Claudia Maxim, noua Voce Edge, despre performanță, antreprenoriat și curajul de a schimba direcția: „Mai ridică privirea din ceea ce ai de demonstrat”

Claudia Maxim este una din noile Voci Ege. Va împărtăși cu noi câte ceva despre relația antreprenorului cu afacerea sa și despre felul în care propriile convingeri, ambiții și temeri îi influențează deciziile.

Parcursul ei profesional e construit pe coordonatele a două rețete. Există cariere care se construiesc ca o scară, treaptă după treaptă. Altele seamănă mai degrabă cu o hartă, în care uneori drumul cel mai important începe tocmai acolo unde planul inițial se termină. A pornit cu ambiția de a fi printre cei mai buni, a trecut prin marketing și publicitate, prin multinaționale și antreprenoriat. A învățat să construiască branduri și echipe. Mai târziu a descoperit că experiența acumulată poate fi pusă în slujba unei alte forme de performanță: aceea de a-i ajuta pe oameni să-și vadă mai limpede propriul potențial.

În spatele rezultatelor există însă o poveste mai puțin contabilizabilă. Este povestea unei femei care a învățat, uneori prin experiențe dificile, că ambiția fără empatie poate deveni rigiditate. Mai mult, că perseverența nu înseamnă să mergi la nesfârșit pe același drum. De asemenea, că delegarea nu este renunțare la control, ci o formă de încredere.

Astăzi este specialistă în comunicare și publicitate, antrenoare de antreprenori și business coach. Dar poate că definiția care i se potrivește cel mai bine este aceea pe care și-a construit-o singură: un om interesat de ceea ce poate deveni celălalt.

O carieră construită în jurul oamenilor

Claudia Maxim spune că, privind retrospectiv, își vede parcursul profesional ca pe o succesiune de întâlniri cu oameni de la care a avut ceva de învățat. Nu și-a dorit doar să lucreze cu cei mai buni, ci să se afle suficient de aproape de ei pentru a le înțelege felul de a gândi.

„Am căutat întotdeauna să mă înconjor de oameni foarte buni în ceea ce fac, să respir și eu aerul lor”, spune Claudia Maxim, privind în urmă la anii care i-au format parcursul profesional. Dialogurile cu ei, faptul că îi cereau perspectiva inclusiv în situațiile atipice, au însemnat mult. Acea încredere a contribuit la felul în care și-a format judecata.

Primele alegeri au fost, ca pentru mulți tineri ambițioși, ghidate de ideea de performanță. A ales inițial Finanțe-Bănci pentru că acolo mergeau, în percepția ei de atunci, cei mai buni. La Marketing a intrat cu bursă, iar ceea ce părea atunci o abatere de la traseul dorit avea să se dovedească a fi direcția potrivită.

„Astăzi zâmbesc când mă gândesc la asta. Am simțit de multe ori că sunt vegheată de Dumnezeu și că, atunci când insistam să merg într-o direcție, El mă redirecționa cu blândețe”, evaluează retrospectiv Claudia Maxim întâmplarea fericită din viața ei.

Marketingul a dus-o în publicitate, unde avea să petreacă 12 ani în agenții multinaționale. Acolo a învățat rigoarea sistemelor mari, lucrul cu echipe complexe și coordonarea unor branduri în piețe și culturi diferite. Mai important, însă, a descoperit că îi place să formeze oameni și să privească dincolo de rolul lor imediat. O interesa nu doar ce făceau oamenii din echipele ei, ci și ce puteau deveni.

Lecția care a schimbat definiția performanței

Una dintre cele mai importante cotituri profesionale nu a venit sub forma unei promovări sau a unui succes, ci printr-un feedback care a durut.

Era Group Account Director când, în urma unei evaluări 360 de grade, un consultant i-a rezumat profilul profesional într-o formulă care a surprins-o: era un profesionist excepțional, dar cu puțină empatie.

Pentru cineva obișnuit să măsoare lucrurile prin rezultate, observația a fost aproape un șoc. Își investise energia în performanță, premii, clienți și echipe puternice și era convinsă că făcea lucrurile bine. Dintr-odată, trebuia să privească aceeași realitate dintr-un alt unghi.

