Anul în care Brighton a fost campioana neoficială a Angliei. Din liga a 4-a și fără stadion, „Pescărușii” au ajuns la 10 ani consecutivi de Premier League

3 mai 1997. Fanii lui Brighton străbat 300 de kilometri pentru a ajunge la Hereford, în vestul Angliei. Un drum parcurs în mai bine de 4 ore, răgaz suficient pentru a contempla la evenimentele din ultimii ani. Retrogadări succesive, mobilizarea în van pentru salvarea arenei Goldstone Ground și acum perspectiva falimentului. Brighton este la doar un meci distanță de a părăsi liga de fotbal după 77 de ani.

Golul care a salvat-o pe Brighton de la faliment

Este ultima etapă în liga a patra, iar singurul loc retrogadant, care te scoate practic din fotbalul profesionist, este ocupat de Hereford. O poziție mai sus, dar la egalitate de puncte, se află Brighton. Cele două își dispută supraviețuirea dramatic, într-un meci direct. Gazdele deschid scorul după 20 de minute prin autogolul lui Kerry Mayo.

Pentru fanii lui Brighton, fiecare secundă care trece din meci, înseamnă un firicel de nisip scurs din clepsidră. Clubul nu are pe ce stadion juca, este dator vândut și în mai puțin de 30 de minute poate părăsi liga engleză de fotbal. Dar, în minutul 62, Craig Maskell șutează violent din voleu, mingea lovește bara și deviază în picioarele lui Robbie Reinelt, care o împinge în poartă. Este egalul de care Brighton are nevoie pentru a supraviețui. De aici e treaba tânărului Mark Ormerod de a închide poarta. Și o face.

Mayo, Maskell, Reinelt, Ormerod… par atât de multe nume pentru o partidă obscură de liga a patra engleză. Însă, pentru Brighton și fanii săi este cel mai important meci din istoria clubului. Chiar și acel 4-0 cu Manchester United din 2002 sau 3-0 pe Emirates din 2023 pălesc în fața acestei remize cu Hereford.

Brighton a fost campioana neoficială a Angliei

Poate dacă ne întoarcem în urmă cu mai bine de 100 de ani putem găsi un meci al lui Brighton cu o încărcătură la fel de mare. Mă gândesc la 1910, când Brighton nici nu era afiliată la liga engleză de fotbal. Pe atunci era campioana Southern League, o competiție dedicată echipelor din sud, inferioară ligii. Totuși, acest statut de campioană i-a oferit lui Brighton ocazia să joace în Supercupa Angliei. Ei bine, da, Anglia avea o supercupă încă din acele vremuri.

Pe Stamford Bridge, Brighton a învins Aston Villa cu 1-0, printr-un gol marcat de Charlie Webb, un amator irlandez. Brighton a câștigat Supercupa, singurul trofeu din istoria clubului. Totodată a fost singura victorie a unei echipe din Southern League în fața campioanei ligii în cei 5 ani ai acestui format.

Anul în care Brighton a rămas fără stadion

Dar, un succes singular atât de îndepărtat în timp nu poate fi echivalat cu anii grei de luptă cu conducerea clubului și salvarea de la faliment. O luptă care a avut punctul culminant în 1996, an în care Anglia se pregătea să găzduiască Campionatul European. Atunci, clubul a retrogadat în liga a 4-a, iar președintele Bill Archer vânduse stadionul Goldstone Ground, locul în care Brighton juca de aproape o sută de ani.

Directorii au justificat vânzarea stadionului, care urma să se transforme într-un complex rezidențial, prin prisma datoriilor mari ale clubului. Doar că cea mai mare parte a banilor nu s-au dus către salvarea lui Brighton, ci în buzunarele acționarilor. Aceștia au modificat paragraful din statut care le interzicea investitorilor să profite de vânzarea activelor clubului.

