Socialiști cu conturile pline. Liderii stângii democrate din SUA s-au îmbogățit pentru că au criticat capitalismul

El îi dă ca exemple pe senatorul Bernie Sanders, senatoarea Elizabeth Warren, dar și pe Hasan Piker, unul dintre cei mai cunoscuți influenceri de stânga din Statele Unite. Argumentul central al autorului este că, dacă acești oameni consideră că acumularea unei averi foarte mari într-un sistem capitalist este rezultatul exploatării altora, atunci ar trebui să fie dispuși să renunțe voluntar la o parte importantă din propriile averi.

În schimb, scrie Dace Potas în editorialul său, ei critică mai ales oamenii care sunt mai bogați decât ei și cer ca statul să redistribuie averile acestora.

Ce înseamnă socialismul democratic

În politica americană, socialismul democratic este asociat cu ideea că economia ar trebui să fie mai puțin dominată de marile averi și de companiile foarte puternice. Conform doctrinei, statul ar trebui să intervină mai mult pentru a reduce inegalitățile. Susținătorii mișcării pledează, în diferite forme, pentru taxe mai mari pentru cei foarte bogați, servicii publice mai extinse și o distribuție mai echitabilă a resurselor.

Nu este vorba neapărat despre eliminarea proprietății private sau despre modelul economic al fostelor state comuniste. În Statele Unite, termenul este folosit mai ales pentru curentele politice de stânga care vor o economie capitalistă în care statul să aibă un rol mult mai important în redistribuirea veniturilor și în furnizarea serviciilor publice.

Dace Potas pornește de la o interpretare mai radicală a acestei ideologii. El amintește teoria lui Karl Marx potrivit căreia profitul capitalist este legat de munca angajaților și de ceea ce Marx numea „plusvaloare”. Potrivit lui, muncitorul produce o valoare mai mare decât suma pe care o primește sub formă de salariu, iar diferența ajunge la proprietarul capitalului. De aici vine ideea, prezentă în textul lui Dace Potas, că averea acumulată prin sistemul capitalist poate fi considerată rezultatul exploatării muncii altora.

Bernie Sanders și averea acumulată prin cărți

Unul dintre principalele exemple este senatorul Bernie Sanders. El este un politician independent din Vermont, dar asociat de decenii cu stânga Partidului Democrat. Sanders este cunoscut pentru atacurile sale la adresa „celui de 1%”. Este vorba despre o expresie folosită pentru americanii cu cele mai mari venituri și averi. În același timp, el are o avere considerabilă și deține trei locuințe, potrivit surselor citate de Potas.

Într-un interviu din 2024, Sanders a explicat cum a ajuns să aibă această avere. El a spus atunci a câștigat bani din vânzarea unor cărți, inclusiv volume despre capitalism și politică, pe lângă salariul de senator.

Dace Potas folosește această explicație pentru a evidenția ceea ce consideră a fi contradicția. Editorialistul scrie că Sanders critică sistemul capitalist și acumularea extremă de avere. Dar el însuși a beneficiat financiar de pe urma unei piețe capitaliste, inclusiv prin succesul comercial al propriilor cărți.

Elizabeth Warren, milioane de dolari și venituri din cărți

Un argument similar este construit în cazul senatoarei Elizabeth Warren. Potrivit estimărilor citate de Dace Potas, averea ei se ridică la aproximativ 10 milioane de dolari. Din nou, o parte importantă provine din vânzarea cărților.

Warren susține, la rândul său, creșterea taxelor pentru americanii foarte bogați și măsuri de reducere a inegalității economice. Iar Dace Potas subliniază că ea donează bani organizațiilor caritabile. Dar autorul consideră că suma reprezintă doar o mică parte din averea sa.

Hasan Piker, influencerul socialist cu casă de 3 milioane de dolari

Dace Potas își îndreaptă apoi atenția către o generație mai tânără de activiști și influenceri de stânga. Cel mai cunoscut exemplu este Hasan Piker. El este unul dintre cei mai populari comentatori politici de stânga de pe Twitch și YouTube. Piker discută frecvent despre inegalitatea economică și critică miliardarii și capitalismul. În același timp, el trăiește un stil de viață pe care Dace Potas îl consideră incompatibil cu mesajul pe care îl transmite.

Editorialistul amintește că Piker deține o locuință în Los Angeles evaluată la aproximativ 3 milioane de dolari. De asemenea, el conduce un Porsche de aproximativ 200.000 de dolari. Bineînțeles, poartă haine de designer care costă uneori mii de dolari. Diferența față de Sanders și Warren este, în opinia lui Dace Potas, că Piker își afișează mult mai vizibil stilul de viață. El transmite mesaje politice despre bogăție și capitalism în timp ce apare în mediul online cu produse de lux.

Dace Potas consideră că această contradicție este cu atât mai evidentă cu cât Piker însuși a vorbit despre „furtul salariilor” ca despre una dintre cele mai importante forme de furt din Statele Unite.

„Socialiștii de șampanie”

Autorul vorbește apoi despre un fenomen mai larg din cultura politică americană. El amintește de apariția unor influenceri de stânga care promovează idei socialiste, dar au un stil de viață asociat cu luxul. Dace Potas folosește expresia „champagne socialist”, care în limba română poate fi tradusă prin „socialist de șampanie”. Termenul este folosit, de obicei, pentru o persoană care susține egalitatea socială și economică. Însă acea persoană trăiește ea însăși într-un mediu privilegiat și beneficiază de luxul pe care îl critică.

În cazul lui Piker și al altor influenceri, Dace Potas observă inclusiv hainele scumpe și logo-urile brandurilor de lux. Pentru el, acestea nu sunt doar obiecte vestimentare. Ele sunt și simboluri ale statutului social. Prin ele se transmite public că persoana care le poartă are bani.

Zohran Mamdani

Dace Potas leagă subiectul și de ascensiunea politică a noii stângi americane. Un exemplu este Zohran Mamdani, primarul New Yorkului. El reprezintă una dintre figurile importante ale noii stângi americane. Editorialistul este de părere că socialismul democratic are probleme în a convinge o parte dintre alegătorii din clasa muncitoare, în special pe cei fără studii universitare.

El compară rezultatele unor politicieni de stânga în funcție de nivelul de educație și de zonele în care au obținut voturi mai multe. Ideea lui este că mesajul radical al noii stângi funcționează foarte bine în anumite medii urbane, universitare și online. Dar modelul poate avea dificultăți atunci când ajunge la alegători care nu fac parte din aceste cercuri. Dace Potas scrie că oamenii din clasa muncitoare pot vedea mai ușor contradicția dintre discursul despre bogăție și stilul de viață al celor care îl promovează.

Problema nu este doar averea, ci cine este „vinovatul”

Dace Potas spune că mișcarea socialistă americană este motivată, în anumite cazuri, mai degrabă de resentimentul față de cei care au mai mult decât de dorința de a-i ajuta pe cei care au mai puțin. El nu afirmă că toți tinerii care se declară socialiști sunt motivați de invidie. El spune însă că există un segment al acestei mișcări pentru care problema nu este propria avere, ci faptul că există oameni mai bogați.

În logica lui, un exemplu simplu ar fi că un milionar poate considera că el își plătește deja partea echitabilă de taxe, dar cere ca miliardarii să plătească mai mult. La rândul lor, cei din clasa de mijloc pot considera că problema sunt milionarii, nu propria situație financiară. Astfel, critica este întotdeauna îndreptată către cineva aflat mai sus pe scara economică, conchide Dace Potas.