Burnout-ul este o problemă de sistem, nu doar una individuală
Burnout-ul nu înseamnă doar oboseală acumulată. Organizația Mondială a Sănătății îl definește drept un sindrom rezultat din stresul cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat eficient, notează BusinessEdge.
Potrivit lui Laial Murad, această stare se manifestă prin trei caracteristici principale: epuizare fizică și emoțională, detașare sau cinism față de activitatea profesională și diminuarea sentimentului că munca are un scop sau produce rezultate.
Analiza subliniază că burnout-ul nu este un semn al lipsei de reziliență sau al unui eșec personal. El apare, de cele mai multe ori, ca urmare a modului în care este organizată activitatea profesională.
Ce spun studiile despre starea angajaților din România
Datele citate în analiza BusinessEdge arată că fenomenul continuă să se extindă.
Conform Employee Wellbeing Index 2025, realizat de RoCoach și Novel Research, unul din patru angajați români s-a aflat într-o zonă de risc psihologic sau burnout pe parcursul ultimului an.
În același timp, doar 30% dintre respondenți afirmă că au o stare autentică de bine la locul de muncă, bazată pe autonomie, relații sănătoase cu managerii, echitate și claritate în responsabilități.
Un alt studiu, realizat de Reveal Marketing Research și publicat în martie 2026, arată că 57% dintre angajați declară că se simt mai stresați decât cu un an înainte.
Cele șase domenii care influențează apariția burnout-ului
Laial Murad face referire la modelul „Six Areas of Worklife”, dezvoltat de cercetătorii Christina Maslach și Michael Leiter. Potrivit acestuia burnout-ul apare atunci când există un dezechilibru între angajat și mediul profesional.
Cele șase domenii analizate sunt:
- volumul de muncă;
- controlul asupra activității;
- recompensele;
- relațiile din cadrul organizației;
- echitatea;
- valorile companiei.
Autorul explică faptul că, atunci când există discrepanțe între angajat și aceste componente ale mediului de lucru, riscul de burnout crește considerabil.
Potrivit datelor din Employee Wellbeing Index, principalele cauze identificate în 2025 au fost volumul ridicat de muncă (23,3%), presiunea termenelor-limită (19,6%), lipsa echilibrului dintre viața profesională și cea personală (16,4%) și lipsa feedback-ului (9,1%).
În aproape toate categoriile analizate, managerul direct a fost identificat drept unul dintre factorii cu cea mai mare influență asupra stării de bine a angajaților.
De ce presiunea este și mai mare în 2026
Analiza arată că stresul profesional este amplificat și de contextul economic și social.
Printre factorii care contribuie la această situație se numără creșterea costului vieții, reducerea puterii de cumpărare, incertitudinea economică și politică, conectarea permanentă prin intermediul tehnologiei și presiunea generată de comparațiile din rețelele sociale.
Conform studiului Reveal Marketing Research, 62% dintre angajați spun că scumpirile reprezintă una dintre cele mai importante surse de stres. Aproximativ două treimi consideră că schimbările economice și politice le-au afectat semnificativ nivelul de stres.
Când industria wellness poate deveni parte a problemei
Unul dintre punctele centrale ale analizei este modul în care s-a schimbat conceptul de wellness în ultimii ani.
Potrivit lui Laial Murad, grija pentru sănătate s-a transformat, în multe cazuri, într-un proces continuu de optimizare. Somnul, alimentația, exercițiile fizice și timpul liber sunt monitorizate permanent, iar atingerea unor standarde ideale poate deveni o nouă sursă de presiune.
Astfel, grija față de propria persoană ajunge să semene cu o obligație suplimentară, iar nerespectarea rutinelor perfecte poate genera sentimente de vinovăție.
Analiza atrage atenția că nicio rutină de self-care nu poate compensa un mediu profesional dezechilibrat sau un volum excesiv de muncă.
În același context sunt analizate și programele de wellness implementate de unele companii. Workshop-urile despre reziliență, aplicațiile de mindfulness, sesiunile de yoga sau platformele dedicate stării de bine pot avea efecte limitate dacă problemele organizaționale care generează stresul nu sunt rezolvate.
Cum pot interveni companiile
Potrivit autorului, măsurile cu impact real sunt cele care schimbă modul în care este organizată activitatea.
Printre acestea se numără:
- redistribuirea echilibrată a volumului de muncă;
- clarificarea responsabilităților;
- îmbunătățirea comunicării dintre manageri și echipe;
- implicarea angajaților în identificarea soluțiilor;
- respectarea timpului liber și limitarea comunicării în afara programului.
Analiza subliniază că relația dintre manager și echipă reprezintă unul dintre cei mai importanți factori în prevenirea burnout-ului.
Ce poate face fiecare pentru a reduce riscul de burnout
Deși responsabilitatea principală revine organizațiilor, există și măsuri care pot contribui la reducerea riscului de epuizare.
Laial Murad recomandă stabilirea unor limite clare între muncă și timpul personal. Renunțarea la presiunea optimizării permanente. Identificarea cauzelor reale ale stresului și reducerea timpului petrecut comparând propria viață cu imaginile promovate în mediul online.
Autorul concluzionează că burnout-ul nu reprezintă un defect de caracter sau o lipsă de disciplină. Ci este, în cele mai multe situații, rezultatul unei nepotriviri între valorile și nevoile unei persoane și mediul profesional în care aceasta își desfășoară activitatea.