Au urmat mai multe proteste. În ultimul meci al sezonului, cu York City, fanii au invadat terenul după primele 15 minute. Au smuls și distrus cele două porți, au devastat tunelul jucătorilor și au cerut demisia conducerii. Mai mulți fani au fost răniți, iar antrenorul lui Brighton a încuiat arbitrii în vestiar pentru a rămâne în siguranță. Meciul a fost abandonat, dar contractul cu închirierea stadionului proaspăt vândut a fost prelungit pe încă un an.

Fanii din Marea Britanie s-au solidarizat cu Brighton

Fanii au protestat în fața magazinelor patronului și locuinței sale și au invadat din nou terenul în octombrie. Asta le-a adus două puncte penalizare, care erau să o trimită pe Brighton în liga a 5-a, la capătul unui sezon dezastruos. Golul lui Reinelt cu Hereford, despre care am scris la început, a fost cel care a salvat situația.

În februarie, mii de fani de la mai multe cluburi din Marea Britanie s-au strâns pe Goldstone Ground în semn de solidaritate cu fanii lui Brighton. Aceștia din urmă nu au reușit să mai recupereze stadionul, din care și-au luat fiecare câte un suvenir la o nouă invazie, prilejuită de ultimul meci. Au forțat însă schimbarea proprietarilor. Brighton a ajuns pe mâna lui Dick Knight, un fan pătimaș. Au urmat doi ani de exil, în care Brighton a jucat pe stadionul din Gillingham, la o distanță de mai bine de 100 km de oraș.

Prima promovare și sezonul fantastic de FA Cup

Tot acest dezastru nu venea nici la 20 de ani distanță de vârful fotbalistic al lui Brighton. În mai 1979, „Pescărușii”  câștigau cu 2-1 la Newcastle și urcau pentru prima dată în istorie în prima ligă. Se întâmpla în mandatul de antrenor al lui Allan Mullery, la doar doi ani distanță de la promovarea în liga secundă. 4 sezoane au rezistat „Pescărușii” în primul eșalon, cu un loc 13, drept cea mai bună clasare.

Brighton retrogada în 1983, la capătul unui sezon în care putea totuși scrie istorie. „Pescărușii” au avut un parcurs excelent în FA Cup, acolo unde au trecut de Newcastle, 1-0, Manchester City, 4-0 și Liverpool, 2-1. Victoria cu „Cormoranii” a venit chiar pe Anfield și a pus capăt unei perioade de invincibilitate de 9 ani pe propriul teren, în FA Cup. Nu puțini fani ai lui Brighton o consideră cea mai mare victorie din istoria clubului.

Brighton a ajuns în finala competiției, acolo unde a întâlnit-o pe Mancheter United. În fața a 100.000 de spectatori pe Wembley, Brighton a deschis scorul în minutul 14. United a întors scorul și se îndrepta spre o victorie și un nou trofeu, când Stevens a egalat, în minutul 87. La ultima fază a meciului, Gordon Smith, marcatorul golului de 1-0, a avut o ocazie imensă, dar șutul său a fost parat de portarul Gary Bailey. La rejucare, United a învins cu 4-0. Este singura finală de FA Cup jucată vreodată de Brighton.

Începutul unei noi ere și promovarea în Premier League

Revirimentul lui Brighton a început din 2009, anul în care clubul a fost preluat de Tony Bloom. Jucător profesionist de poker și unul dintre puținii investitori britanici din Premier League, Bloom a pariat pe Brighton. Înainte de toate a pus la bătaie peste 100.000.000 de euro pentru construcția stadionului Falmer. Trecuse deja aproape 12 ani de când „Pescărușii” nu mai aveau arenă. După perioada de la Gillingham, au jucat pe un stadion de… atletism.