„În momentul acela m-am simțit ca un mic roboțel fără inimă”, recunoaște ea.

A urmat ceea ce avea să fie una dintre cele mai importante etape de autoevaluare. A înțeles că privise adesea organizația ca pe o ecuație: dacă obiectivul era clar și soluția bună, rezultatul trebuia să apară. Numai că oamenii nu funcționează după aceeași logică.

Aceeași situație poate fi percepută diferit de fiecare om, iar felul în care un lider crede că își conduce echipa nu coincide întotdeauna cu felul în care oamenii trăiesc relația cu el. Din acel moment, rezultatul a rămas important, dar drumul către el a căpătat o altă greutate. Și-a dorit să devină un lider lângă care oamenii să poată crește, nu doar unul care îi împinge către performanță.

De la corporație la antreprenoriat

După cei 12 ani petrecuți în multinaționale, au urmat cinci ani ca partener într-o agenție de publicitate. Învățase acolo să construiască într-un sistem mare, cu standarde, echipe și obiective ambițioase. Coordonase branduri și echipe multifuncționale în țări cu piețe și culturi diferite. Capacitatea de adaptare la coordonatele unui business de mai mică anvergură a ajutat-o mult. A dus cu ea experiența sistemelor mari, dar a trebuit să învețe o altă lecție. Diferența dintre ceea ce îți imaginezi și ceea ce poți construi cu resursele pe care le ai.

Într-o companie mică, nu poți cere întotdeauna unei echipe să funcționeze ca una cu sute de oameni. A învățat să simplifice, să adapteze ritmul și să înțeleagă că perseverența nu este suficientă, dacă nu este însoțită de discernământ.

„Uneori trebuie să schimbi drumul, să renunți la o soluție în care ai investit mult sau să ajustezi ritmul pentru a putea merge mai departe”, explică ea. Această lecție avea să-i fie utilă mai târziu, inclusiv în coaching. Pentru că antreprenorii nu au nevoie întotdeauna de încă o persoană care să le spună ce să facă. Uneori au nevoie de cineva care să-i ajute să vadă mai limpede ceea ce se întâmplă deja.

Valeria Home și momentul în care un brand a început să creadă în propria lui forță

La Valeria Home, în Piatra-Neamț, experiențele acumulate în agenții, în marketing și în antreprenoriat s-au întâlnit într-un proiect concret. În patru ani, compania a crescut de la 50.000 de euro la aproape un milion de euro. Pentru Claudia Maxim, această evoluție a însemnat mai mult decât o cifră. A fost demonstrația că un brand poate crește atunci când este tratat cu încrederea și rigoarea pe care le-ar avea un brand mare.

Schimbarea esențială a fost, în opinia ei, schimbarea reperului. În locul unei mentalități de tipul „orice facem în plus față de ceea ce s-a făcut până acum este mai bine”, echipa a început să gândească de la început ca și cum ar construi un business cu un potențial mult mai mare.

Au ales parteneri puternici, au concentrat resursele, au lucrat cu agenții și specialiștii pe care Claudia Maxim îi cunoștea din perioada publicității și au încercat să construiască brandul înainte de a împărți pur și simplu bugete în cât mai multe direcții. Îi cunoștea, avea încredere în judecata lor și știa că pot înțelege viziunea. Așa au ajuns să colaboreze cu Mavericks, MullenLowe sau Prime Media pentru PR.

Încrederea în capacitate și valoare

Inclusiv în performance marketing, abordarea a pornit de la întrebări mai mari. Ce promite brandul, prin ce se diferențiază și de ce ar trebui oamenii să aibă încredere în el? În loc să încerce să fie peste tot, echipa a ales, la un moment dat, să se concentreze pe câte o piață internațională, să o înțeleagă și să construiască mai consecvent.

„Chiar dacă vorbim despre e-commerce, am privit performance marketingul în contextul construcției de brand. Am pornit de la promisiunea produselor, diferențiere și încredere. Pe această bază am lucrat la felul în care ajungem la public și transformăm interesul în vânzări. Încrederea fondatorilor și disponibilitatea lor de a susține această direcție au contat foarte mult” recunoaște Claudia Maxim.

