De ce a simțit nevoia președinta CCR să vorbească acum despre anularea alegerilor din 2024?

Sincer nu mi s-a părut că acest interviu a inclus ceva spectaculos și mai ales nicio informație nouă. Cu atât mai mult, cu cât, la aproape fiecare răspuns, obsesiv, în decursul acestui interviu, Simina Tănăsescu a precizat că acestea sunt informații despre care ea a mai vorbit, despre care publicul deja este informat.

Mai mult decât atât, a discuta despre informațiile desecretizate care au ajuns pe masa Curții Constituționale și au fost principala motivație pentru care alegerile au fost anulate, ca și cum toată lumea ar cunoaște aceste detalii, e destul de ciudat. În realitate, informațiile nu au fost desecretizate nici până în ziua de azi și nimeni din publicul larg nu le cunoaște.

Anularea alegerilor prezidențiale de către CCR în 2024

S-a întâmplat în urma ședinței CSAT, care, dacă nu mă înșel, a fost într-o zi de joi. Iar vineri a venit decizia Curții Constituționale de anulare a alegerilor. Ne amintim că în acea zi de vineri chiar începuse al doilea tur, pentru cetățenii români din diaspora.

„Nerespectarea flagrantă a regulilor referitoare la finanțarea campaniei electorale”

Simina Tănăsescu aduce în discuție problemele legate de finanțarea campaniei electorale, dar și de modul de desfășurare a campaniei, „în mod particular în mass media”, acuzând încălcarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și dreptul de vot al cetățenilor.

Despre ce vorbește Simina Tănăsescu? Este vorba despre campania de pe rețelele sociale desfășurată de candidatul Călin Georgescu și care – a susținut CCR – nu a avut o finanțare transparentă în spate.

Se presupune, pentru că, deocamdată, nu există niciun fel de dovadă prezentată opiniei publice în mod real. Iar argumente de genul „cu zero contribuții financiare de campanie nu se poate obține o popularitate atât de mare”, sunt argumente logice, de bun simț, dar care, în final, dacă nu au în spate absolut nicio dovadă a unei finanțări ilegale, nu pot fi luate în considerare nici dacă îl privesc pe Călin Georgescu, nici dacă se referă la Nicușor Dan sau Donald Trump.

În realitate, pentru ca un candidat să fie acuzat de o finanțare defectuoasă a campaniei electorale, trebuie să se prezinte probe, trebuie să existe un proces și persoana respectivă să fie inculpată și apoi condamnată pentru această realitate demonstrată și demonstrabilă. Ceea ce CCR nu avea, desigur, pe masă în momentul anulării alegerilor.

În România zilelor noastre, deși a trecut un an și jumătate de la amintita campanie, încă nu există nici o probă efectivă, o hotărâre a unei instanțe, de condamnare a cuiva pentru finanțarea ilegală a campaniei din 2024.

Există însă numeroase vorbe, povești și legende. Despre ruși, boți chinezi, bani de la legionari și mercenari, dacă vorbim de Călin Georgescu. Dar și în ce-i privește pe alții. Se vorbește de finanțarea ilegală a unei precampanii pentru candidatul la președinție, Ciucă, de exemplu. Inclusiv presa main a pus în discuție, cunoscuta campanie a panourilor de promovare a cărții soldatului Ciucă.

Promovarea respectivă s-a făcut din bani publici, nu din bani privați. Și până în acest moment, nici Curtea Constituțională, nici Autoritatea Electorală, nici Agenția Națională de Integritate, nici vreo structură a parchetului sau a DNA-ului nu a investigat sau declarat că investighează acest aspect.

Dar să vorbim puțin și despre campaniile electorale prezidențiale mai vechi

Procurorii au susținut că, în timpul campaniei prezidențiale a lui Băsescu din 2009, au fost colectate sume de bani provenite din infracțiuni (delapidare, dare și luare de mită) pentru a plăti servicii de publicitate electorală. 

Elena Udrea a fost acuzată de instigare la luare de mită și spălare a banilor. Ioana Băsescu, o persoană din familia președintelui, a fost acuzată de instigare la delapidare și spălare a banilor. La fel și fostul său partener și alți funcționari.

