Povestea liceanului care şi-a dat în judecată propria şcoală. După ani de procese, a avut câştig de cauză, iar acum este avocat de succes

La 16 ani, Andrei Ionuț Cocîrlău nu ştia nimic despre drept sau tribunale. Nu avea nici avocat. Ce avea, în schimb, era o petiție semnată de aproximativ 40 de elevi, prin care cereau ca școala să le deconteze abonamentele lunare de transport. Acest drept era prevăzut de lege. Când directoarea școlii și primarul orașului l-au chemat în birou și l-au amenințat cu consecințe dacă nu îşi vede de treaba lui, el nu a renunțat. Acea decizie a declanșat cinci ani de represalii instituționale. Este vorba despre o bătălie în sala de judecată pe care a dus-o aproape de unul singur. Rezultatul a fost o carieră pe care nu plănuise niciodată să o aibă.

Andrei a crescut în Sprâncenata, făcând naveta câte 14 kilometri pe sens până la Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu” din Drăgănești-Olt. Legea de la acea vreme dădea dreptul elevilor navetiști la decontarea integrală a abonamentelor lunare de transport. Școala și primăria trimiteau plăți parțiale, neregulat, și niciodată suma întreagă. Când petiția scrisă a elevilor a rămas fără răspuns, replica conducerii școlii a fost promptă și personală. Andrei a fost convocat în biroul directoarei. Aici, aceasta și primarul de atunci, Pantelie Rotaru – în prezent condamnat în mai multe dosare penale, i-au explicat clar ce avea să se întâmple dacă nu dă renunţă.

El nu a dat înapoi.

Anatomia represaliilor instituționale

Ceea ce a urmat a fost un efort sistematic de a pedepsi un adolescent pentru că și-a revendicat drepturile. Andrei a fost adus în fața comisiei de disciplină a școlii și sancționat cu o mustrare scrisă oficială și cu scăderea notei la purtare. Lista abaterilor întocmită pe numele lui includea, printre altele, „denigrarea imaginii unei instituții de învățământ” – adică faptul că raportase încălcările școlii la inspectoratul școlar și la Ministerul Educației.

 „Au scris că atitudinea mea trebuie descurajată pentru ca Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar să nu mai vină să controleze instituția”, îşi aminteşte Andrei.

Ancheta Ministerului l-a scos vinovat tot pe elev

Acea frază apare într-un raport oficial semnat de ministrul Educației, Adrian Curaj, și revizuit de Monica Anisie. Raportul, întocmit chiar de Corpul de Control al Ministerului după ce Andrei a expus punct cu punct fiecare încălcare procedurală. Dar, a concluzionat nu că școala a acționat greșit, ci că Andrei a dat dovadă de un „comportament grobian” – un cuvânt pe care a trebuit să îl caute în dicționar, îşi aminteşte. Același raport susținea că își „făcuse un obicei din impertinență și obrăznicie”.

În ziua în care Corpul de Control al Ministrului a vizitat școala, Consiliul Elevilor a organizat un protest împotriva lui Andrei în curte. Președintele acestuia era fiul profesoarei de limba română. Când inspectorul a sosit, protestul era deja în plină desfășurare. Fusese conceput să semnaleze că elevii nu îl susțin pe băiatul care făcea reclamații.

Andrei mărturiseşte că a avut parte şi de corecţii fizice. La un moment dat, mai mulţi elevi au pus la cale o altercație fizică împotriva lui pe hol. Camerele de supraveghere, în mod convenabil, nu au avut nicio înregistrare utilă. Doisprezece elevi care nu fuseseră prezenți l-au acuzat pe Andrei că a provocat bătaia. Ancheta a constat într-un chestionar anonim. El a depus o plângere penală împotriva celor care l-au agresat. Şcoala a fost obligată să-i sancţioneze.

La tribunal, singur

Pe 26 mai 2015, la sfârșitul clasei a XI-a, Andrei a depus o acțiune la instanța de contencios administrativ a Tribunalului Olt. A contestat trei sancțiuni disciplinare separate. Este vorba de mustrarea scrisă din clasa a X-a, cea din clasa a XI-a și transferul disciplinar la o altă școală. De asemenea, a cerut suspendarea urgentă a ordinului de transfer.

