Interviu. Mintia, de la ,,cadavru industrial” la ,,proiect de interes național”. Explicațiile fostului ministru al Energiei

Europarlamentarul PNL Virgil Popescu explică, într-un interviu pentru NewsEdge, linia dintre retorica politică și realitatea economică. Discutăm cazul Mintia ca exemplu despre ce înseamnă, în practică, o decizie de „vânzare” a unui activ de stat.

De fiecare dată când apare o reformă a companiilor de stat, discursul public alunecă rapid în aceeași zonă sensibilă: „se vinde țara”. Nu este prima dată când se întâmplă asta în România. Cazul Mintia arată cât de repede se pot schimba pozițiile politice.

Situația Termocentralei din Deva a revenit în atenția publică în luna aprilie a acestui an. În 2022, atunci când centrala a fost scoasă la vânzare, fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu, era acuzat de PSD și AUR că „vinde Mintia la fier vechi”. Patru ani mai târziu, același proiect este invocat ca exemplu de succes, inclusiv de către voci din PSD.

,,Dragi pesediști, data viitoare când vă lăudați cu Mintia, amintiți-vă că voi ați vrut-o blocată, ruginită și politizată.”, transmite Virgil Popescu.

De la „fier vechi” la proiect strategic

Cazul Mintia revine în prim-plan într-un moment în care tema „vânzării țării” este din nou folosită în confruntarea politică.

În 2022, Virgil Popescu era acuzat de reprezentanții social-democrați pentru decizia în privința termocentralei. Acum câteva săptămâni fostul ministru PSD al Energiei, Bogdan Ivan, descria cazul Mintia drept ,,un proiect extrem de important, de interes național”.

Europarlamentarul Virgil Popescu explică pentru NewsEdge că nu crede că modificarea discursului PSD vine dintr-o schimbare de viziune:

,,E pur oportunism – fără jenă, fără memorie, fără rușine. În 2022, când eu mă luptam cu administratorul judiciar să impună condiții stricte cumpărătorului și mă luptam, în paralel, cu o presă alimentată de ‘băieții deștepți’ deranjați că li se taie conducta de bani negri din Valea Jiului, PSD mă acuza că „vând Mintia la fier vechi”. Tot atunci, AUR urla în Parlament aceeași poveste. Iar USR depunea moțiune simplă. Trei partide, trei poziții, un singur numitor comun. Niciunul nu înțelegea termodinamica unui ciclu combinat pe gaz pregătit pentru hidrogen.”

Fostul ministru al Energiei declară că o astfel de schimbare de optică nu este ceva nou la PSD:

,,Astăzi, când prima turbină Siemens intră în probe și centrala urmează să livreze 1.700 MW în Sistemul Energetic Național, aceiași oameni se aliniază la fotografie. PSD a făcut din asta un model: atacă proiectul cât e greu, revendică-l când e gata. Așa au făcut și cu listarea Hidroelectrica, pe care o blocaseră prin Legea 173/2020 și care astăzi a depășit 70 de miliarde de lei capitalizare. Diferența între o viziune și un comunicat de presă este foarte simplă. Viziunea îți dă curajul să iei decizii, chiar dacă acestea sunt nepopulare. Comunicatul de presă vine după ce alții au plătit costul politic.”

,,Cadavru industrial”

Termocentrala Mintia, situată lângă Deva, a fost una dintre cele mai importante unități de producție energetică pe bază de cărbune din România în perioada comunistă. După decenii de funcționare, centrala a intrat în insolvență și a fost ulterior oprită complet. 

Fostul ministru al Energiei vorbește despre ce a găsit la Mintia în mandatul său:

,,Să vă reamintesc ce am preluat. O centrală în insolvență din 2019, cu datorii de 1,5 miliarde de euro, oprită complet în 2021. Funcționase ani la rând fără autorizație de mediu și care, doar până în aprilie 2021, mai produsese o pagubă de 680 de milioane de lei. Asta era „bijuteria” pe care voiau s-o conservăm. Un colos ruginit pe cărbune, fără autorizație, fără contracte, fără viitor. ‘Activul strategic’ pe care unii pretindeau că îl apără era, în realitate, un cadavru industrial.”

Virgil Popescu spune că vânzarea Mintia nu a fost o cedare a unui activ, ci o transformare radicală a acestuia. 

El explică faptul că, în 2022, a impus condiții stricte prin caietul de sarcini. Investitorul a fost, astfel, obligat să construiască o centrală modernă pe gaz, pregătită inclusiv pentru utilizarea hidrogenului, cu o capacitate de cel puțin 1.290 MW. 

Vânzarea s-a făcut prin licitație publică. În opinia sa, rezultatul confirmă strategia. De la o tranzacție de 91 de milioane de euro s-a ajuns la o investiție de aproximativ 1,4 miliarde de euro și la o centrală de 1.700 MW. Astăzi, este considerată una dintre cele mai eficiente din Uniunea Europeană, cu un randament de peste 64%.

,,Asta nu este ‘pierdere de activ strategic’. Asta este multiplicarea lui de 15 ori.”

