perspectiva unei eventuale linii de asamblare finală în România pentru comenzi ulterioare.

Există și proiecte încă în transformare.

Contractul pentru sistemele de armament individual și muniția aferentă nu a fost semnat până la termenul din mai deoarece, potrivit Guvernului, procedurile tehnice nu fuseseră finalizate. 

Acordul de cooperare industrială prevede însă localizarea integrală în România a producției armelor și muniției. Acestea ar urma să fie la Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir și Uzina Mecanică Sadu. Autoritățile au anunțat că vor transforma proiectul într-o achiziție comună cu un alt stat, păstrând condiția de localizare.

Cât din cele 16,68 miliarde „rămâne” în România?

În acest moment, nu există o cifră oficială finală și verificabilă care să permită afirmația că din cele 16,68 miliarde de euro un număr exact de miliarde vor rămâne în economia românească. Există însă două componente clare.

Prima este investiția de 4,2 miliarde de euro în infrastructură rutieră aflată pe teritoriul României. A doua este localizarea unei părți din producția de apărare. Vorbim de fabrici, linii noi de producție, asamblare, integrare, mentenanță și transfer tehnologic.

Estimarea de 3,5–4 miliarde de euro avansată de ministrul Apărării se referă la producția locală asociată proiectelor MApN și oferă un ordin de mărime, dar nu trebuie adunată mecanic cu orice altă cifră și prezentată drept suma garantată care „rămâne în țară”.

Mai relevant decât un procent unic este faptul că unele dintre cele mai mari contracte au deja obligații explicite de producție în România. În plus, legislația națională a introdus acorduri de cooperare industrială, iar pentru contractele care conțin asemenea obligații recepția produselor este condiționată de certificarea îndeplinirii lor. 

SAFE a ajuns și la CCR și DNA

Programul a produs însă și controverse politice și juridice.

Președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu, a sesizat CCR în mai cu un conflict juridic de natură constituțională între Parlament și Guvern, legat de adoptarea OUG 38/2026, una dintre ordonanțele privind cadrul de implementare a SAFE. 

Grindeanu susține că Executivul a intervenit prin ordonanță într-o materie aflată deja în procedură parlamentară și contestă inclusiv momentul în care actul a fost adoptat și transmis spre publicare, în contextul căderii Guvernului Bolojan. CCR nu a tranșat încă disputa, următorul termen fiind 23 septembrie.

Separat, o sesizare formulată de parlamentari AUR, SOS România, PACE și neafiliați împotriva legii de aprobare a modificărilor cadrului SAFE a fost respinsă anterior de Curtea Constituțională. 

Iar pe 2 septembrie, George Simion a anunțat că AUR depune la DNA un denunț in rem privind presupuse fapte de corupție legate de PNRR și SAFE. Liderul AUR nu a indicat persoane pe care le acuză și nici nu a prezentat public probe care să confirme existența unor fapte de corupție. Depunerea unui denunț nu înseamnă că asemenea fapte au fost constatate și nici că există, în acest moment, persoane puse sub acuzare în legătură cu programul. 

Dincolo de aceste dispute, România a intrat deja în etapa de utilizare a banilor. 2,5 miliarde de euro au fost transferate, contracte de miliarde au fost semnate, iar CSAT a aprobat acum analiza privind implementarea programului. 

Următorul test va fi dacă obligațiile de localizare anunțate odată cu achizițiile se vor transforma efectiv în capacități de producție și tehnologie care rămân în România după ce echipamentele au fost livrate.