A urmat promovarea din liga a 3-a. Primul meci din Championship a fost debutul pe Falmer. O victorie, 2-1, cu Doncaster, aceeași echipă cu care juca pentru ultima oară pe Goldstone Ground. Doi ani mai târziu a urmat o primă tentativă de promovare în Premier League. Brighton a pierdut însă în semifinalele play offului, cu marea rivală, Crystal Palace. Drept răzbunare, stafful „Pescărușilor” a lăsat în vestiarul londonezilor excremente. Un gest reprobabil pentru care Brighton și-a cerut scuze ulterior.

Rivalitatea cu Crystal Palace

O rivalitatea care are o poveste extrem de interesantă, în condițiile în care nu vorbim de un duel local. Totul a început în sezonul 1976-1977, când pe băncile celor două echipe se aflau doi antrenori care se antipatizau încă de când erau fotbaliști.

Totul a coincis cu un meci de FA Cup care a avut nevoie de două rejucări. Crystal s-a impus, dar Brighton a acuzat arbitrajul. De atunci, fiecare partidă dintre cele două iese cu scântei. Brighton chiar și-a schimbat porecla în „Pescărușii” pentru a contracara „Vulturii” lui Palace.

Primele experiențe din Cupele Europene

Brighton a ajuns în Premier League la finalul sezonului  2016-2017, după o victorie pe propriul teren cu Wigan. Primii 4 ani au fost extrem de grei, dar „Pescărușii” au reușit să se salveze de la retrogadare de fiecare dată, inclusiv în 2019, când au strâns doar 36 de puncte. A urmat consolidarea, locul 6 obținut de Roberto de Zerbi în 2023 și primul sezon european din istoria clubului. Brighton a fost eliminată de AS Roma din Europa League după ce a câștigat o grupă cu Marseille, Ajax și AEK Atena.

Acum, Brighton intră în al zecelea an consecutiv de Premier League. Din 2024, îl are antrenor pe germanul Fabian Hurzeler, care pe atunci avea 31 de ani. El a devenit cel mai tânăr tehnician din istoria Premier League. Anul trecut a încheiat sezonul pe locul 8, ceea ce aduce o nouă experiență europeană.

Echilibru financiar în epoca Tony Bloom

Lotul lui Brighton este cotat la peste 600 de milioane de euro. Cu Bloom finanțator, „Pescărușii” au demonstrat o politică foarte inteligentă de transferuri și gestionare a finanțelor. Au cumpărat mulți jucători tineri pe care ulterior i-au vândut pe sume bune și au păstrat un plafon salarial relativ redus față de Big 6. Brighton a avut o balanță echilibrată între achiziții și plecări în cei 9 ani de Premier League.

Așa se întâmplă și anul acesta. Au încasat 112 milioane de euro, după plecările lui Paul van Hecke la Tottenham (60 milioane) sau Rushworth la Coventry (25.000.000 euro). Paris FC a dat 18 milioane de euro pe Diego Coppola. De asemenea, au plecat, pe sume mai mici, și Wellbeck (Chelsea – 6.000.000 euro), respectiv Sarmiento (Middlesbrough – 4.000.000 euro).

Schimb de fundași cu Tottenham pe bani mulți

Ei au fost înlocuiți de alți jucători, pentru care Brighton a achitat, în total, 127 de milioane de euro. Cap de afiș este fundașul central croat de 19 ani, Luka Vuskovic. El a fost luat de la Tottenham pentru 54 de milioane de euro. Alte sume considerabile s-au plătit pentru Zadok Yohanna, 28.000.000 de euro, de la AIK și Pascal Struijk, 23 de milioane de euro, de la Leeds.

Ei se alătură unui lot din care mai fac parte Verbruggen, Kadioglu, De Cuyper, Wiffer, Baleba. Hinshelwood, Aiari, Mitoma, Rutter sau Minteh sunt alți jucători valoroși, cotați la peste 20 de milioane de euro. Cu toții vor încerca să intre din nou în primele 6 echipe din Premier League, la capătul unui sezon pe care Brighton îl începe cu Aston Villa.