Cartea săptămânii: „Pisica lui Dalai Lama” de David Michie

Despre ce e cartea

Mi-a căzut sub ochi o recenzie în care se suține că volumul se adresează iubitorilor de pisici care sunt interesați de dezvoltare personală și spiritualitate. Bine că nu am citit recenzia înaintea cărții. Că nu știu dacă mai vorbeam azi despre ea. Și ar fi fost păcat.

E o carte smpatică. Pisica descoperă locuri și oameni, asistă la întâlnirile Sfinției Sale. Depsre care povestește cu mult umor. Profită de statutul privilegiat de animal de companie al ilustrului personaj și se bucură de avantajele pe care acesta i le oferă. Se distrează și se îngrașă, motiv pentru care e pusă la dietă.

Sigur că autorul, budist și coach de dezvotare personală, nu pierde prilejul de a împărtăși vorbe de duh și principii caracteristice. Dar cartea nu este nici pe departe o încercare de convertire. Este pur și simplu o lectură de dimineață, la cafea. Sau de o călătorie cu trenul. Relaxantă și plăcută ca un cocktail (de fructe, dacă altfel nu vreți) în miezul verii.

Despre scriitor

Că tot veni vorba, David Michie, autorul, ar putea fi simbolul viu al Națiunilor Unite. S-a născut în Zimbawe, a studiat în Africa de Sud și a trăit un deceniu la Londra. Acum este stabilit în Perth, Australia.

Pe lângă „Pisica lui Dalai Lama”, Michie mai este cunoscut și pentru cărți precum „Magicianul din Lhasa” sau „Budismul pentru oameni ocupați”

Pe lângă volumul de față din seria aventurilor felinei speciale mai fac parte „Arta de a toarce” și „Puterea lui miau”. Nu de alta, dar prima carte se încheie într-o notă de suspans. „Închizând ochii, am tors.”