Ziua Internațională a Copilului. România, cea mai mică natalitate din ultimii 100 de ani. Ce măsuri ia statul și de ce nu este suficient

Criza demografică este prezentă în fiecare județ, în fiecare spital, în fiecare școală care se închide.  

Acum 100 de ani, în România se nășteau peste 600.000 de copii pe an. În 2025, s-au născut 145.669. Statul român are instrumente de sprijin, dar acestea nu par să funcționeze suficient de bine. Între timp, populația îmbătrânește.  

Cifrele care arată amploarea crizei

În urmă cu un secol, se nășteau 600.000 de copii anual. 

În 1990, în România se nășteau 314.746 de copii. Acum, numărul nașterilor s-a redus cu peste jumătate. 

România a mai avut un vârf al natalității în 1967, când au fost înregistrați 527.764 de nou-născuți. Trebuie menționat, însă, că datele din 1967 au fost influențate puternic de Decretul 770, prin care Nicolae Ceaușescu interzicea avorturile. 

Natalitatea a explodat forțat, dar prețul a fost imens. Femeile care nu voiau sau nu puteau duce o sarcină la termen recurgeau la întreruperi ilegale, în condiții medicale precare, iar mortalitatea maternă a crescut dramatic. 

Scăderea natalității nu este un fenomen nou în România, dar în ultimii ani s-a accelerat. 

Conform datelor Institutului Național de Statistică, rata natalității a coborât la șapte născuți vii la mia de locuitori. Rata de fertilitate a ajuns la 30 de născuți vii la mia de femei de vârstă fertilă. 

2025 a reprezentat al șaselea an consecutiv în care nașterile din România au scăzut față de anul precedent. La nivel lunar, tendința se menține. În februarie 2025 s-au născut 10.086 de copii, cu 9,4% mai puțini față de aceeași lună din 2024. 

Decesele depășesc cu mult nașterile

Populația României după domiciliu a ajuns la 21,74 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2025, în scădere cu 94.000 de persoane față de anul anterior. 

Sporul natural s-a menținut negativ și în mai 2025. Numărul deceselor înregistrate este de 1,7 ori mai mare decât cel al născuților vii. 

Sociologii avertizează că acest deficit se va menține și în următorii ani, pentru că fenomenele demografice nu se schimbă de la o zi la alta. Trendul, evoluția, direcția durează decenii.  

Situația cea mai gravă în 2025 s-a înregistrat în regiunile Sud-Vest Oltenia, Sud Muntenia și Sud-Est, unde rata sporului natural negativ este aproape dublă față de regiunile mai dezvoltate, precum București-Ilfov, Nord-Vest sau Centru. 

Printre județele cu cele mai puține nașteri se află Tulcea, Mehedinți și Caraș-Severin, fiecare cu sub 1.500 de copii aduși pe lume în 2025.  

Sporul natural reprezintă diferența dintre numărul nașterilor și numărul deceselor înregistrate într-o perioadă. Când mor mai mulți oameni decât se nasc, sporul natural este negativ. Adică populația scade doar din cauze biologice, fără să punem la socoteală emigrația. 

În România, acest indicator este negativ neîntrerupt de câteva decenii și continuă să se adâncească.

Piramida vârstelor, aproape inversată

Problema nu este doar că se nasc mai puțini copii. Este că structura demografică a țării s-a schimbat fundamental.

Vârsta medie a populației rezidente a urcat de la 37 de ani în 2005 la 42 de ani în 2025. În numai două decenii, baza piramidei pe vârste s-a restrâns considerabil, în timp ce segmentul tânăr și apt de muncă s-a diminuat ca urmare a emigrației masive. 

Datele INS arată și că fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat. Populaţia vârstnică de 65 ani și peste depășește cu peste 32,4% populația tânără de 0-14 ani.

Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 101,8 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2012, la 121,7 în ultimii ani, potrivit Revistei Române de Statistică. Cu alte cuvinte, România are deja mai mulți bătrâni decât tineri. 

Raportul de dependență demografică a urcat în 2025 la 56 de persoane dependente la 100 de adulți activi, față de 47 în urmă cu un deceniu. Asta înseamnă presiune directă pe bugetul de pensii, pe sistemul de sănătate și pe forța de muncă disponibilă. 

