Cuvintele care schimbă o viață în câteva secunde. A fost lansat ghidul care îi învață pe medici cum să comunice veștile triste în spitale

Pentru a schimba situația a fost lansată lucrarea „Strategii de comunicare pentru medici: Cum să transmiți vești proaste?”, cu sprijinul Colegiului Medicilor din România, în ziua de joi, 2 iulie 2026. Este vorba despre un ghid prin care medicii pot afla cum să gestioneze cu mai multă empatie și structură conversațiile cu pacienții aflați în situații dificile.

O simplă propoziție care doare

În medicină, există intervenții care durează ore. Există tratamente complexe și ani întregi de pregătire profesională. Dar unul dintre cele mai dificile momente din activitatea unui medic poate fi și rostirea unei simple propoziții. „Aveți cancer”, „Tratamentul nu mai funcționează”, „Nu am mai putut face nimic”. Sunt doar câteva cuvinte care pot schimba definitiv viața unui pacient sau pe cea a familiei sale. Din acel moment, nimic nu mai este la fel. Iar modul în care este transmisă o astfel de veste poate influența reacția emoțională, relația pacientului cu medicul și încrederea în sistemul medical.

Ghidul lansat cuprinde recomandări bazate pe bune practici internaționale și adaptează pentru sistemul medical românesc două dintre cele mai cunoscute modele utilizate la nivel mondial în comunicarea veștilor dificile. Este vorba despre protocoalele SPIKES și ABCDE. Scopul este acela de a le oferi medicilor repere concrete despre cum pot pregăti o astfel de conversație. Ghidul vine cu sfaturi despre cum pot doctorii să răspundă reacțiilor emoționale.

Comunicarea medic – pacient în situații dificile

Autorii ghidului spun că modul în care este purtată discuția poate influența felul în care pacientul își înțelege boala, acceptă diagnosticul, merge mai departe cu tratament și își păstrează încrederea în echipa medicală. Printre principiile prezentate în ghid se numără faptul că vestea trebuie comunicată direct, față în față, de medic. Variantele virtuale, printr-un e-mail, mesaj text sau la telefon, nu sunt recomandate. Iar la dialogul față în față e nevoie de un limbaj clar și accesibil. De asemenea, pacientul trebuie să aibă suficient timp pentru a înțelege informațiile și ceea ce urmează să se întâmple.

Lucrarea include și exemple concrete de formulări empatice, recomandări legate de organizarea întâlnirii cu pacientul, modalități de gestionare a reacțiilor emoționale și sugestii prin care medicii își pot reduce propria încărcătură psihologică asociată unror astfel de conversații.

Protocolul SPIKES este unul dintre cele mai utilizate instrumente la nivel internațional pentru comunicarea unui diagnostic dificil. Modelul propune șase pași simpli. Se recomandă ca discuția să aibă loc într-un cadru liniștit și să pornească de la ceea ce știe deja pacientul despre starea sa. Diagnosticul trebuie explicat clar. Iar medicul trebuie să lase timp pentru reacțiile emoționale și să răspundă cu empatie. Conversația ar trebui să se încheie cu prezentarea pașilor următori, astfel încât pacientul să plece cu o direcție clară de urmat în ceea ce privește diagnosticul. O astfel de structură îl ajută atât pe pacient, cât și pe medic, mai ales în momentele în care emoțiile sunt foarte intense.

Cum și ce trebuie spus familiei

Dar ce se întâmplă când medicul trebuie să le spună părinților, soțului ori copiilor că persoana dragă nu a supraviețuit unei operații dificile? Dr. Gabriela Florea, unul dintre autorii lucrării, a explicat pentru News Edge că recomandările din ghid nu se limitează la relația dintre medic și pacient. Ele pot fi aplicate și în comunicarea cu aparținătorii. Autorii au ales să realizeze un document concis, care să poată fi folosit în practică de orice medic. Însă principiile prezentate sunt valabile indiferent cui îi este transmisă vestea.

„Tot ce se regăsește în relație cu pacientul poate fi aplicat și în relație cu aparținătorii. Am avut din 2020 până în 2024 cursuri la UMFCD (Universitatea de Medicină și Farmacie «Carol Davila» din București – n.r.). Am lucrat cu actori care au interpretat atât pacientul, cât și aparținătorul, și chiar colegi medici din echipă. Sunt foarte multe scenarii care pot fi abordate și nu le putem cuprinde pe toate extrem de țintit. Dar da, comunicarea cu aparținătorii contează la fel de mult”, a declarat dr. Gabriela Florea.

Până nu demult, comunicarea medicală era considerată o abilitate pe care medicii o dobândeau exclusiv din experiență. Astăzi, situația începe să se schimbe. În ultimii ani au fost introduse cursuri dedicate comunicării medic-pacient pentru studenții Facultății de Medicină din cadrul UMFCD. Iar în 2026 au început să participe și medicii rezidenți.

Autorii ghidului sunt de părere este doar începutul unei schimbări în bine. Potrivit dr. Gabriela Florea, documentul lansat acum reprezintă „un subcapitol din capitolul mare al comunicării medicale”. 