Este, poate, una dintre cele mai importante diferențe dintre a face marketing și a construi un brand. În primul caz, urmărești rezultatul imediat; în al doilea, construiești ceva care trebuie să continue să producă rezultate și după ce campania s-a încheiat.

Controlul: când responsabilitatea poate deveni o capcană

Antreprenoriatul a obligat-o și să se confrunte cu una dintre tentațiile cele mai frecvente ale celor care construiesc un business. Este vorba despre nevoia de a controla totul. A simțit-o mai ales la început, când fiecare detaliu părea legat de propria responsabilitate. O abordare diferită de a ei putea părea un risc înainte ca rezultatul să aibă timp să demonstreze contrariul.

Astăzi, însă, face o distincție importantă între antreprenorul care nu vrea să delege și cel care ar vrea, dar nu are încă oamenii potriviți cărora să le încredințeze responsabilitatea. Delegarea presupune, în viziunea ei, mai mult decât împărțirea sarcinilor. Trebuie să înțelegi omul căruia îi dai responsabilitatea, să-i oferi context, resurse și autoritatea de care are nevoie pentru a decide.

„Dacă ai clarificat sarcina, dar nu și ce îi trebuie omului pentru a o realiza, poți ajunge să intervii din nou și să îți confirmi convingerea că tot tu trebuie să faci lucrurile”, explică business coach-ul.

Există și o condiție fără de care delegarea rămâne doar o formă mascată de control. Omul trebuie să știe că poate recunoaște o greșeală. Dacă angajatului îi este teamă să spună „aici am greșit” sau „aici am nevoie de ajutor”, responsabilitatea devine aparentă. În realitate, el va căuta aprobarea șefului la fiecare pas. Pentru Claudia Maxim, delegarea înseamnă, în cele din urmă, să creezi condițiile în care celălalt poate reuși.

Lecția unei decizii amânate

Una dintre cele mai dificile decizii din parcursul ei a fost și una pe care a amânat-o: reducerea echipei din agenția în care era partener. Ținea la oamenii pe care îi construise profesional și continua să caute variante prin care să meargă mai departe împreună. În cele din urmă, însă, agenția s-a închis.

Privind retrospectiv, își dă seama că încerca să protejeze prea multe lucruri deodată. Era o atitudine maternă față de angajați, proiectul construit împreună, reputația profesională, dar și față de imaginea pe care o avea despre sine. Voia să fie omul care găsește întotdeauna soluția. Experiența a învățat-o că și amânarea are un cost. Uneori, încercarea de a păstra lucrurile neschimbate restrânge tocmai opțiunile pe care încerci să le protejezi.

„O decizie dureroasă, luată la timp, poate proteja mai mult decât încercarea de a păstra totul neschimbat”, afirmă Claudia Maxim. Este una dintre acele lecții care nu se învață din cărți de management. Se învață atunci când trebuie să alegi între ceea ce ai vrea să fie adevărat și ceea ce realitatea îți cere să accepți.

Coachingul, locul în care experiența începe să aibă un alt rost

Coachingul nu a apărut ca o ruptură față de cariera anterioară, ci ca o continuare firească a unei preocupări vechi: oamenii și potențialul lor. În echipele pe care le-a condus, Claudia Maxim a fost mereu atentă la ceea ce putea deveni un om, nu doar la ceea ce era în acel moment. Formarea în coaching, realizată la PwC’s Academy, a dat structură acestei preocupări.

Astăzi, lucrul cu antreprenorii o pune într-o poziție diferită. Nu mai este cea care trebuie să găsească soluția, ci omul care pune întrebările potrivite pentru ca cel din fața ei să-și poată găsi propria soluție. „Când ești prins în urgențele zilnice, imaginea de ansamblu se pierde ușor. Alteori, viziunea e atât de atrăgătoare încât treci prea repede peste limitele prezentului”, dovedește Claudia Maxim felul în care înțelege situațiile specifice. Experiența profesională o ajută să recunoască rapid tiparele, dar coachingul îi cere să nu se grăbească să ofere răspunsul.

