Politicienii americani devin tot mai preocupați de imagine. De ce contează aspectul fizic în era rețelelor sociale

Potrivit unei anecdote bine cunoscute din istoria politicii americane, aspectul fizic ar fi contribuit la rezultatul alegerilor prezidențiale din 1960. Atunci, John F. Kennedy și Richard Nixon au participat la primele dezbateri prezidențiale televizate din Statele Unite, oferindu-le americanilor o nouă modalitate de a-și evalua candidații.

Într-un colț se afla Nixon, palid și transpirat, care, potrivit relatărilor, refuzase să fie machiat pentru apariția televizată. În celălalt era Kennedy, bronzat, odihnit și cu o prezență mult mai agreabilă în fața camerei, notează publicația Vogue.

Legenda spune că cei care au ascultat dezbaterea la radio au considerat că Nixon s-a descurcat mai bine, în timp ce telespectatorii l-au preferat pe Kennedy, care părea mai sigur pe sine și mai atrăgător.

La 66 de ani distanță, americanii trăiesc într-o cultură preocupată intens de aspectul fizic. De la tendințele online de optimizare a înfățișării, cunoscute drept „looksmaxxing”, până la un președinte care comentează frecvent felul în care arată alte persoane, imaginea personală a devenit o parte importantă a discursului public.

În acest context, apropierea alegerilor parlamentare de la jumătatea mandatului pare să coincidă cu apariția unei noi generații de politicieni considerați carismatici și atrăgători.

O nouă generație de politicieni atrage atenția prin imagine

Printre figurile politice care se remarcă se numără Zohran Mamdani, din New York, al cărui zâmbet ușor ștrengăresc și privire caldă au devenit parte din imaginea sa publică.

În Michigan, democratul Abdul El-Sayed își construiește o imagine energică și relaxată. Tricourile cu decolteu în V, pe care le poartă frecvent în campanie, contribuie la transmiterea unui mesaj de masculinitate și apropiere de alegători, în timp ce acesta promite să combată influența banilor din afara politicii.

Jon Ossoff, senator democrat din Georgia, este apreciat pentru aspectul său tineresc și este considerat de unii observatori un posibil candidat la președinția SUA în 2028.

În Brooklyn, Chi Ossé, politician democrat-socialist și pasionat de powerlifting, îmbină activismul politic cu o imagine fizică puternică.

Pete Buttigieg, fost secretar al Transporturilor, devenit comentator politic, completează lista prin barba atent întreținută, ochii albaștri și stilul intelectual.

Acești politicieni sunt diferiți ca ideologie și personalitate, dar au în comun o prezență vizuală care îi ajută să se remarce într-un peisaj politic dominat de imagini și clipuri video.

Nu este vorba doar despre frumusețe, ci despre ceea ce transmite imaginea

Atractivitatea este, desigur, subiectivă. Mai importantă decât frumusețea în sens clasic ar putea fi însă schimbarea generațională pe care acești politicieni o reprezintă.

În locul unor lideri mai în vârstă, percepuți uneori ca obosiți sau lipsiți de energie, o parte a electoratului pare să caute politicieni tineri, dinamici și capabili să transmită că pot face față responsabilităților funcției.

Steve Grand, strateg politic cu experiență, consideră că alegătorii sunt atrași de lideri care par energici și competenți, nu de politicieni care dau impresia că adorm în timpul ședințelor sau își pierd firul discursului.

În opinia sa, nu frumusețea clasică este neapărat decisivă, ci felul în care aspectul unei persoane comunică forță, competență și încredere.

Cu alte cuvinte, imaginea unui politician poate influența percepția alegătorilor asupra capacității sale de a conduce.

Rețelele sociale au transformat imaginea politică într-un avantaj electoral

Dacă televiziunea a schimbat felul în care americanii își evaluau candidații în anii 1960, rețelele sociale au amplificat considerabil această tendință.

Astăzi, publicul este expus permanent la clipuri scurte, fotografii și imagini distribuite viral. În comparație cu acest flux continuu de conținut, dezbaterea Kennedy–Nixon pare aproape desprinsă dintr-o altă epocă.

Popularitatea comentatorului politic de stânga Hasan Piker, care a devenit o țintă a criticilor din partea dreptei radicale, ilustrează modul în care aspectul fizic și prezența online pot contribui la construirea unei personalități politice.

Un alt exemplu este Chris Gallant, candidat democrat pentru un loc în Camera Reprezentanților din New York, a cărui activitate anterioară ca model pentru articole vestimentare de tip bondage a devenit subiect de controversă. Acesta a răspuns publicității negative printr-o fotografie în care apărea într-o ipostază atrăgătoare, publicată de The New York Times.

