Avertismentul lui Eric Schmidt: Ucraina nu mai poate ține pasul singură cu Rusia

Într-o noapte din această vară, Eric Schmidt călătorea cu trenul din estul Ucrainei spre Kiev, alături de mai mulți colegi. Grupul a primit avertismente că zeci de rachete balistice rusești se îndreptau spre capitală. După sosirea la Kiev, Schmidt s-a alăturat oamenilor care se grăbeau spre adăposturile subterane. În câteva minute, exploziile au început să răsune în apropiere. Sute de pasageri se aflau în gară, inclusiv numeroase familii cu copii, așteptând ca atacul să înceteze.

Schmidt a călătorit în Ucraina de mai multe ori în timpul războiului. El spune că a ajutat armata ucraineană să dezvolte tehnologii avansate pentru câmpul de luptă. Totuși, după cea mai recentă vizită, îngrijorarea sa a crescut. Fostul șef Google afirmă că nu a mai fost atât de preocupat de situație din primele zile ale invaziei.

Rusia devine mai eficientă în acest război

Problema centrală, în opinia lui Schmidt, este transformarea modului în care Rusia poartă războiul. Moscova se îndreaptă către ceea ce el descrie drept o strategie de „război total”. Kremlinul își mobilizează industria și resursele umane pentru a putea bombarda Ucraina suficient de mult încât să o forțeze să cedeze. Din acest motiv, simplul transfer de arme occidentale nu mai este suficient. Occidentul trebuie să-și mobilizeze resursele colective la o scară mult mai mare, consideră Schmidt. Ucraina trebuie să poată produce armament și să reziste pe termen lung în fața Rusiei.

Pentru o mare parte a conflictului, Ucraina a avut un avantaj esențial: viteza de adaptare. Rusia dispunea de mai mulți militari, mai mulți bani și o bază industrială mult mai mare. Ucrainenii au compensat însă prin inovație. Inginerii puteau dezvolta rapid o armă sau un nou sistem, îl testau pe front și îl modificau în doar câteva săptămâni. Rețelele descentralizate de militari, ingineri și companii de tehnologie militară lucrau mai repede decât birocrația militară rusă. Potrivit lui Schmidt, acest avantaj se reduce însă rapid. Rusia a început să învețe și să se adapteze.

Rusia răspunde la inovațiile ucrainene

Un exemplu este lupta împotriva dronelor Shahed. Ucraina a dezvoltat interceptoare capabile să distrugă roiurile de drone folosite de Rusia. Moscova a răspuns prin introducerea unor variante mai rapide, propulsate cu motoare cu reacție. Acestea sunt mult mai greu de interceptat.

Schmidt mai susține că Rusia lucrează la desfășurarea unei constelații de sateliți care să rivalizeze cu Starlink. Sistemul este folosit de unitățile ucrainene de drone pentru atacarea forțelor ruse din teritoriile ocupate. Ani la rând, strategia Kremlinului s-a bazat în mare măsură pe volum. Rusia răspundea inovației ucrainene prin capacitatea sa industrială superioară. Acum, situația se schimbă. Moscova începe să combine producția masivă cu propriile inovații tehnologice.

Un câmp de luptă de neimaginat la începutul războiului

Schmidt descrie un front foarte diferit de cel existent la începutul invaziei. Comandanții lucrează din poziții aflate adânc sub pământ și urmăresc fluxuri video transmise de senzori. În același timp, mii de vehicule fără pilot supraveghează câmpul de luptă, transportă provizii și caută militari sau vehicule inamice. Mișcarea la suprafață a devenit extrem de periculoasă. Potrivit datelor prezentate de Schmidt, 80% dintre pierderile Ucrainei apar atunci când trupele se deplasează între poziții. Odată ajunși pe linia frontului, unii militari rămân sub pământ luni întregi, deoarece expunerea este prea riscantă.

Cu toate acestea, războiul nu este deloc static. Din punct de vedere tehnologic, schimbările se produc într-un ritm extraordinar. O dronă poate fi foarte eficientă atunci când apare pentru prima dată pe front. Câteva luni mai târziu, aceeași dronă poate deveni aproape inutilă. Adversarul poate schimba frecvențele radio, poate construi sisteme de bruiaj sau interceptoare mai rapide. De asemenea, își poate modifica tacticile. Apoi începe un nou ciclu de adaptare.

Inovația nu mai este suficientă

Ucraina excelează în acest proces, afirmă Schmidt. Însă inovația nu poate rezolva singură problema producției la scară industrială. Un război de mare intensitate consumă cantități uriașe de echipamente și muniții. În timpul vizitei sale, Schmidt a discutat cu mai mulți comandanți ucraineni. Unii știu ce trebuie să facă pentru a opri forțele ruse, dar nu dispun de suficiente sisteme pentru a-și pune planurile în aplicare.

