O simulare despre „reducerea” luminii Soarelui s-a transformat într-un conflict între marile puteri

Conform Wired, experimentul a urmărit o tehnologie cunoscută drept modificarea radiației solare sau geoinginerie solară. În principiu, aceasta ar presupune reflectarea unei cantități mai mari de lumină în spațiu, pentru a reduce temperatura globală.

Una dintre metodele discutate este introducerea unor particule în stratosferă. Efectul ar putea semăna cu ceea ce se întâmplă după erupțiile vulcanice foarte mari, când particulele ajunse în atmosferă pot determina temporar o scădere a temperaturilor.

Problema este că efectele secundare sunt greu de anticipat și nu s-ar distribui uniform pe glob. Modelele climatice indică riscuri precum reducerea precipitațiilor în Africa subsahariană sau intensificarea furtunilor tropicale din Atlantic.

O simulare cu SUA, China, Rusia, companii și ONG-uri

Simularea, intitulată „Exploring Geopolitical Tipping Points and Climate Cooling Strategies”, a fost organizată la Queen Mary University of London. La ea au participat câteva zeci de experți din domenii precum politica externă, apărarea și știința.

Fiecare participant a primit un rol. Unii reprezentau guverne, alții companii de tehnologie, organizații de mediu sau grupuri indigene. Cercetătoarea Colleen Golja avea rolul de a oferi explicații științifice participanților.

Scenariul a fost construit în mai multe etape. Discuțiile porneau din prezent și continuau apoi în septembrie 2027 și septembrie 2028. Pe măsură ce simularea avansa, organizatorii introduceau noi informații despre dezvoltarea tehnologiilor capabile să reflecte lumina solară.

Ideea era să se vadă dacă statele ar putea stabili reguli comune înainte ca una dintre marile puteri să înceapă să folosească tehnologia pe cont propriu.

SUA și China au refuzat să accepte reguli care le-ar fi putut dezavantaja

Primele negocieri au arătat cât de dificil ar putea fi un asemenea acord. Echipele care reprezentau Statele Unite și China au refuzat să accepte restricții care ar fi putut limita cercetările considerate importante pentru propriile interese naționale.

Niciuna dintre cele două părți nu voia ca rivalul să obțină un avantaj tehnologic. În locul discuției despre efectele asupra climei, problema a devenit rapid una de securitate și competiție strategică.

Tensiunile au crescut după ce reprezentanții Rusiei au primit, în cadrul scenariului, o informație potrivit căreia un avion suspectat că participa la un program american de geoinginerie fusese observat în apropierea Strâmtorii Bering.

Americanii desfășurau, în scenariu, misiuni de cercetare, dar au acuzat Rusia că răspândește dezinformare.

O discuție cu SpaceX a amplificat suspiciunile

În paralel, reprezentanții SUA au devenit convinși că și China își dezvoltă propriul program. Suspiciunea a fost alimentată de încercarea delegației chineze de a introduce într-un posibil acord prevederi care să excludă sancționarea retroactivă a unor experimente.

China a abordat și participantul care juca rolul SpaceX, propunând o formă de cooperare și schimb de tehnologie. Acesta a informat imediat echipa americană despre discuție.

SUA au cerut o investigație internațională, iar negocierile s-au blocat. La finalul primei etape, participanții au plecat convinși că celelalte state avansează în secret cu propriile programe.

Există însă un detaliu important: în scenariul pregătit de organizatori, China nu realiza de fapt experimentele de care era suspectată. Neîncrederea a fost suficientă pentru ca ceilalți să se comporte ca și cum amenințarea ar fi fost reală.

Știința a trecut în plan secund

Unul dintre lucrurile care au surprins-o pe Colleen Golja a fost interesul redus al participanților pentru informațiile științifice. Cercetătoarea pregătise inclusiv un instrument care arăta cum diferite forme de geoinginerie solară ar putea modifica vremea în diferite regiuni.

Instrumentul a fost în mare parte ignorat. Atunci când reprezentanții statelor cereau informații științifice, întrebările urmăreau adesea să găsească argumente care să susțină propria poziție sau să prezinte drept periculoasă propunerea unui rival.

Organizatorii au introdus pe parcurs și informații despre dezastre climatice, încercând să readucă încălzirea globală în centrul negocierilor. Nici acestea nu au schimbat semnificativ dinamica.

Competiția geopolitică și teama că un adversar ar putea obține un avantaj tehnologic au rămas prioritare.

Un ONG finanțat de industria combustibililor fosili a încercat să influențeze jocul

În ultima parte a simulării, participanții au primit informația că o cantitate mare de aerosoli fusese detectată în atmosferă. În scenariul real cunoscut doar de organizatori, aceasta provenea dintr-un test comun realizat de SUA și Arabia Saudită.

În acel moment, nevoia unor sisteme independente de monitorizare a devenit evidentă. Statele trebuiau să poată detecta experimentele și să determine cine le desfășoară.

Un ONG fictiv s-a oferit să finanțeze dezvoltarea unui asemenea sistem. Ulterior s-a aflat că organizația era susținută de industria combustibililor fosili.

Organizatorii au introdus acest element pentru a testa o altă problemă posibilă. Companiile și țările dependente de petrol și gaze ar putea avea un interes în dezvoltarea unor tehnologii care reduc temperatura globală fără o renunțare rapidă la combustibilii fosili.

Mai mulți participanți au intuit legăturile organizației, dar au ales să nu le expună atunci când acest lucru le servea propriilor interese.

Nu a fost obținut niciun acord

Pe parcursul întregii simulări au fost propuse mai multe variante de acord internațional. Niciuna nu a fost acceptată. State europene și Canada au încercat să promoveze reguli de siguranță și cercetare științifică transparentă. Negocierile au fost însă blocate de confruntări strategice, întârzieri și suspiciuni reciproce.

Concluzia cercetătorilor care au coordonat exercițiul a fost că simularea a fost dominată de competiția dintre state și de preocuparea pentru suveranitate. Schimbările climatice au trecut în plan secund.

Organizatorii subliniază însă că un asemenea exercițiu nu prezice viitorul. Rezultatul depinde de scenariul ales, de participanți și de instituția în care sunt plasate negocierile.

Simularea arată în schimb un risc: dacă tehnologia devine suficient de accesibilă pentru a fi folosită, lumea ar putea fi obligată să negocieze regulile într-un climat deja dominat de rivalitatea dintre marile puteri.

Geoingineria solară a ieșit din zona pur teoretică

Subiectul a devenit unul de o importanță majoră în ultimii ani. Companii private au început să investească în tehnologii de geoinginerie solară, iar unele guverne finanțează cercetări pentru a înțelege mai bine riscurile.

Un startup americano-israelian, Stardust Solutions, a atras anul trecut 60 de milioane de dolari. Compania lucrează la tehnologii care ar putea permite reducerea cantității de energie solară care ajunge la suprafața Pământului.

Și Elon Musk a intrat în dezbatere. În august, el a scris că sateliții și geoingineria la scară mare ar putea deveni necesare pentru controlul temperaturilor.

Marea Britanie și-a publicat recent prima poziție oficială privind modificarea radiației solare. Guvernul britanic susține cercetarea responsabilă pentru înțelegerea riscurilor, dar spune că nu sprijină folosirea efectivă a tehnologiei și nu intenționează să o implementeze.

Principala problemă rămâne însă cea pe care a încercat să o surprindă simularea de la Londra: chiar dacă tehnologia va funcționa, cine va decide cât de mult trebuie răcită planeta și cine va suporta efectele unei asemenea decizii?