Un audit independent și „gaura neagră” din buget. Două documente oficiale ale statului prezintă valori complet diferite pentru aceeași categorie

Raportul citat de Independent News scoate în evidență un sistem în care deciziile sunt greu de urmărit, responsabilitatea nu este clară, iar o mare parte din cheltuielile publice devin dificil de verificat. Analiza a fost publicată pe pagina sa de LinkedIn și este prezentată drept un audit operațional și financiar al aparatului de stat. Autoarea a lucrat și în cadrul Administrației Prezidențiale, ca și consilier în Departamentul de Politici Economice și Sociale, în perioada mai – octombrie 2024.

Parlamentul, pălit în fața Guvernului? 

Documentarea sa a durat 50 de zile lucrătoare. Și a inclus aproximativ 400 de ore de analiză realizată exclusiv pe baza unor surse publice oficiale. Ea a avut în vedere Monitorul Oficial, Legea Bugetului de Stat pe 2026, statisticile Băncii Naționale, propunerile bugetare ale ministerelor și înregistrările parlamentare.

Una dintre concluziile auditului este că Parlamentul și-ar fi pierdut treptat rolul real de instituție care creează și dezbate legi. Legislativul ar fi devenit mai degrabă o structură care validează decizii deja aplicate de Guvern.

Raportul arată că rata inițiativelor legislative care nu ajung niciodată să fie finalizate a crescut foarte mult în ultimii ani. S-a ajuns de la un procent de 69% în 2024 la 78% în 2025 și până la 98% în primele luni din 2026. De asemenea, mai mult de jumătate dintre legile adoptate în 2024 au fost, de fapt, aprobări ale unor ordonanțe de urgență emise anterior de Guvern.

Conform auditului, Executivul ia decizia, o aplică imediat prin ordonanță de urgență, iar Parlamentul intervine abia ulterior pentru a valida ceea ce este deja în vigoare. Instrumentul ordonanței de urgență a fost creat inițial pentru situații excepționale. Însă, potrivit raportului, a devenit un mecanism obișnuit de guvernare. „Decizia există. Însă purtătorul ei politic nu mai poate fi localizat”, scrie autoarea.

Aceeași categorie de cheltuieli, sume complet diferite

Un alt aspect considerat grav de raport ține de diferențele majore dintre cifrele prezentate în documentele oficiale ale statului. Potrivit analizei, dacă se adună cheltuielile raportate individual de ministere și instituții pentru transferuri bugetare, rezultă o sumă de 298,9 miliarde de lei. În schimb, aceeași categorie apare în bugetul consolidat al statului cu doar 191,4 miliarde de lei.

Diferența este de 107,5 miliarde de lei, adică aproximativ 21 de miliarde de euro. Adică două documente oficiale ale statului prezintă valori complet diferite pentru aceeași categorie de cheltuieli, în același an fiscal. „Diferența structurală de 107,5 miliarde lei nu poate fi explicată prin metodologii diferite de clasificare sau prin decalaje temporale”, subliniază Andreea Gudin în postarea sa.

Raportul scoate în evidență faptul că una dintre variante reflectă mai fidel realitatea financiară. Iar cealaltă reprezintă imaginea pe care statul alege să o prezinte public.

Cum sunt cheltuiți banii?

Auditul respectiv prezintă și diferențele foarte mari de transparență între instituțiile publice. Unele structuri raportează detaliat modul în care sunt cheltuiți banii. În timp ce altele folosesc aproape exclusiv categorii greu de urmărit.

Printre instituțiile cu cel mai redus nivel de trasabilitate a cheltuielilor sunt menționate Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune și Ministerul Muncii. Andreea Ecaterina Gudin notează că serviciile de informații apar în raport cu un grad mai ridicat de transparență contabilă decât alte instituții civile.

În același raport se arată că diferențele nu țin de obligații legale diferite. Deoarece toate instituțiile folosesc aceleași reguli contabile, ci de alegeri administrative deliberate.