Proiecțiile arată că, în următoarele decenii, cheltuielile cu pensiile ar putea depăși 10% din PIB, în timp ce contribuțiile la bugetul public de pensii ar putea scădea la aproximativ 5,5% din PIB până în 2070.  

Ce oferă statul. Beneficiile existente

Sistemul de sprijin pentru familii există, dar eficiența lui este pusă tot mai mult sub semnul întrebării.

Indemnizația pentru creșterea copilului este principalul instrument financiar. Statul acordă dreptul la concediu de creștere de până la doi ani și o indemnizație de 85% din media veniturilor nete din ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori nașterii. Dar care să nu depășească 8500 de lei brut. 

Alocația de stat pentru copii se acordă tuturor copiilor până la 18 ani. 

Valorile actuale sunt de 719 lei pe lună pentru copiii sub 2 ani sau până la 3, în cazul unui copil cu handicap. Și 292 de lei pe lună pentru cei între 2 și 18 ani. 

Venitul minim de incluziune a înlocuit alocația pentru susținerea familiei. Acesta se adresează familiilor cu venituri foarte mici care au copii în întreținere, combinând mai multe ajutoare sociale într-un singur beneficiu calculat în funcție de numărul membrilor și veniturile gospodăriei.

Stimulentul de inserție este un bonus pentru părinții care se întorc la muncă mai devreme. Valoarea este de 1.500 de lei pe lună dacă părintele revine la muncă înainte ca bebelușul să împlinească 6 luni, respectiv 650 de lei dacă revine după această vârstă. Stimulentul nu se cumulează cu indemnizația de creștere.

Beneficii locale. În București, de exemplu, părinții pot primi un stimulent de 2.500 de lei la naștere, vouchere Materna de 2.000 de lei pentru achiziții destinate mamei și copilului și un sprijin suplimentar de 2.000 de lei acordat până în 2027. Familiile din restul țării nu beneficiază automat de aceste sume.

Programul de stat FIV

Guvernul a aprobat în aprilie 2026, continuare programului de fertilizare in vitro, valabil pentru perioada 2026–2030. 

Programul vizează infertilitatea, o problemă medicală care afectează aproximativ 10–15% dintre cuplurile de vârstă reproductivă din România. 

Beneficiarii, cupluri infertile, căsătorite sau nu, precum și femei singure cu vârsta între 24 și 42 de ani, primesc două vouchere digitale în valoare totală de 15.000 de lei: 5.000 de lei pentru medicamente specifice și 10.000 de lei pentru procedurile medicale propriu-zise. 

Sprijinul este neimpozabil și poate fi acordat de maximum trei ori aceluiași beneficiar, în limita fondurilor disponibile. 

Numărul maxim de beneficiari este de 10.000 pe an, iar dosarele se depun exclusiv online, în ordinea cronologică a depunerii. 

Față de zecile de mii de cupluri afectate de infertilitate în România, 10.000 de locuri pe an acoperă doar o fracțiune din cererea reală.

Mai multe despre programul FIV 2026 și despre procedură, puteți citi în interviul NewsEge cu dr. Chadi Muheidli, medic primar obstetrică-ginecologie, cu peste 20 de ani de experiență în reproducere umană asistată.

Ce nu funcționează

Decalajul dintre măsurile promise și cele implementate este vizibil.

În ciuda inflației și a creșterilor de prețuri, în 2026, alocațiile de stat rămân înghețate.

Este al doilea an consecutiv în care actualizarea cu inflația este suspendată, deși legea în vigoare o prevede expres. Ultima majorare a avut loc în ianuarie 2024, când cuantumul a crescut cu 13,8%. 

Pe lângă acestea, chiar și măsurile existente deja sunt supuse unor taxări. Începând cu 1 august 2025, Guvernul Bolojan a eliminat scutirea de CASS pentru indemnizația de creștere a copilului. Acum, statul reține automat 10% din indemnizație lunar.

Pe lângă bani, infrastructura pentru îngrijirea copiilor mici lipsește cu desăvârșire. 

România se află pe ultimul loc în UE în privința accesului copiilor sub 3 ani la creșe și servicii de îngrijire antepreșcolară. Rata de acoperire este de doar 11,4%, față de media europeană de 37%. Adică doar 1 din 9 copii sub 3 ani ajunge în sistemul public de creșe. 

Ținta asumată de România față de Consiliul UE este de 45% acoperire până în 2030. 

