Când schimbarea unei decizii pare o lipsă de caracter

Schimbarea unei decizii poate fi privită ca un semn de inconsecvență. Dar ce facem atunci când alegerea inițială nu mai servește scopului urmărit? În astfel de situații, a reconsidera o decizie poate fi la fel de important ca a avea puterea de a merge mai departe.

Principiul și decizia care ar trebui să îl servească

Un principiu exprimă ceea ce considerăm important. O decizie stabilește cum acționăm într-un anumit context pentru a respecta acel principiu. Confuzia apare când tratăm alegerea făcută într-un moment drept singura expresie legitimă a valorii noastre.

Loialitatea poate justifica sprijinul acordat unui partener într-o perioadă dificilă. Nu stabilește însă, de la sine, că responsabilitățile trebuie să rămână neschimbate, indiferent cât durează dezechilibrul. Dacă preluarea permanentă a muncii lui afectează echipa sau viabilitatea afacerii, renegocierea colaborării poate deveni o formă de responsabilitate față de întregul parteneriat.

La fel, autonomia poate însemna capacitatea de a-ți asuma deciziile, inclusiv pe aceea de a cere expertiza care îți lipsește. Interpretată ca obligație de a te descurca singur în orice situație, ea poate limita accesul la soluții. Valoarea rămâne legitimă; regula pe care am construit-o în jurul ei merită verificată.

De aceea, reconsiderarea unei decizii nu presupune automat abandonarea unui principiu. Uneori, tocmai păstrarea principiului cere schimbarea modului în care îl aplicăm. Contextul se modifică, apar informații noi, iar consecințele unei alegeri devin mai clare.

Când consecvența devine o miză de reputație

Dificultatea este că o decizie profesională poate ajunge să susțină și imaginea pe care o avem despre noi. Dacă ne definim drept oameni loiali, puternici sau capabili, schimbarea unei alegeri poate părea o fisură în această imagine. În loc să evaluăm numai ce servește afacerii, trebuie să tolerăm și posibilitatea de a părea inconsecvenți.

Această preocupare are un corespondent în cercetarea despre decizii. Un studiu publicat în 2022 în Journal of Experimental Psychology: General, realizat de Charles Dorison, Christopher Umphres și Jennifer Lerner, a investigat legătura dintre continuarea unei direcții cu perspective nefavorabile și încrederea acordată celui care decide. În două dintre cele trei experimente, observatorii i-au perceput pe cei care continuau drept mai demni de încredere.

Rezultatul nu demonstrează că perseverența este greșită și nici că orice schimbare afectează reputația. Sugerează însă că menținerea unei decizii poate avea o recompensă socială. Aceasta este o posibilă explicație pentru dificultatea de a reconsidera: continuarea poate păstra imaginea de om consecvent, chiar dacă perspectivele deciziei s-au înrăutățit.

Aici merită examinată diferența dintre argumentul pentru afacere și argumentul despre propria persoană. „Proiectul are în continuare cerere și poate deveni rentabil” justifică o evaluare comercială. „Eu nu sunt un om care renunță” exprimă o identitate. Cele două pot coexista, dar afirmația despre caracter nu poate ține locul analizei proiectului.

Când este justificată schimbarea unei decizii

Schimbarea frecventă a direcției poate produce costuri, confuzie și pierderea încrederii. Nici disconfortul, nici un rezultat slab izolat nu sunt motive suficiente pentru a abandona o alegere. Unele proiecte cer timp, iar angajamentele asumate față de oameni au consecințe care trebuie luate în serios.

Criteriul util este dacă justificarea inițială a deciziei mai rămâne valabilă. Contează ce informații noi au apărut, dacă rezultatele pot fi încă obținute și ce presupune continuarea în raport cu alternativele disponibile. Contează, de asemenea, cine suportă costurile și dacă acestea mai pot fi asumate în mod responsabil.

O decizie rezonabilă la momentul ei poate necesita revizuire fără ca autorul să fi fost incompetent. La fel, o eroare reală poate fi recunoscută și corectată. În ambele situații, responsabilitatea include felul în care răspundem informațiilor disponibile acum.

În coaching, examinarea acestor convingeri poate ajuta omul să distingă între valoarea pe care dorește să o protejeze și regula pe care a încercat să o respecte. Evaluarea financiară, juridică sau comercială cere, atunci când este necesar, expertiza potrivită. Reflecția asupra propriei poziții trebuie să poată întâlni și realitatea afacerii.

Consecvența își păstrează valoarea atunci când putem explica ce protejăm prin ea. Iar schimbarea unei decizii devine un act de asumare atunci când putem spune ce am aflat între timp, de ce vechea alegere nu mai servește scopului și cum vom gestiona consecințele revizuirii ei.