Sunt procese cu condamnări palpabile, precum cea a președintelui PNL de la Caraș-Severin, de exemplu, pentru neregularități în derularea campaniei lui Klaus Johannis. Dosarul pentru care Sorin Frunzăverde a fost condamnat definitiv în 2016 este cunoscut sub numele de „voturi pentru Johannis” și s-a concentrat pe modul în care acesta și-a folosit funcția politică și administrativă pentru a influența rezultatul alegerilor prezidențiale din 2014 în județul Caraș-Severin.

În aceste situații, Curtea Constituțională nu s-a sesizat, nu a constatat niciun fel de problemă pentru alegerea persoanelor respective și nu l-a deranjat pe domnul Traian Băsescu sau președintele Klaus Johannes, nici măcar cu o întrebare. Deși presupun că și în aceste cazuri se încălcau drepturilor fundamentale ale cetățenilor și dreptul de vot al cetățenilor

„Nu s-a permis participarea tuturor candidaților”

În cazul unui alt cap de acuzare, cu ghilimelele de rigoare, care privește faptul că nu s-a permis participarea tuturor candidaților, era vorba în esență de faptul că anumiți candidați au fost împiedicați să participe la procesul electoral. Încălcarea drepturilor candidaților de a fi aleși, mai precis, era probabil o referire la doamna Diana Șoșoacă, a carei candidatură a fost respinsă.

Trebuie să menționăm însă că același lucru s-a întâmplat și în 2025, nu numai în 2024, când pe lângă doamna Diana Șoșoacă a fost interzisă și participarea candidatului Călin Georgescu. Deși era o altă campanie electorală, o altă situație electorală, ar fi putut fi o campanie în care finanțarea să fie absolut transparentă și diferită de campania anterioară. Ar fi putut fi o campanie în care unul sau altul dintre candidați să nu aibă promovare de niciun tip, să stea acasă și să vadă dacă poporul îl alege sau nu. Și, totuși, li s-a interzis participarea și în 2025.

Deci, practic, Curtea Constituțională a anulat niște alegeri în 2024 pentru a accepta în 2025 că argumentele pe care le-a invocat în 2024 nu sunt valabile.

Bătălia pentru „turul 2 înapoi”

Nu vreau să intru câtuși de puțin în nebunie înfruntării celor două tabere, suveranistă și progresistă. Nici în permanența mișcării ultra depășite a „turului doi înapoi”, nici în valurile de ură aruncate asupra oricui comentează hotărârea Curții Constituționale din 2024.

Poate alegerile chiar trebuiau anulate. Poate nu. Dar singurul lucru cert este că argumentele pentru care au fost anulate și pe care șefa CCR le-a reluat ieri sunt puerile.

Rapoartele care n-au mai venit și nici nu vor veni

De ce? Pentru că, probabil, nu prea au ce scrie în ele. Președintele României a promis desecretizări și un raport complet. Primul ministru, pe vremea când era președinte interimar, a promis același lucru. Cum bine comentează analista Sidonia Bogdan, există în Parlament Comisii de Control ale serviciilor secrete. Măcar acolo documentele anulării alegerilor puteau fi analizate.

Ceea ce vedem cu toții după un an și jumătate sunt reluări ale acelorași generalizări și argumente bazate pe orice în afară de dovezi concrete. Plus promisiuni oficiale cu termene tot mai îndepărtate. Până când lumea uită.

Problema nu e nici Georgescu, nici Nicușor, nici rușii, nici CCR. Pentru mine ca cetățean votant problema e „dusul cu zăhărelul”, care transmite un mesaj simplu: „votul nu contează, contează doar ce zicem noi că e adevărat”. Și dacă o parte a societății acceptă, o altă jumătate se enervează.

Pentru că, sincer, am mai văzut președinți în funcție sau foști președinți condamnați pentru finanțări ilegale ale campaniei. Cazul recent al lui Sarkozy, îl cunoaștem cu toții. Dar au trecut prin tribunale și cu dovezi prezentate întregii lumi. Alegeri anulate pe motiv „că așa e sănătos pentru țară” și candidați care nu pot participa la scrutin am mai văzut doar prin dictaturi sud-americane și la Moscova.

De ce acum acest interviu despre anularea alegerilor?

Poate fi o simplă invitație din partea TVR pe care Simina Tănăsescu a onorat-o cu multe banalități și informația în premieră…că n-are televizor acasă, deci nu e conectată la știrile prezentului și nu ia decizii partizan (cam ciudat pentru cineva din fruntea unei instituții de top a statului român, dar fiecare cu viața lui). Dar poate fi și o pregătire a „poporului” pentru un eveniment care urmează în viitorul apropiat?