Dinții de lapte ca inele de copac. Cercetătorii de la Mount Sinai au decodat istoria toxică a primelor luni de viață

Dinții de lapte sunt precum inele de copac, o arhivă biologică a primelor luni de viață. Această proprietate, ignorată decenii întregi de știință, stă la baza celui mai avansat studiu publicat vreodată despre vulnerabilitatea creierului infantil la metale toxice din mediu, publicat în revista Science Advances și NPR.

Un laser care citește trecutul săptămână cu săptămână

„Cresc în acest mod incremental, exact cum fac inelele unui copac”, spune  despre dinții de lapte Dr. Manish Arora, profesor de medicină a mediului la Icahn School of Medicine de la Mount Sinai, New York. Folosind lasere pentru a decoda acele straturi din dinții de lapte, cercetătorii pot determina la ce metale din mediu au fost expuși copiii săptămână cu săptămână, chiar înainte de naștere.

Este, în esență, o mașină a timpului biologică. Un dinte permanent în laborator poate reconstitui cu precizie povestea toxică a primelor luni de viață ale unui copil, fără niciun fel de invazivitate medicală.

500 de copii, 9 metale, urme vizibile la RMN 12 ani mai târziu

Arora și colegii săi au folosit lasere pentru a decoda straturile din dinții de lapte pierduți de aproape 500 de copii din Ciudad de Mexico. Copiii urmăriți de la sarcinile mamelor lor, sunt acum adolescenți. Cercetătorii au realizat și evaluări comportamentale detaliate ale copiilor și scanări RMN ale creierelor lor. Cercetătorii au analizat expunerea la nouă metale comune în mediu, inclusiv plumb, zinc și cupru. Unele, precum manganul, sunt esențiale pentru corpurile în creștere în cantități mici, dar în exces pot fi dăunătoare pentru creierele în dezvoltare.

Fereastra critică: 6-9 luni, când totul se leagă

Descoperirea cea mai importantă a studiului privește nu cantitatea de metal, ci momentul expunerii. Megan Horton, co-autoare a studiului și profesoară de medicină a mediului la Mount Sinai, spune că intervalul 6-9 luni de la naștere este o perioadă de creștere și schimbare rapidă pentru creierele infantile. „Conexiunile dintre celulele creierului se formează și se rafinează rapid. Diferite regiuni ale creierului încep să comunice mai eficient”, spune ea. În același timp, bebelușii încep să se târască și să treacă de la lapte matern sau formulă la alimente solide. „Se întâmplă foarte multe în creier și se întâmplă, de asemenea, foarte multe în mediul copilului, ceea ce ar putea face aceasta o perioadă deosebit de vulnerabilă”.

Cercetătorii au descoperit o legătură puternică între expunerile din acea perioadă și modificări ale creierului, inclusiv o scădere a volumului total al creierului și modificări ale modului în care diferite zone ale creierului se conectează între ele. Au găsit și anomalii în materia albă a creierului, esențială pentru viteza și eficiența gândirii.

La nivel comportamental, consecințele sunt la fel de vizibile. Expunerile din perioada critică au fost legate de inatenție crescută și hiperactivitate la adolescenți.

Concluzia este că nu putem schimba genele, dar putem schimba mediul

Cercetătorii spun că descoperirile subliniază necesitatea reglementărilor de mediu care prioritizează protejarea copiilor de la bun început. La urma urmei, spun ei, deși nu putem schimba genele noastre, putem încerca să schimbăm mediile noastre pentru a asigura rezultate mai sănătoase pentru copii.

Mesajul implicit al studiului este și mai profund. Cele mai importante politici de sănătate publică nu sunt cele care tratează bolile cronice la adulți, ci cele care protejează fereastra de câteva luni în care un creier uman își construiește arhitectura de bază. Un dinte de lapte aruncat neglijent la gunoi conține, în straturile sale, arhiva completă a acelei ferestre. Știința tocmai a învățat să o citească.