Andrei Cocîrlău îşi aminteşte că judecătorul desemnat pentru caz, ajuns între timp președintele tribunalului, nu a decis asupra cererii de suspendare în regim de urgență, așa cum cerea legea. A programat o audiere pentru septembrie – după ce anul școlar începuse deja. Până la prima ședință, Andrei era deja înscris la o altă școală.

Avocații pârâților au susținut că Andrei a contestat documentele greșite. Școala îi ascunsese deciziile disciplinare reale. Când acele decizii au apărut în sfârșit în instanță, una era datată 5 februarie, dar se susținea că îi fusese comunicată pe 3 februarie. Președintele tribunalului a acceptat obiecțiile procedurale și a respins cazul ca inadmisibil, fără a examina fondul.

„Problema reală nu sunt legile“

 „Problema reală nu sunt legile. Este sistemul și modul în care le aplicăm”, spune tânărul ajuns între timp avocat.

Andrei și-a scris singur recursul. Îşi aminteşte şi acum cele 52 de pagini „în format Times New Roman de 12”. A făcut totul între probele orale și cele scrise ale examenului de bacalaureat. Niciun avocat nu i-a dat vreo șansă. L-a depus în prima lui zi ca student la Drept la Universitatea din Sibiu, în octombrie 2016. Totodată a depus o cerere de recuzare, deoarece unul dintre judecătorii de la Curtea de Apel avea un conflict de interese. Curtea de Apel Craiova a casat complet decizia tribunalului și a trimis cazul spre rejudecare.

La rejudecare, cazul a ajuns înapoi la același președinte de tribunal care îl respinsese prima dată. Acesta s-a recuzat. Cazul a fost repartizat judecătoarei Alina Giorocean. Andrei redactase deja o cerere de recuzare și pentru ea, bazată pe trecutul ei ca fostă profesoară de limba română și lector universitar. S-a dus la prima ședință pregătit să o depună. Nu a făcut-o. Până la finalul acelei sesiuni, decisese că ea era cea mai bună judecătoare pe care o întâlnise în întregul proces. Acestă opinie i-a fost confirmată ulterior când, la câțiva ani de la începutul carierei sale juridice, când un caz din Olt a fost repartizat aleatoriu în sala ei de judecată.

Cinci ani, 164 de pagini și o victorie definitivă

Faza probatorie a durat aproximativ doi ani. Au fost chemați martori. Când directoarea școlii a refuzat să pună la dispoziția instanței copii ale deciziilor disciplinare, invocând legea protecției datelor, a fost amendată cu 700 de lei. Acesta este maximul permis de lege la acea vreme. La audieri, școala trimitea treizeci de profesori și doi avocați de o parte a sălii. Andrei stătea singur de cealaltă parte.

Pledoaria finală a școlii l-a portretizat pe Andrei drept un elev care și-a terorizat profesorii. Prietena lui de atunci, care a asistat la audieri, a ieșit din sala de judecată cutremurată. Andrei a depus propriile concluzii scrise, de peste 80 de pagini. La acel moment era student în anul al treilea la Drept.

În februarie 2020, tribunalul a emis o hotărâre de 164 de pagini. Fiecare sancțiune a fost anulată. Școala a fost obligată la plata de daune materiale și morale. Hotărârea nota în motivare că profesorii implicați „ar trebui să poarte răspunderea educațională” și „ar trebui sancționați pentru conduita de care au dat dovadă”.

Practic, Tribunalul Olt, a identificat specific bullying-ul instituțional, cu ani înainte ca Legea Educației să definească formal acest termen.

„O hotărâre de 164 de pagini a anulat fiecare sancțiune și a constatat că profesorii ar trebui sancționați pentru conduita lor”, spune Andrei Cocîrlău.

Școala a făcut recurs printr-o cerere de trei pagini, dintre care una era un fragment reprodus mot-à-mot din hotărârea contestată, susținând că decizia de 164 de pagini era „nemotivată”. Recursul a fost respins ca fiind el însuși nemotivat. Un recurs extraordinar ulterior a fost respins ca inadmisibil. Hotărârea a devenit definitivă.

Ce nu a schimbat victoria

Înarmat cu o hotărâre judecătorească definitivă, Andrei a depus o cerere oficială la școală solicitând deschiderea procedurilor disciplinare împotriva profesorilor menționați în hotărâre. Școala a constituit o comisie de disciplină. Profesorul de geografie, care apărea ca pârât nominal în plângerea lui Andrei Cocîrlău, a fost numit în aceași comisie, fiind practic însărcinat să se investigheze pe sine.

