Povestea academiei care schimbă viețile prin jiu-jitsu brazilian (BJJ)

Robert acumulase deja cincisprezece ani de practică în judo și trecuse printr-o perioadă lungă de Muay Thai, la Madrid, când un prieten l-a convins să pășească pe saltea pentru a experimenta un sport de care nu auzise până atunci, jiu-jitsu brazilian. El a fost pus să lupte cu un adolescent cu cel puțin cincisprezece kilograme mai puţin. Credea că runda de încălzire va fi una simplă. Tânărul l-a prins însă în aceeași cheie articulară de două ori la rând, făcându-l să cedeze.

„Am crezut că e magie. Era imposibil”, a spus Robert Naicu.

S-a întors a doua zi, apoi în fiecare din zilele care au urmat. În câteva luni. a ajuns să se antreneze de nouă până la unsprezece ori pe săptămână.

Momentul trăit în capitala Spaniei, în jurul anilor 2010 sau 2011, a trasat direcția pentru tot ce a urmat. Au urmat ani de competiții, obținerea centurii negre sub îndrumarea lui Mathias Ribeiro.

În cele din urmă, a venit şi momentul întoarcerii acasă, la Slatina. Aici, Robert Naicu și-a deschis propria Academie, numită „77 Laboratory”, în iulie 2025.

Ce înseamnă jiu-jitsu brazilian

Pentru cei care își imaginează faze spectaculoase din Galele UFC atunci când aud de arte marțiale, Robert Naicu trasează o linie clară. Sporturile de combat se împart în două mari categorii. Prima categorie este cu loviri şi include boxul, kickboxingul și Muay Thai. A doua categorie este lupta corp la corp la sol, unde regăsim luptele libere, judo și jiu-jitsu brazilian. Această ultimă disciplină se desfășoară  fără pumni sau lovituri de picior, scopul fiind ducerea luptei la sol și finalizarea prin ștrangulări sau chei articulare, obligând adversarul să cedeze înainte să piardă cunoștința.

„Când în alte sporturi se consideră lupta încheiată la sol, a noastră abia începe”, explică fondatorul academiei „77 Laboratory” Slatina.

Analogia cu șahul este des folosită cu motiv întemeiat. În box, un clinci este oprit de arbitru. În judo, un sportiv își proiectează adversarul, acesta se blochează la sol pentru a evita fixarea, iar ambii luptători revin în picioare. În BJJ, momentul în care corpurile ating solul reprezintă începutul luptei reale. Cel aflat deasupra încearcă să elimine fiecare obstacol care blochează o poziție de control, în timp ce sportivul de dedesubt își menține brațele și picioarele orientate spre adversar, căutând o inversare a situației sau o finalizare la sol.

„Te muți într-o parte, te păcălesc, trebuie să merg în cealaltă parte. Sacrifici o parte a corpului tău ca pe o piesă de șah. Am anticipat că vei face asta”, descrie Robert Naicu dinamica unei lupte.

Fiecare poziție de gardă, fiecare măturare și fiecare încercare de finalizare reprezintă o mișcare dintr-o secvență pe care niciunul dintre practicanți nu a scris-o complet dinainte.

Accesibilitate pentru toate vârstele și structura competițională

Una dintre ideile preconcepute pe care Robert Naicu le combate frecvent este aceea că sporturile de contact sunt rezervate exclusiv tinerilor. Antrenorul mărturiseşte că cel mai nou cursant înscris la academie are 59 de ani. Cel mai în vârstă elev nu provine dintr-un mediu de performanță și nu a mai practicat sport în tinerețe, cu excepția unor scurte lecții de judo în copilărie.

Motivul pentru care această disciplină funcționează la orice vârstă ține şi de modul în care sunt abordate proiectările. În judo, un sportiv este ridicat și proiectat de sute de ori în timpul unui singur antrenament. În jiu-jitsu brazilian, accentul se pune pe ducerea luptei la sol cu un consum minim de energie. Proiectările spectaculoase nu reprezintă scopul principal, ci obținerea controlului pozițional.

 „La 40 de ani nu poți începe cu adevărat judo – te vor ridica și te vor trânti de o mie de ori pe sesiune. La noi nu așa stau lucrurile”, a precizat Robert Naicu.

Structura competițională sprijină această abordare incluzivă. Competițiile împart sportivii în funcție de culoarea centurii, grupa de vârstă și categoria de greutate. Categoriile Masters încep internațional de la vârsta de treizeci de ani și avansează în calupuri de cinci ani, ceea ce înseamnă că un sportiv de patruzeci și șapte de ani luptă exclusiv cu adversari cu vârste cuprinse între patruzeci și cinci și cincizeci de ani. O centură albă nu va lupta niciodată împotriva unei centuri negre într-un meci oficial.

„Lupți doar cu oameni de nivelul tău”, a menționat Robert Naicu, adăugând că „luptele vor fi foarte, foarte echilibrate”.

Un instrument esențial pentru autoapărarea femeilor

Practicarea acestei discipline nu este privită de Robert Naicu drept o simplă recomandare pentru femei, ci ca pe o necesitate absolută. Justificarea se bazează pe principii anatomice și mecanice.