Un comandant i-a oferit un exemplu grăitor. Unitatea sa încetase să mai caute noi ținte, nu pentru că acestea lipseau. Militarii identificaseră deja mai multe ținte decât puteau lovi și nu aveau suficiente drone pentru atacarea lor. Pentru Schmidt, situația surprinde una dintre problemele centrale ale războiului actual. O dronă extraordinară produsă în câteva sute de exemplare este interesantă. O dronă bună produsă în sute de mii de exemplare poate însă schimba cursul războiului.

Rusia se mobilizează pentru un „război total”

În analiza publicată de The Washington Post, Schmidt avertizează că Rusia își extinde capacitatea pentru un conflict de lungă durată. Moscova ia în calcul o nouă mobilizare masivă, iar Ucraina se așteaptă ca aceasta să poată avea loc în această toamnă. În paralel, Rusia își dezvoltă capacitatea industrială pentru producerea unor cantități foarte mari de armament.

Ucraina nu poate egala singură această capacitate. Din acest motiv, iarna care urmează ar putea fi critică. Schmidt atrage atenția și asupra vulnerabilității sistemului energetic ucrainean. Rusia profită de lipsa unor mijloace suficiente de apărare împotriva rachetelor balistice pentru a ataca centrale și stații electrice. În interpretarea sa, Moscova urmărește să împingă populația ucraineană spre întuneric, frig și suferință. Presiunea nu se mai limitează astfel la câmpul de luptă. Ea vizează și capacitatea întregii societăți ucrainene de a rezista.

Occidentul trebuie să ofere mai mult decât arme

Schmidt consideră că Ucraina dispune deja de trei elemente importante: ingineri, determinare și capacitatea de a inova. Ceea ce îi lipsește este scara industrială. Doar partenerii occidentali o pot furniza, susține fostul CEO Google. Ucraina are nevoie urgentă de interceptoare, muniție și arme cu rază lungă de acțiune. În paralel, sunt necesare investiții pentru extinderea producției militare interne. Occidentul ar trebui să privească industria ucraineană de apărare ca pe o extensie a propriei industrii, argumentează Schmidt. Aceasta ar presupune producție comună de armament și eliminarea blocajelor din lanțurile de aprovizionare. Comandanții ucraineni nu ar mai trebui să aleagă ce ținte pot lovi doar pentru că nu au suficiente arme.

Cooperarea mai strânsă cu Ucraina nu ar reprezenta doar un ajutor acordat Kievului. Schmidt susține că armata ucraineană este una dintre cele mai experimentate forțe militare ale momentului. Pe front sunt dezvoltate și testate zilnic tehnologii care pot defini războaiele viitorului. Prin integrarea mai strânsă cu Ucraina, armatele occidentale pot învăța din experiența acumulată pe front. În același timp, Occidentul ar putea ajuta Kievul să reziste Rusiei și să consolideze ordinea internațională în fața amenințărilor viitoare.

„Curajul singur nu poate câștiga războiul”

La finalul articolului, Schmidt revine la noaptea petrecută în adăpostul din Kiev. După dispariția pericolului imediat, el și colegii săi au ieșit la suprafață. Rusia lansase în acea noapte zeci de rachete de croazieră, precum și rachete balistice și hipersonice asupra Kievului. Potrivit informațiilor citate în articol, 17 persoane au fost ucise și peste 40 au fost rănite. Victime au fost scoase de sub dărâmăturile unei școli și ale unui spital pentru copii.

Pentru Schmidt, episodul demonstrează încă o dată capacitatea extraordinară de rezistență a Ucrainei. De peste patru ani, țara suportă lovituri care ar fi putut destabiliza multe alte state. Ucraina continuă însă să lupte. Dar admirarea rezistenței ucrainene nu reprezintă o strategie, avertizează el. Curajul nu poate apăra singur orașele și nici nu poate compensa diferența dintre capacitățile industriale ale celor două părți.

În ultimii patru ani, Ucraina a câștigat timp pentru Occident prin sacrificiul militarilor și ingeniozitatea inginerilor săi, argumentează Schmidt. Acum, Occidentul trebuie să folosească acest timp. În viziunea sa, următoarea etapă a războiului nu va fi decisă numai de cine inventează cea mai performantă dronă. Va conta cine poate produce suficiente drone, interceptoare, rachete și muniții. Rusia încearcă deja să combine avantajul cantitativ cu inovarea tehnologică. Dacă Occidentul nu răspunde printr-un efort industrial pe măsură, avantajul construit de Ucraina prin adaptare rapidă riscă să dispară. Iar o nouă iarnă sub bombardamente ar putea găsi țara într-o poziție mult mai dificilă.