Merdeneaua virală, aroganța penalizată ostentativ și aroganța pe care influencerii aleg să o ignore

Ai putea spune că e o atitudine normală, să iei partea celui mai mic și mai năpăstuit, o atitudine cavalerească și de bun simț. Mica problemă e că majoritatea celor care acum se bat în poze și postări cu merdenele e alcătuită din reziștii care și-au făcut religie din a nega pe oricine nu gândește ca ei.

Dacă Nea Mihai sau alt creator de merdenele ar fi cerut sprijinul găștii pentru că e împovărat de taxe, alergat de instituțiile statului sau scuipat de guvern care îl vede doar ca pe o vacă de muls și-ar fi luat un hate de nu înțelegea ce i se întâmplă. Omul e descris de susținătorii de azi din categoria celor care vând pentru că există. Adică lumea știe că acolo se vinde patiserie de 100 de ani și se oprește din reflex. Nu e chiar așa: locul are PR, branding în trend cu Emily in Paris, influenceri care recomandă merdenelele ca „cele mai bune din lume sau din București”.

Au fost și postări ale unor specialiști în marketing (azi și ieri) care și-au exprimat (legitim!) îndoiala că asemenea nebuneală virală e creată exclusiv pe solidaritate. Și hai să analizăm puțin fenomenul.

Aroganța unui bogătan a stârnit „indignarea” lumii influencerilor

Pe bune? Hai să ne uităm ce postează în general toată această gașcă de „creatori”. Orice e campanie pe bani sau pișcotăreală în București e prilej de recomandări călduroase din partea acestor brusc indignați. Sunt gata să plimbe poșete fake și ambalaje de produse de brand cumpărate de pe olx doar ca să pară bogați și fericiți. Dar aroganța unui obraznic ce până mai ieri era colegul lor de hipstereală le pute.

Așteaptă la cozi la merdenele pe care le aruncă la primul coș după ce și-au înregistrat vlogul și râd apoi de noul trend de a fi săraci la cafenele din Dorobanți unde dai 4 euro pe o cafea și 5 euro pe o pâine artizanală. Iar când pleacă de acolo iau Uber să nu-i știe lumea ca stau în Pantelimon și merg cu autobuzul.

Dacă le răsfoim postările din urmă n-au scos o vorbă când ăia săraci au fost scuturați de ultimul leu de guvernul idolilor lor Bolojan sau Băsescu. Au tăcut mâlc când Iohannis le-a spus profesorilor că dacă n-au 6 case se cheamă că au avut ghinion.

Când au scris despre jumătate dintre conaționalii noștri că sunt analfabeți, retardați mintal sau proști pentru că au votat altceva decât ilustrele lor minți concepeau (majoritatea fiind și cu buzunarele garnisite de cei pe care îi susțineau). Atunci nu mai era aroganță? Sau aroganța e deranjantă doar la alții? A ajuns Pescobar să lupte pentru merdenea. Și să dea lecții de afaceri mici și oneste toți băieții care iau bani la negru să vândă candidați politici și produse de trei lei.

Un prost cățărat pe craca cea mai de sus se miră că s-a rupt sub el

Ilustrul franțuzit de la Mița Biciclista își permite aroganțe pe seama celor săraci și consumatori de margarină pentru că așa a văzut că așteaptă societatea. Societatea lor, a progresiștilor. Să fii cosmopolit, să-ți pută orice e de la mama sau de la ăștia mai bătrâni. Să ți se pară că ești un special dacă te ridici să dai locul unui om bolnav sau unei femei, nu un gest de politețe elementară. Să-i consideri inculți pe ăia de merg duminica la biserică. În timp ce tu o arzi cu influencerii, care te înjură azi, la Untold, postându-te cu Sadhguru. Dar tu ești băiat fin, ăștia de merg la moaște sunt câh.

Omul cu croissant-ul cu unt la 25 de lei nici n-a înțeles ce l-a lovit. Că doar e cool să facem mișto de proști. Acum nu pricepe de ce și deștepții lui s-au revoltat. Că el doar a făcut ce fac toți tinerii frumoși și liberi. PR-ul casei a cerut scuze ca să închidă subiectul. Omul, neinspirat, a mai băgat bățul prin gard comentând la postări. Că unt, că bucătărie franțuzească, fine dining. Dovadă că n-a priceput ce-i cu cartonașul roșu

Fiecare a înțeles ce a vrut din această situație absolut ridicolă: cozile de la merdenele încep să fie o fraternizare între progresiștii care se simt generoși că au luat partea „săracilor” și naționaliștii care ridică merdeneaua la rang de brand național. Ambele tabere sunt penibile. Astfel de „revolte” și satisfacții mărunte par a ține, din păcate, loc de acțiuni mai necesare la umilința generală pe care o trăiesc românii de foarte mulți ani. De când sunt manipulați, folosiți și tratați cu dispreț de elitele lor conducătoare. Poate se vor mulțumi cu o merdenea, poate vor înțelege unde e locația corectă spre care trebuie să scuipe.

Unt sau margarină?

Iar dacă e să revenim la războaie mai pământești, din zona unt vs margarină, nici untul nu e sănătate curată în cantități mari, dar în proporții rezonabile, măcar face mâncarea gustoasă. Așa că ce ne dorim e unt pentru toți, cu respect, nu pentru unul mumă și pentru altul ciumă. Că dacă ne obișnuim că pentru ultimii e disponibilă doar margarina o s-o întindem pe merdenele la nesfârșit și o să ne mirăm că mămăliga nu explodează.