Cea mai periculoasă poziție într-o agresiune fizică este aceea în care o persoană ajunge pe spate, cu un atacator deasupra. În acest sport, respectiva postură se numește „gardă închisă” și reprezintă una dintre cele mai dezvoltate poziții de atac.

O femeie instruită dispune de zeci de opțiuni pentru a strangula, bloca sau răsturna situația în favoarea sa. Strangulările neutralizează diferențele masive de greutate în câteva secunde. O tehnică corectă poate aduce un atacator în stare de inconștiență în aproximativ trei secunde, indiferent de kilogramele în plus ale acestuia.

„O femeie care știe jiu-jitsu brazilian este net superioară cuiva care nu știe, chiar dacă acel cineva este bărbat”, a subliniat antrenorul.

Pentru a exemplifica eficiența, Robert a relatat cazul unui prieten cu cincisprezece meciuri în circuitele K-1,  cu aproape 90 de kilograme de masă musculară, care a venit la sală convins că orice practician de la sol va ceda imediat ce îi va prinde capul.

Antrenorul l-a pus să se antreneze cu o tânără sportivă care cântărea în jur de cincizeci de kilograme, iar aceasta era să îl aducă în pragul leșinului. Sportivul respectiv nu a mai plecat de la sală și deține în prezent centura maro.

 Rezistența culturală din România, unde sportul este perceput frecvent drept un teritoriu exclusiv masculin, reprezintă un motiv de frustrare. O elevă talentată de la Slatina a părăsit orașul pentru a merge la facultate în București, iar antrenorul așteaptă ca mai multe femei să treacă pragul sălii.

Diferența de nivel dintre România și vestul Europei

Robert povesteşte că perioada petrecută ca antrenor în echipa lui Mathias Ribeiro din Madrid l-a pus în contact constant cu centuri negre venite din Brazilia și Statele Unite ale Americii. Spania devenise un pol unde cei mai buni luptători din lume poposeau regulat, iar fiecare vizită aducea un transfer informal de cunoștințe tehnice.

 „Furai, între ghilimele, metode de antrenament, poziții, totul”, a afirmat el.

Realitatea din România este diferită. Practicanții de aici se bazează în mare măsură pe materiale video demonstrative și pe seminarii ocazionale susținute de oameni care s-au antrenat în afara țării.  

Acest lucru se vede în competiții, deși fondatorul academiei „77 Laboratory” recunoaște progresele recente.

„Sportul de aici merge doar în sus. De la an la an, nivelul crește”, a declarat el.

Pentru a înțelege cât de dificil este vârful piramidei mondiale, este suficient de menționat că întreaga Europă a dat un singur campion mondial adult cu centură neagră în cadrul federației IBJJF, cea mai prestigioasă din lume. Este vorba despre polonezul Adam Wardzinski, care a cucerit titlul la vârsta de 34 de ani, după o carieră lungă de competiții, în timp ce Brazilia și Statele Unite domină autoritar restul clasamentului.

Procesul de predare și adaptarea la publicul local

Experiența acumulată într-o echipă axată strict pe performanță a lăsat amprente asupra modului în care antrenorul slătinean concepe pregătirea fizică. Această intensitate se ciocnește uneori de profilul unor începători care nu au efectuat niciodată o rostogolire în viața lor.

Copiii care vin la sală și nu pot executa o simplă rostogolire înainte reprezintă o provocare inițială. La vârsta de șase sau șapte ani, fără instinct de cădere și cu rețineri când cineva se apropie, progresul părea dificil la început. După câteva luni însă, aceiași copii execută rotiri laterale și lansează atacuri din poziții care îi speriau anterior. Transformarea este treptată și devine evidentă în timpul competițiilor.

Robert Naicu povesteşte că adulții prezintă o dinamică diferită, unde orgoliul apare odată cu vârsta. Un bărbat matur observă un partener executând o tehnică și calculează imediat diferența de nivel dintre ei, în loc să se măsoare raportat la propriul său progres de acum o lună. Soluția oferită este directă: comparaţia trebuie făcută doar cu persoana care a intrat pe ușă în prima zi.

„Nu poți recupera în două săptămâni ceea ce nu ai făcut în patruzeci de ani. Răbdarea este tot jocul”, a menționat Robert.

Perspectivele asupra viitorului și sfaturile pentru tineri

Întrebat ce sfat i-ar da variantei sale mai tinere, antrenorul Robert Naicu nu ezită asupra primului aspect: să fi început această disciplină mult mai devreme. Al doilea sfat vizează protejarea genunchilor și evitarea sparingului cu parteneri care depășesc 100 de kilograme.

Dincolo de aceste detalii, sentimentul general este de împlinire profesională. Sportul l-a absorbit, i-a oferit o vocație și l-a readus în România într-un moment în care era aproape să se stabilească definitiv la Madrid.

„Îmi place viața pe care am ales-o. Îmi place sportul pe care l-am ales. Pentru mine, este totul”, a declarat el.