Impactul în sistemul energetic

Dincolo de disputa politică, miza reală rămâne impactul economic și energetic al investiției.

Câteva dintre beneficiile menționate de fostul ministru al Energiei sunt stabilitatea, prețurile mai mici, reducerea dependenței de importuri și securitate energetică reală.

,,Vorbim de 1.700 MW în bandă, în ciclu combinat, cu eficiență de peste 64%. Pentru context: asta înseamnă echivalentul a peste un reactor și jumătate de la Cernavodă, livrat în Sistemul Energetic Național, controlabil, cu pornire rapidă. Exact tipul de capacitate de care avem nevoie ca să echilibrăm regenerabilele și să acoperim vârfurile de consum din iarnă.”

Virgil Popescu susține că impactul noii centrale de la Mintia va fi semnificativ pe mai multe planuri. 

Din punct de vedere al stabilității sistemului energetic, aceasta ar urma să înlocuiască o capacitate pe cărbune retrasă din motive de mediu. Totodată, va juca un rol esențial în echilibrarea rețelei. Mai ales că România a fost nevoită, în ultimii ani, să importe masiv energie în sezonul rece.

În ceea ce privește prețurile, fostul ministru afirmă că efectele se vor vedea în timp, prin creșterea producției interne la costuri competitive. 

În paralel, proiectul ar contribui la scăderea dependenței de importuri. Centrala va funcționa pe gaz românesc, transportat prin infrastructura existentă și alimentat inclusiv din viitoarele exploatări din Marea Neagră.

,,Peste toate astea, investiția nu este blocată în prezent, ci este compatibilă cu decarbonizarea de după 2030. Asta înseamnă să iei o decizie corectă atunci când e nepopulară. Peste cinci ani, toată lumea spune că era evident.”, a declarat europarlamentarul PNL pentru NewsEdge

„Vânzarea țării” vs. capitalizare

În centrul dezbaterii publice rămâne însă o întrebare recurentă. Unde se termină investiția și unde începe „vânzarea țării”?

Virgil Popescu face o distincție clară între cele două:

,,Vânzarea țării înseamnă cedarea controlului. Adică pierderea pachetului majoritar, pierderea dreptului de decizie strategică, pierderea capacității statului de a interveni în chestiuni de securitate națională sau de interes public. Asta s-a întâmplat în România în anii ’90 și 2000. În privatizări reale, unele controversate, altele necesare, dar toate cu cedare de control.

[…]

Vânzarea necesară – și aici prefer să o numesc capitalizare inteligentă – înseamnă listarea unor pachete minoritare la bursă. Statul rămâne acționar majoritar, cu toate prerogativele intacte.”

În aceste cazuri, Virgil Popescu spune că orice discuție despre capitalizarea companiilor de stat ar trebui să respecte câteva criterii clare. 

În primul rând, statul trebuie să rămână acționar majoritar. Adică să aibă cel puțin 51% din acțiuni, iar în cazul companiilor cu adevărat strategice, chiar până la două treimi. 

În al doilea rând, procesul ar trebui să fie transparent, prin listare publică la bursă. Nu prin negocieri netransparente cu investitori selectați.

De asemenea, el subliniază că banii obținuți în urma acestor operațiuni ar trebui direcționați către investiții, nu către acoperirea cheltuielilor curente ale statului. 

În același timp, vorbește despre o categorie de companii și active care țin de securitatea națională sau de infrastructura critică, care, în opinia sa, nu ar trebui incluse în astfel de procese.

,,Când îți propui să listezi 5-10% din CEC Bank, iar opoziția îți spune că „vinzi țara”. În România, anumite partide au confundat decenii la rând companiile de stat cu propria proprietate. Iar listarea le scoate din ceața politizării. De aceea urlă acum atât de tare. Termodinamica unui ciclu combinat pe gaz pregătit pentru hidrogen este grea, dar guvernanța corporativă este și mai grea.”, declară Popescu.

Istoria Mintia

Termocentrala Mintia, situată lângă Deva, a fost una dintre cele mai importante unități de producție energetică pe bază de cărbune din România, cu o istorie care începe în anii ’70.

După decenii de funcționare, centrala a intrat în insolvență în 2019. A fost oprită complet în 2021, în lipsa investițiilor necesare pentru respectarea normelor de mediu. În această formă, nu mai producea energie și genera pierderi semnificative.

În 2022, activul a fost vândut prin licitație publică pentru 91 de milioane de euro către Mass Global Energy Rom, parte a unui grup internațional cu activități în Orientul Mijlociu. 

Contractul a inclus obligații clare de investiții. Una dintre ele a fost construirea unei centrale noi, pe gaz, cu o capacitate de cel puțin 1.290 MW.

Proiectul a evoluat între timp, iar capacitatea anunțată ajunge la 1.700 MW, cu tehnologie pregătită inclusiv pentru utilizarea hidrogenului în viitor.

După mai bine de un deceniu de controverse legate de „vânzarea activelor strategice”, cazul Mintia rămâne un exemplu relevant despre cum o decizie se poate transforma în discursul public din ,,risc major” în poveste de succes.