În București, listele de așteptare pentru o creșă publică numără mii de nume. Un loc într-o creșă privată costă cât jumătate din salariul mediu.

Singura politică coerentă de construire a creșelor a venit prin PNRR, dar și aceea a acumulat întârzieri semnificative. 

Prin Programul „Sfânta Ana”, Ministerul Dezvoltării urma să construiască inițial 110 creșe cu fonduri europene. Portofoliul a crescut între timp. Programul prevede în prezent 247 de creșe, finanțate atât din bugetul național, cât și din PNRR. Până acum, au fost inaugurate 70 de creșe. Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, anunța la sfârșitul lui mai 2026 că numărul va ajunge la 100 până în august 2026. 

Chiar și cu cele 100 de creșe promise, România rămâne la mare distanță de ținta asumată față de UE. 

De ce aleg românii să nu mai facă copii

Datele demografice reflectă decizii individuale influențate de factori structurali profunzi.

Intenția de emigrare rămâne ridicată în rândul tinerilor. Aproape jumătate dintre aceștia declară că iau în calcul plecarea din țară, iar 2023 a consemnat un record al ultimului deceniu în privința plecărilor definitive ale tinerilor români. 

Schimbarea mentalității și prioritizarea carierei sunt factori semnalați de cercetătorii Revistei Române de Statistică. Tot mai multe femei aleg să își construiască o carieră înainte de a deveni mame, amânând momentul căsătoriei, iar modelele sociale s-au schimbat astfel că presiunea de a avea copii la vârste fragede s-a diminuat. 

Potrivit datelor INS, vârsta medie a mamei la prima naștere a crescut la 27 de ani.

Creșterea costurilor de trai, inflația și incertitudinile economice determină multe cupluri să amâne decizia de a avea copii. Lipsa încrederii în viitor și în capacitatea statului de a sprijini familiile contribuie direct la această decizie. 

La acestea se adaugă un sistem medical cu lacune majore. România se află pe locul doi în topul statelor UE cu o rată mare a mortalității infantile. Există un deficit cronic de medici neonatologi în 40% din spitalele analizate. Lipsa monitorizării sarcinilor, informarea insuficientă a mamelor și lipsa aparaturii performante duc la decese care ar putea fi evitate.  

Ce spun specialiștii că ar trebui făcut

Diagnosticul este clar de ani de zile. Soluțiile sunt cunoscute. Lipsește aplicarea lor consecventă.

Specialiștii în demografie și medicii indică același set de priorități. 

Creșele și grădinițele publice trebuie construite în ritm accelerat. 

Implicarea ambilor părinți în primii ani de viață ai copilului este direct corelată cu dorința cuplurilor de a mai avea un copil. Concediul de creștere a copilului este împărțit legal între ambii părinți, dar în practică rata de utilizare de către tați rămâne extrem de scăzută. Puțini angajatori și puțini tați tratează această opțiune ca pe ceva firesc, nu ca pe ceva excepțional. Campaniile de normalizare a rolului tatălui în îngrijirea copilului mic, dublate de o aplicare mai strictă a drepturilor existente, sunt semnalate de specialiști ca măsuri cu impact real pe termen mediu.

Sistemul medical are nevoie urgentă de investiții în neonatologie și obstetrică, mai ales în județele unde mortalitatea infantilă depășește de două ori media națională. O gravidă cu sarcină cu risc din Teleorman sau Mehedinți nu ar trebui să depindă de distanța până la cel mai apropiat spital dotat corespunzător.

Pe termen lung, specialiștii atrag atenția că nicio măsură financiară izolată nu oprește declinul demografic. Ungaria cheltuie peste 5% din PIB pe politici pentru natalitate de peste un deceniu și abia acum vede efecte modeste. România alocă o fracțiune din această sumă și schimbă regulile de la un guvern la altul. Stabilitatea și predictibilitatea beneficiilor contează cel puțin la fel de mult ca valoarea lor.

Președintele INS, Tudorel Andrei, descrie dimensiunea fenomenului: ritmul de scădere a populației cu vârsta mai mică de un an între ultimele recensăminte este de aproape 20%, cel mai alert ritm din toate grupele de vârstă. 

România nu duce lipsă de diagnostic. Îi lipsesc, deocamdată, tratamentul și voința politică de a-l aplica consecvent.