Promisiuni peste promisiuni

O altă concluzie importantă face referire la așa-numitele „credite de angajament”. Este vorba despre promisiunile oficiale ale statului că va finanța anumite proiecte în viitor. Potrivit auditului, în unele cazuri, angajamentele sunt modificate foarte mult de la un an la altul. Iat totul se întâmplă fără explicații clare și fără consemnarea formală a motivelor.

Exemplul dat în raport este cel al Ministerul Transporturilor. În planificarea bugetară pentru 2024, creditele de angajament pentru anul 2025 erau estimate la 11 miliarde de lei. În planificarea următoare, pentru același an 2025, suma a crescut la 147 de miliarde de lei. „De 13 ori mai mare. Același an, aceeași instituție”, se arată în analiza Andreeei Ecaterina Gudin.

Autoarea specifică faptul că, în practică, statul poate „promite” mult mai multe investiții decât poate finanța efectiv. Iar ulterior angajamentele sunt rescrise fără ca promisiunile inițiale să apară oficial ca eșecuri administrative.

Se oferă sprijin, dar în teorie?

În audit se critică și modul în care sunt distribuiți banii către autoritățile locale prin mecanismul de echilibrare a TVA-ului. Este vorba despre un sistem creat teoretic pentru sprijinirea localităților cu venituri reduse. Raportul arată că o parte dintre fonduri au fost direcționate către cheltuieli punctuale precum „Ziua Fiii Satului”, bănci și mese pentru cămine culturale sau picturi bisericești.

„Din cele 28,8 miliarde lei distribuite prin mecanismul de echilibrare TVA, alocările individuale variază de la 10.000 lei la zeci de milioane, fără criterii obiective de echilibrare vizibile”, se notează în raport. Apoi, se specifică faptul că astfel de alocări foarte mici au mai degrabă un rol politic și electoral decât unul economic real. Mai ales că procesarea administrativă a unor sume de câteva mii de lei poate costa aproape la fel de mult ca finanțarea în sine.

Raportul atinge și subiectul finanțării cultelor religioase, care ar primi bani atât prin mecanismele oficiale gestionate de Secretariatul de Stat pentru Culte, cât și prin transferuri făcute prin autoritățile locale.

Legea Bugetului pe 2026 și problemele sale

În audit se scrie și despre modul în care Legea Bugetului pe 2026 nu ar respecta propriile reguli fiscale. Potrivit analizei, legea anuală a bugetului introduce excepții de la Legea 500/2002. Adică actul care stabilește disciplina bugetară a statului, fără mecanisme clare de control sau justificare.

„Legea Bugetului de Stat 2026 e un document de autorizare a derogărilor de la propria sa bază legală”, scrie autoarea auditului.

Sistemul bancar, la bani mărunți

Pe de altă parte, în document se abordează și situația sistemului bancar românesc. Potrivit datelor analizate, băncile din România au o expunere foarte mare pe datoria publică, de aproximativ 27% din totalul activelor, de aproape trei ori peste media europeană.

Băncile preferă să împrumute statul prin cumpărarea de obligațiuni guvernamentale, în loc să acorde mai multe credite companiilor și populației. În raport se specifică faptul că un astfel de mecanism reduce finanțarea economiei reale și contribuie la încetinirea dezvoltării economice.

Problemele depășesc granițele României 

Autoarea spune că problemele identificate nu afectează doar România, ci pot avea implicații și la nivel european. În special în ceea ce privește gestionarea fondurilor europene și implementarea PNRR.

Potrivit celor notate în raport, modificările repetate ale angajamentelor financiare și lipsa unei trasabilități clare pot face dificilă verificarea modului în care sunt utilizați banii europeni.

„La fiecare nivel al aparatului de stat român, legislativ, executiv, bugetar și monetar arhitectura a fost construită astfel încât decizia să existe fără consecință, banii să se miște fără memorie, iar responsabilitatea să nu aibă purtător”, scrie autoarea.

„Deciziile trasate în această analiză au fost luate de oameni identificabili, în funcții identificabile, la date identificabile. Ceea ce sistemul asigură este că, până în momentul în care consecința apare, decizia a fost dizolvată prin suficiente niveluri încât nimeni să nu fie nevoit să răspundă pentru ea”, concluzionează Andreea Gudin.