Pentru politicienii care înțeleg mecanismele rețelelor sociale, atenția acordată înfățișării poate deveni o oportunitate de a-și consolida notorietatea.

Vestimentația și îngrijirea personală fac parte din strategia de comunicare

Stilistul Bailey Moon, care a lucrat cu Zohran Mamdani, soția acestuia, Rama Duwaji, și membri ai familiei Biden, consideră că imaginea unui politician trebuie să susțină mesajul pe care acesta îl transmite.

Într-un mediu în care o fotografie virală sau un clip de zece secunde poate eclipsa conținutul unui discurs, hainele și aspectul personal trebuie să contribuie la prezentarea candidatului fără să devină ele însele subiectul principal.

O ținută nepotrivită sau neîngrijită poate distrage atenția, dar și o apariție vestimentară prea spectaculoasă poate genera o controversă care să eclipseze mesajul politic.

Un exemplu cunoscut este costumul bej purtat de fostul președinte Barack Obama, care a stârnit la vremea respectivă discuții atât de ample încât controversa a ajuns să aibă propria pagină pe Wikipedia.

În cazul lui Mamdani, costumele ușor șifonate pot transmite seriozitate fără ostentație. În cazul lui El-Sayed, tricourile casual sugerează un stil relaxat și o imagine de outsider, apropiat de oamenii obișnuiți.

Femeile din politică sunt judecate mai aspru pentru felul în care arată

Deși imaginea personală contează pentru toți politicienii, femeile sunt supuse unei examinări mult mai intense.

Steve Grand observă că bărbații pot transmite autoritate printr-un costum bine croit, o atitudine calmă și o înfățișare îngrijită, în timp ce femeile sunt analizate mai atent în privința vestimentației, coafurii și cheltuielilor pentru imagine.

Hillary Clinton, de exemplu, a fost criticată pentru aspectul ținutelor sale, iar presa a analizat inclusiv costul garderobei sale de campanie. În același timp, în perioada în care a fost Prima Doamnă, stilul său a fost uneori descris drept lipsit de eleganță.

Acest standard dublu arată că imaginea politică nu este evaluată în mod egal pentru femei și bărbați.

Prea multă atractivitate poate deveni o problemă

Studiile citate în articol sugerează că persoanele considerate atrăgătoare sunt adesea percepute drept mai demne de încredere și pot beneficia de un tratament mai favorabil. În cultura populară, acest avantaj este cunoscut sub numele de „pretty privilege”.

În politică, însă, o imagine prea atent construită poate produce efectul opus.

Steve Grand dă exemplul guvernatorului Californiei, Gavin Newsom, despre care spune că poate părea excesiv de preocupat de propria imagine. Un zâmbet prea studiat sau o apariție care pare prea elegantă și calculată pot crea impresia unui politician lipsit de naturalețe.

În opinia strategului, alegătorii nu vor neapărat un lider care arată perfect, ci unul care pare autentic și competent.

Lauren Kapp, strateg digital care a lucrat la campania Kamalei Harris din 2024, consideră că aspectul fizic poate reprezenta un avantaj, dar nu este suficient pentru a câștiga alegerile.

Alegătorii sunt interesați de problemele concrete, de politici publice și de soluțiile propuse de candidați. În același timp, o imagine atrăgătoare poate ajuta un politician să capteze atenția și să-și facă mesajul mai vizibil.

Pentru Kapp, abilitatea de a folosi rețelele sociale, de a atrage atenția și de a transforma mesajele în conținut viral este mai importantă decât simpla frumusețe.

Totuși, acest lucru presupune ca politicienii să fie prezenți în spațiul public, să interacționeze cu alegătorii și să fie pregătiți pentru apariții televizate sau pentru clipuri care pot circula online.

Contează frumusețea pentru a ajunge la Casa Albă?

În serialul Sex and the City, Samantha Jones susținea că Statele Unite ar fi conduse mai bine dacă la Casa Albă s-ar afla un bărbat atrăgător. Afirmația, însoțită de o remarcă ironică la adresa lui Richard Nixon, surprinde într-o manieră comică fascinația publicului pentru aspectul fizic al liderilor.

În realitate, frumusețea nu este o condiție obligatorie pentru succesul politic. Un candidat nu trebuie să fie deosebit de atrăgător, să aibă o condiție fizică impresionantă sau să fie un reper de stil vestimentar pentru a câștiga alegerile.

Însă, într-o epocă în care imaginea circulă rapid și poate influența percepția publicului, atractivitatea poate reprezenta un avantaj suplimentar.

Politicienii care reușesc să combine o prezență vizuală convingătoare cu un mesaj politic solid și o comunicare eficientă au mai multe șanse să atragă atenția.