„Îmi vine natural să creez acel spațiu de siguranță, fără judecată. Nu mă sperie întrebările dificile și am încredere în resursele omului din fața mea”, mărturisește ea.

Poate că aici se vede cel mai clar transformarea începută în ziua în care a auzit că este un profesionist excelent, dar cu prea puțină empatie. Ceea ce atunci a fost o rană profesională a devenit, în timp, o parte importantă din felul în care lucrează cu oamenii.

„La începutul carierei aveam multă încredere în competență, în efort și în capacitatea de a găsi o soluție bună. Astăzi sunt mai atentă la ce presupune pentru un om să pună acea soluție în practică. O decizie aparent simplă poate atinge relații, loialități, frica de a dezamăgi sau felul în care se vede pe sine. Am trecut și eu prin asta”, a conchis Claudia Maxim.

Succesul, între business și cei patru copii

Există o perioadă a carierei în care succesul se măsoară aproape inevitabil în rezultate, promovări, cifre și recunoaștere. Apoi apar alte întrebări.

Pentru o mamă a patru copii, cu vârste între 7 și 16 ani, timpul devine o resursă cu limite foarte concrete. Ambiția rămâne, dar trebuie negociată cu viața însăși. Claudia Maxim  spune că maternitatea a învățat-o să accepte diferențele dintre oameni. Copiii nu au același ritm și nu răspund la aceleași metode. Ceea ce funcționează pentru unul poate fi complet inutil pentru altul. Este o lecție care a trecut firesc din familie în profesie.

Și definiția succesului s-a schimbat. Astăzi, o zi bună începe cu lucruri aparent simple: somn, rugăciune, exerciții de respirație, gimnastică, sală și o cafea bună. Apoi urmează munca, dar și libertatea de a putea pleca la prânz pentru a-și lua copilul de la școală sau de a însoți unul dintre copii la medic. După orele 16 urmează sesiunile de coaching, iar seara îi aparține familiei.

„Cam așa arată astăzi succesul pentru mine: să mă simt bine cu mine, să văd că munca mea produce ceva bun și să am libertatea de a face loc, în aceeași zi, lucrurilor și oamenilor care contează pentru mine”, spune Claudia Maxim . Este o definiție a succesului mult mai puțin spectaculoasă în exterior și, poate tocmai de aceea, mult mai greu de obținut.

Ce i-ar spune femeii care era la început

Dacă s-ar putea întoarce în timp și ar întâlni femeia care era la începutul carierei, nu i-ar vorbi despre strategii de marketing, despre performanță sau despre bani. I-ar vorbi despre încredere.

La început, avea încredere în ceea ce putea face, dar valoarea pe care și-o acorda depindea într-o măsură prea mare de rezultate. Era preocupată să fie bună, să fie printre cei mai buni, să demonstreze. Astăzi ar vrea să-i spună că există o viață și dincolo de demonstrație.

„Ai deja în tine foarte multe resurse. Ești un om extraordinar. Poți avea încredere că vei găsi o cale pentru ceea ce îți propui, inclusiv atunci când drumul se schimbă. Mai ridică privirea din ceea ce ai de demonstrat și bucură-te de tine”, îi transmite femeii care a fost cândva.

Aceasta ar putea fi concluzia cea mai frumoasă a unui parcurs profesional început cu obsesia performanței și ajuns, prin toate cotiturile lui, la o formă mai nuanțată de succes. Nu renunțarea la ambiție, ci eliberarea ei de obligația de a demonstra permanent ceva.

Astăzi încă învață să-și asculte dorințele, să-și urmeze judecata și să accepte că nu trebuie să aibă toate răspunsurile pentru a merge mai departe. Se cunoaște mai bine și, spune ea, se bucură mai mult de sine. Iar de aici începe, probabil, cea mai interesantă etapă a unei cariere, aceea în care nu mai construiești doar un business, un brand sau o echipă, ci începi să construiești cu aceeași atenție viața în care vrei să încapă toate acestea.