Raportul final al comisiei a concluzionat că Andrei purta responsabilitatea pentru toate tensiunile care existaseră în școală. Profesorul citat în hotărâre pentru agresiune fizică a fost ulterior promovat director general al aceleiași instituții. Școala a continuat prin a sancționa un alt elev care înregistrase un profesor de istorie făcând afirmații homofobe, transferându-l pe acel elev pentru actul de a înregistra, nu pentru conținutul înregistrării.

„Sistemul nu s-a schimbat, din câte am văzut. A mai fost un elev care s-a confruntat cu aceeași atitudine și a trebuit să se transfere”, concluzionează Andrei, cu amărăciune.

Avocatul de azi

Cariera dorită de Andrei fusese medicina. Lupta juridică a schimbat acest lucru, pentru că l-a forțat să învețe singur dreptul din interiorul unei săli de judecată. Până când a ajuns la Facultatea de Drept, avea mai multă experiență practică în procedură administrativă decât majoritatea foștilor studenți ai profesorilor săi. A sărit peste stagiul obligatoriu de observare a instanțelor pentru că deja cunoștea procesul.

Drumul său către magistratură s-a încheiat la etapa evaluării psihologice a procesului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, unde un examinator i-a spus că este „puțin prea rebel”. Andrei a spus că preferă cuvântul „curajos”.

A picat acea probă, a depus o contestație, a apărut în fața unei alte comisii, a vorbit timp de patruzeci de minute și a fost admis. În cele din urmă, a ales avocatura după ce i-a urmărit pe colegi trecând prin programul de formare al institutului.

 „Sunt practic spălați pe creier de convingerile lor. Sunt modelați în ceva. Nu discuta cu X pentru că e avocat, chiar dacă sunteți prieteni”, crede avocatul.

A practicat pentru scurt timp în Slatina înainte de a se muta în București, petrecând șase luni într-o firmă înainte de a-și construi propria bază de clienți ca stagiar. Prima sa apariție în sala de judecată ca avocat licențiat a fost o cerere de recuzare. De atunci, a depus cinci cereri de strămutare și i-au fost admise trei, o rată pe care o descrie ca fiind de aproximativ una la o mie în practica obișnuită.

Primul său caz penal semnificativ, o acuzație de determinare la sinucidere, s-a încheiat când a identificat că parchetul așteptase opt ani și opt zile pentru a-l pune sub acuzare pe clientul său – exact după perioada de prescripție, timp în care cursul dublat al prescripției se scursese deja. A petrecut o săptămână hotărând dacă să preia cazul, știind exact cum se va termina. L-a preluat, l-a închis și nu a fost niciodată plătit. Îl numește botezul său prin foc și lecția sa despre regula colectării onorariilor înainte de închiderea dosarelor.

Cum citește sistemul acum

Codurile penale și de procedură românești sunt, în evaluarea lui Andrei Cocîrlău, printre cele mai bine construite din Uniunea Europeană. Și-a scris lucrarea de licență despre un studiu comparativ al codurilor penale din UE. Problema nu este textul, crede el. Un judecător care gestionează 65-70 de dosare într-o singură zi nu poate oferi fiecăruia atenția pe care o cere dreptul procesual. Încălcările procedurale se acumulează și rămân nesancționate, deoarece corectarea lor ar adăuga ani unor registre deja supraîncărcate.

Descrie cazuri în care suspecții au fost promovați la rangul de inculpați fără a fi vreodată informați despre statutul lor inițial de suspect, un pas procedural obligatoriu. Excepțiile pe care le depune pe aceste temeiuri sunt respinse constant.

Andrei spune că un rechizitoriu pe care l-a contestat în camera preliminară pentru descrierea incompletă a faptei a ajuns apoi la același judecător, acum în rolul de judecător de fond, ca bază pentru limitele judecății. Contradicția a rămas netratată.

Privind înapoi la adolescentul de 15 ani care redacta petiții și la cel de 17 ani care își depunea singur recursurile, spune că era deja un proceduralist. Îi plăceau detaliile. Încă îi plac. Ce l-a surprins cel mai mult, când a ajuns în sfârșit la Facultatea de Drept, a fost cât de puțin din acel instinct fusese proiectată instituția să cultive.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!