Frica de medic, de autoritate

De asemenea, cât de mult influențează modul în care medicii comunică decizia oamenilor de a merge sau nu la control? Dr. Gabriela Florea spune că unul dintre cele mai mari obstacole nu este neapărat frica de boală, ci frica de medic ca figură de autoritate. „Cea mai dureroasă este frica de medic în sine, care pornește încă din copilărie. Medicul este perceput ca o autoritate cu care nu poți vorbi, un fel de zeu. Dacă ai norocul să ajungi la un medic care este un bun comunicator, atunci ai noroc. Altfel, există foarte multe prejudecăți din partea medicilor, mai ales față de oamenii săraci sau cu un nivel mai scăzut de educație. Tocmai asupra lor se exercită această autoritate, iar din frică oamenii nu mai ajung la medic”, a mai spus ea. 

Profesorul universitar Sorin Costreie, coordonatorul lucrării, consideră că există o lipsă de încredere în sistemul medical care se manifestă în întreaga societate. Potrivit lui, neîncrederea în instituții, în știință și în informațiile bazate pe dovezi influențează modul în care oamenii privesc medicina.

„Este recomandat să te duci regulat la medic, mai ales după o anumită vârstă, să realizezi investigațiile, să întrebi ce ar mai trebui să faci pentru a ști că ești bine. Pentru că, deși trăim într-o societate în care «ce nu se vede, nu există», medicina modernă, cu tehnologie și cunoaștere, ne arată că absența simptomelor nu înseamnă absența bolii”, spune Sorin Costreie pentru News Edge. 

Comunicarea nu trebuie să se învețe doar din experiență

Conf. univ. dr. Beatrice Mahler consideră că mulți medici ajung, în timp, să dezvolte instinctiv o relație empatică cu pacienții. Problema este că abilitatea este construită adesea după ani întregi de experiențe. De aceea, spune ea, comunicarea ar trebui predată încă din facultate și consolidată în perioada rezidențiatului. „Nu trebuie să mai așteptăm ca medicul să învețe doar din practică”, a declarat ea pentru News Edge.

În opinia sa, viitorii medici au nevoie de instrumente concrete care să îi ajute să gestioneze emoțiile pacienților, dar și propriile reacții emoționale. „Există, desigur, și medici care nu transmit bine mesajele. Iar o astfel de situație vine adesea din suprasolicitarea pe care o resimt cadrele medicale. De aceea este nevoie de instrumente prin care medicii să își recunoască limitele și să își gestioneze emoțiile. Pentru medicii seniori e nevoie acum de instrumente pentru gestionarea burnout-ului”, a specificat Conf. univ. dr. Beatrice Mahler.

„Pacienții uită adesea ce le-am spus, dar nu uită niciodată cum le-am spus”

Prof. univ. dr. Alina Tănase, medic hematolog, a declarat că este obișnuită să comunice aproape zilnic diagnostice foarte grave. Ea a spus că fiecare conversație continuă să fie dificilă. „Abilitatea de a spune veștile proaste corect, empatic, foarte aproape de pacient, nu o ai de la sine. Este un lucru pe care îl înveți, îl exersezi și îl rafinezi”, a spus prof. univ. dr. Alina Tănase. „Pacienții noștri uită adesea ce le-am spus, dar niciodată nu uită cum le-am spus”, a subliniat medicul. 

Lect. univ. Anamaria Neagu, care lucrează îndeaproape cu pacienți oncologici, a povestit că ea continuă să audă relatări despre oameni care află că suferă de cancer printr-un e-mail, printr-un apel telefonic sau pe coridorul unui spital, printre alți pacienți și cadre medicale. „Medicii nu dau veștile rele prost pentru că nu vor sau pentru că nu pot, ci pentru că și ei sunt oameni. Și ei sunt obosiți, suprasolicitați, nu au fost învățați și, la final, veștile proaste îi consumă aproape la fel de mult ca pe pacienți. De aceea, ghidul este gândit ca un instrument care să ajute medicii să fie mai buni. Dacă reușim asta și dacă medicii primesc sprijinul de care au nevoie prin strategiile pe care le-am propus, eu zic că ne-am atins scopul”, a declarat Anamaria Neagu.

Mai mult decât un ghid

Lucrarea lansată cu sprijinul Colegiului Medicilor din România nu promite să rezolve peste noapte toate problemele legate de comunicarea din spitale. Nici autorii nu susțin asta. Ei descriu ghidul drept un prim pas într-un proces mai amplu de schimbare, unul care presupune introducerea comunicării medicale în educația universitară, dezvoltarea unor cursuri dedicate medicilor aflați deja în activitate și schimbarea culturii organizaționale din spitale.

Pentru că fiecare pacient își va aminti întreaga viață ziua în care a primit cel mai greu diagnostic. Medicii nu pot schimba întotdeauna verdictul. Poate însă schimba felul în care el este rostit. Iar uneori, un mesaj transmis cu căldură și empatie îi oferă pacientului puterea de a merge mai mai departe.

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!