„Long hantavirus”, efectele care pot continua luni sau ani după infecție. Medicii cer mai multă atenție pentru recuperarea pacienților

Hantavirusul este un virus transmis în principal prin contactul cu excrementele, urina sau saliva rozătoarelor infectate. Oamenii se pot infecta atunci când inhalează particule contaminate din praf, în special în spații închise sau slab ventilate, precum hambare, magazii, pivnițe ori cabane nelocuite de mult timp. În funcție de tulpina virală, boala poate provoca sindroame grave care afectează plămânii sau rinichii și poate necesita spitalizare de urgență.

Deși multe persoane se recuperează complet, medicii spun că există și pacienți care rămân cu simptome persistente. Printre cele mai frecvente probleme raportate se numără oboseala accentuată, lipsa energiei, dificultățile de concentrare, tulburările de memorie, amețelile, durerile musculare și anxietatea. În unele cazuri, foștii pacienți reclamă dificultăți respiratorii la efort sau scăderea capacității fizice față de perioada de dinaintea îmbolnăvirii.

Nevoia de monitorizare și recuperare pe termen lung

Specialiștii susțin că nu există încă suficiente studii pentru a defini clar acest sindrom post-viral. Experiența clinică arată că simptomele sunt reale și pot afecta semnificativ calitatea vieții. O persoană aparent vindecată poate întâmpina dificultăți în reluarea activității profesionale, iar revenirea la nivelul anterior de energie poate fi lentă și imprevizibilă.

Medicii recomandă monitorizare medicală după externare, mai ales în cazul pacienților care au avut forme severe ale bolii. Programele de recuperare pot include evaluări pulmonare și cardiace, reabilitare fizică graduală și, în unele cazuri, sprijin psihologic. Specialiștii subliniază că recunoașterea simptomelor persistente este esențială pentru a evita complicațiile și pentru a ajuta pacienții să își recapete treptat funcționalitatea, notează Euronews.

Deși cazurile de hantavirus sunt relativ rare. Cercetătorii atrag atenția că impactul pe termen lung al infecției este încă insuficient studiat. Acesta ar putea fi mai important decât se credea anterior.

În plus, cercetătorii atrag atenția că lipsa unor date pe termen lung face dificilă estimarea exactă a frecvenței acestui sindrom. În unele regiuni, cazurile de hantavirus sunt raportate rar, ceea ce limitează capacitatea sistemelor medicale de a observa tipare clare în evoluția pacienților după infecție. Acest lucru întărește nevoia unor studii internaționale mai ample și a unor registre de urmărire a pacienților.

Specialiștii subliniază importanța educării populației cu privire la prevenție. Mai ales în zonele rurale sau în locurile unde contactul cu rozătoarele este mai probabil. Măsurile de igienă, ventilarea spațiilor închise și evitarea curățării directe a zonelor contaminate fără protecție adecvată sunt considerate esențiale pentru reducerea riscului de infectare.