Ele nu sunt doar ajutoare ale medicului, ci o parte vitală dintr-un mecanism complex în care viața pacientului depinde de coordonare, disciplină și experiență.
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă această profesie în România anului 2026, am realizat un interviu cu Babuska Iarmila, asistenta șefă de bloc operator din cadrul Spitalului Medici’s din Timișoara. Cu o carieră începută în anii ’90 și o experiență care acoperă toate etapele dezvoltării chirurgiei moderne din România, ea oferă o perspectivă rară asupra unei meserii care funcționează la limita dintre știință și rezistență umană.

Structura echipei și organizarea activității din blocul operator
Ea explică încă de la început rolul echipei pe care o coordonează și importanța fiecărui membru. „Abilitatea asistentelor medicale din blocul operator din Timișoara asigură continuitatea programului zilnic”, afirmă Babuska Iarmila.
Activitatea pe care o prectică nu poate fi întreruptă sau improvizată, ci depinde de o organizare strictă. În cadrul secției sale lucrează 14 asisten instrumentari, 3 infirmiere, 2 brancardieri și 2 îngrijitori de curățenie. Această structură susține un bloc operator modern, pe care îl descrie ca fiind unul dintre cele mai bine echipate din România, dotat cu aparatură de ultimă generație. Aici se desfășoară intervenții din multiple specialități chirurgicale, precum chirurgie generală, ginecologie, ortopedie, neurochirurgie, urologie, chirurgie toracică, chirurgie plastică și ORL. Majoritatea intervențiilor sunt minim invazive, ceea ce presupune o pregătire tehnică avansată și o adaptare continuă la noile tehnologii.
Activitatea zilnică este organizată printr-un program operator stabil, însă realitatea din teren impune flexibilitate. „Activitatea uzuală este stabilită printr-un programator al intervențiilor chirurgicale care are un flux echilibrat, dar există uneori și excepții, care sunt gestionate cu profesionalism ținând cont de urgență și de nevoia pacienților”, explică ea. Blocul operator include cinci săli de operație și multe altele pentru toate specilizările.
Formare continuă și evoluția profesiei în România anului 2026
În România profesia de asistent medical rămâne una dintre cele mai solicitate din sistemul sanitar. Conform datelor din piața muncii, salariile variază semnificativ în funcție de experiență, secție și tipul unității medicale. Un asistent debutant câștigă în general între 3.500 și 4.500 de lei net, în timp ce un asistent cu experiență poate ajunge la 6.000–7.500 de lei, iar în secții critice precum bloc operator, ATI sau urgențe, veniturile pot depăși chiar 9.000 de lei lunar cu sporuri incluse. Aceste diferențe reflectă nu doar nivelul de pregătire, ci și gradul de responsabilitate și stres asociat fiecărei secții.
Babuska Iarmila subliniază că dezvoltarea profesională este continuă. Spitalul face parte din grupul MedLife, ceea ce permite accesul constant la programe de training. „Fiind parte a grupului MedLife, fiecare angajat beneficiază de programe de pregătire. Organizăm traininguri de laparoscopie, chirurgie robotică și cursuri de bază pentru personalul din blocul operator”, afirmă ea. Această formare continuă este esențială într-un domeniu în care tehnologia evoluează rapid.
Un moment de referință pentru secția pe care o coordonează a fost decembrie 2024, când a avut loc prima intervenție în noul bloc operator. De atunci, numărul cazurilor a crescut exponențial, atât ca volum, cât și ca dificultate. Această creștere a impus adaptare rapidă și perfecționare constantă din partea echipei.
Formarea asistentului și realitatea din sala de operație
Formarea unui asistent medical în blocul operator este un proces riguros. „Un asistent începător nu are cunoștințele necesare pentru a intra la operațiile de anvergură mare”, explică Babuska Iarmila. De aceea, debutanții încep prin a lucra pe marginea sălii, unde învață instrumentarul, trusele și aparatura. Ulterior, devin dublură în plagă, participând activ sub supraveghere, până când ajung să stăpânească complet procedurile.
Ea descrie această evoluție ca pe o formă de sincronizare totală cu chirurgul. „În timp, o asistentă instrumentară va ajunge întotdeauna să fie cu doi timpi înaintea chirurgului. El nu mai este nevoit să ceară, doar întinde mâna și primește ce are nevoie”, spune ea, evidențiind nivelul de anticipare și precizie necesar în această meserie.
Experiența personală a asistentei șefe reflectă transformarea întregului sistem medical românesc din ultimele decenii. Lucrează din 1992 și a fost martor direct la evoluția chirurgiei minim invazive. A participat la primele intervenții laparoscopice în Timișoara în 1994 și la introducerea chirurgiei robotice în 2015. „Am fost pionier în toate specialitățile unde se face minim invaziv”, afirmă ea.
Printre cele mai dificile intervenții pe care le menționează se află duodenopancreatectomia, o operație extrem de complexă, care necesită coordonare perfectă între toți membrii echipei.
Ritmul unei zile în blocul operator
O zi obișnuită în blocul operator începe cu verificarea programului, pregătirea materialelor și verificarea sterilizării. Urmează pregătirea sălii, dezinfectarea și organizarea instrumentarului. Fiecare etapă este esențială, deoarece „în echipă depindem unul de celălalt”, după cum subliniază asistenta șefă.
Meseria de asistent instrumentar este una solicitantă și imprevizibilă. „Știi când vii, dar nu știi când pleci de la muncă”, spune Babuska Iarmila. Operațiile pot dura ore întregi, iar pauzele nu există în timpul intervenției. „În această meserie nu poți să ai mofturi. Nu poți ieși din sală că ți-e sete sau foame. Trebuie să fii complet implicat în ceea ce faci”, explică ea.
În profesia de asistent medical în blocul operator în România rămâne una dintre cele mai solicitante, dar și cele mai importante din sistemul medical. Este o meserie în care perfecțiunea nu este un ideal, ci o necesitate zilnică, iar fiecare gest poate influența direct viața unui pacient.
În spatele fiecărei operații reușite există o echipă invizibilă pentru pacient, dar indispensabilă pentru actul medical. Iar în centrul acestei echipe se află oameni precum Babuska Iarmila, pentru care meseria nu este doar un loc de muncă, ci o formă de responsabilitate continuă față de viață.
