Rinichii nu se plâng. Acesta este, poate, cel mai periculos lucru în legătură cu ei: nu dor atunci când sunt bolnavi cu adevărat, dor uneori din cu totul alte cauze, iar confuzia dintre cele două realități poate costa ani de sănătate.
Dr. Mirel Andrei Mogoș este medic specialist medicină de familie, activând în cadrul clinicii Valcri Medical din București, un colaborator constant al platformei G4Food, unde explică în limbaj accesibil mecanismele fiziologice din spatele miturilor alimentare și medicale. A răspuns în repetate rânduri întrebărilor cititorilor despre vitamina C, digestie, răceli la copii și acum, despre insuficiența renală.
Mitul nr. 1: dacă nu te doare zona rinichilor, rinichii sunt bine
„Multe persoane sunt tentate să creadă mitul potrivit căruia orice durere de rinichi poate însemna insuficiență renală. Trebuie spus clar că insuficiența renală nu doare. Poți avea rinichii funcționali doar 10% și să nu simți absolut nicio durere de spate”, explică dr. Mogoș.
Durerea lombară severă are alte cauze. Când o persoană are dureri de rinichi, durere lombară severă, vorbim, de obicei, despre colică renală (pietre la rinichi) sau pielonefrită (infecție urinară înaltă). Doar analizele de sânge (potasiu, uree, creatinină, sodiu) pot stabili un diagnostic clar.
Hiperhidratarea. Când e bună și când e interzisă
„Dacă o persoană are o criză de colică —pietre la rinichi — sau o infecție, regula de aur este hiperhidratarea. Trebuie să bei foarte multă apă pentru a spăla căile urinare și a elimina calculul. Adică fix opusul restricției aplicate în insuficiența renală, când rinichii nu mai filtrează bine toxinele, situație care adesea nu doare deloc, dar se vede pe analizele de uree, creatinină și potasiu, iar dieta se schimbă radical și devine foarte strictă.”
Pericolul ascuns, sarea fără sodiu poate fi fatală pentru pacienții renali
Unul dintre cele mai contradictorii sfaturi din nutriție privește înlocuitorii de sare, produse prezentate ca mai sănătoase, dar care la pacienții renali pot deveni extrem de periculoase.
„Un pacient cu insuficiență renală trebuie să fie foarte atent la înlocuitorii de sare, așa-numita «sare fără sodiu» sau sare medicinală/dietetică. În compoziția ei, sodiul este înlocuit cu clorură de potasiu, iar pentru un pacient cu insuficiență renală, acest potasiu ascuns poate declanșa o tulburare de ritm cardiac fatală. Ideal este să folosiți ierburi aromatice, lămâie sau oțet pentru gust, dar niciodată nu recomand sare medicinală”, explică dr. Mogoș.
De ce fosforul din E-uri e mai periculos decât cel din carne
„Fosforul anorganic, adăugat artificial sub formă de E-uri și conservanți în mezeluri, brânză topită, semipreparate sau sucuri este absorbit de organism în proporție de aproape 100%, fiind mult mai periculos decât fosforul natural din plante” spun dr. Mirel Andrei Mogoș.
Paradoxul dializei: când ai nevoie de mai multe proteine, nu mai puține
Înainte ca boala să ajungă în stadiul de dializă se recomandă consumul redus de proteine. Asta pentru că proteinele pot crește nivelul ureei din sânge. Dacă pacientul face dializă, această restricție dispare. „Dializa consumă multe proteine, așa că pacientul va fi încurajat să mănânce mai multă carne slabă și albușuri de ou, pentru a nu se malnutri”.
Consumul de proteine este indicat indiferent dacă pacientul face dializă prin fistulă arterio-venoasă ori peritoneală.
Concluzia medicală: dieta nu este standard
„Într-o criză renală, dieta nu este standard pentru toți pacienții. Medicul poate stabili, în funcție de caz și de stadiul bolii, un regim strict de potasiu și proteine, restricție de lichide și chiar tratament de urgență, inclusiv dializă. Dacă este vorba de o criză renală reală — durere, scăderea urinei, greață, edeme, confuzie — este o situație medicală care necesită evaluare rapidă la spital, nu doar ajustare de dietă” , precizează dr. Mirel Mogoș.
Rinichii lucrează în tăcere toată viața. Tocmai de aceea meritã analizele de sânge periodice. Sunt singurele care pot surprinde o problemă renală înainte ca ea să devină o urgență.
