Cine ajunge primul stabilește regulile? Când, cum și cine a început cursa pentru un reactor nuclear pe Lună 

Discuția a revenit în prim-plan după ce Sean Duffy, secretarul american al Transporturilor și administrator interimar al NASA la momentul respectiv, a anunțat anul trecut că Statele Unite intenționează să amplaseze un reactor nuclear pe Lună până în anul 2030.

De ce e nevoie de energie nucleară pe Lună

La prima vedere, panourile solare par soluția ideală. Însă Luna este un mediu foarte dificil. O zi lunară durează aproximativ 29,5 zile terestre. Asta înseamnă că o regiune de pe suprafața Lunii poate petrece aproape două săptămâni în lumină și alte două săptămâni în întuneric total.

În timpul nopții lunare, temperaturile pot coborî până la aproximativ minus 130 de grade Celsius. Iar panourile solare nu mai produc energie. Pentru o bază locuită permanent, acest lucru reprezintă o problemă importantă. Astronauții ar avea nevoie de electricitate pentru iluminat, comunicații, încălzire, sisteme de susținere a vieții și pentru funcționarea echipamentelor științifice.

„Este singura modalitate prin care putem susține în mod corespunzător o bază lunară pe termen lung”, explică Simon Middleburgh, codirector al Nuclear Futures Institute din cadrul Universității Bangor din Țara Galilor pentru publicația Scientific American. 

Planurile NASA pentru o bază permanentă pe Lună

Prin programul Artemis, NASA urmărește să readucă oameni pe Lună. De asemenea, se dorește transformarea satelitului natural al Pământului într-un avanpost permanent. Dar, până la rezultate concrete, obiectivele sunt ambițioase. Printre acestea se numără realizarea unor cercetări științifice, exploatarea resurselor lunare, extragerea apei din solul lunar și  producerea combustibilului necesar viitoarelor misiuni spre Marte.

Apa este una dintre cele mai importante resurse vizate. Poate fi folosită atât pentru consumul astronauților, cât și pentru cultivarea plantelor. În plus, apa poate fi descompusă în hidrogen și oxigen, două elemente esențiale pentru fabricarea combustibilului de rachetă. Toate procesele necesită însă cantități uriașe de energie electrică.

China și Rusia pregătesc propriul reactor nuclear lunar

Statele Unite nu sunt singurele interesate de energia nucleară în spațiu. China și Rusia au anunțat că lucrează împreună la construirea unei baze lunare în apropierea polului sud al Lunii. Planul prevede instalarea unui reactor nuclear până în 2035 pentru alimentarea viitoarei Stații Internaționale de Cercetare Lunară.

Potrivit experților, apariția energiei nucleare pe Lună este doar o chestiune de timp. „Energia nucleară pe Lună va deveni realitate. Este inevitabil”, afirmă Middleburgh.

Cât de periculoasă este energia nucleară în spațiu

Asocierea dintre energia nucleară și spațiu poate genera îngrijorare. Totuși, specialiștii spun că reactoarele moderne sunt mult mai sigure decât își imaginează majoritatea. Katy Huff, inginer nuclear și fost oficial al Departamentului Energiei din SUA, explică faptul că uraniul utilizat drept combustibil nu este atât de periculos înainte de a fi introdus într-un reactor. „Din punct de vedere radiologic, este destul de plictisitor. Nu este deosebit de radioactiv”, spune ea pentru sursa mai sus menționată.

Ea a specificat că păstrează mostre de uraniu într-o cutie de carton din biroul său. Specialiștii explică faptul că uraniul devine cu adevărat periculos abia după ce este utilizat în procesul de fisiune nucleară. Moment în care apar produși radioactivi care constituie deșeuri nucleare.

Un accident celebru care a contaminat Canada

Istoria energiei nucleare în spațiu nu este lipsită de incidente. Cel mai cunoscut caz s-a produs în 1978. Atunci, satelitul sovietic Kosmos 954, echipat cu un reactor nuclear, a reintrat necontrolat în atmosfera Pământului.

Fragmente radioactive s-au împrăștiat pe o suprafață de aproximativ 39.000 de kilometri pătrați din nordul Canadei. O operațiune comună americano-canadiană a fost nevoită să recupereze resturile radioactive împrăștiate în regiuni izolate. Din fericire, nimeni nu a fost rănit sau ucis. Experții spun că lecția principală învățată atunci este simplă. Faptul că reactorul nuclear destinat Lunii nu trebuie pornit decât după ce ajunge în siguranță la destinație.

Cum ar putea arăta reactorul lunar al NASA

NASA lucra inițial la un reactor de aproximativ 40 de kilowați. Ceea ce ar fi suficient pentru alimentarea unei clădiri de birouri. Ulterior, administrația americană a ridicat ținta la 100 de kilowați. Deși pare puțin comparativ cu reactoarele de pe Pământ, această putere este enormă pentru standardele spațiale.

Un astfel de reactor ar avea dimensiuni comparabile cu cele ale unui automobil mare. Și ar produce de aproximativ zece ori mai multă energie decât orice reactor nuclear trimis până acum în spațiu.

Luna, un loc dificil pentru un reactor nuclear

Construirea unui reactor pe Lună presupune provocări pe care inginerii nu le-au întâlnit niciodată. Suprafața lunară este expusă unor temperaturi extreme. Ele pot varia de la aproximativ 120 de grade Celsius în timpul zilei la minus 130 de grade Celsius pe timpul nopții.

În plus Luna nu are atmosferă. Satelitul natural este lovit constant de micrometeoriți. De asemenea, Luna se confruntă cu așa-numitele „cutremure lunare”, iar gravitația redusă afectează funcționarea multor sisteme tehnologice. Un reactor nuclear obișnuit folosește apă pentru răcire. Pe Lună, această soluție este dificil de aplicat.

Din acest motiv, inginerii analizează sisteme speciale de răcire și radiatoare uriașe care să elimine căldura direct în spațiul cosmic.

Care ar fi cel mai grav scenariu

Experții nu cred că vom vedea un „Cernobîl lunar”. Însă recunosc că accidentele sunt posibile. Un scenariu extrem ar fi topirea reactorului și contaminarea unei rezerve importante de gheață aflate în apropiere. Ceea ce ar transforma o resursă esențială pentru viitoarele misiuni într-o zonă inutilizabilă pentru generații întregi. „Ar fi îngrozitor. Ar fi foarte greu să ierți o națiune care ar face așa ceva Lunii”, avertizează Katy Huff.

Există însă un alt risc, poate chiar mai mare, anume defectarea reactorului. Dacă baza lunară și-ar pierde sursa principală de energie în timpul nopții lunare, astronauții ar putea rămâne fără electricitate, căldură și sisteme de susținere a vieții. „Nu ar putea supraviețui”, spune Nicholas Schmerr, geofizician la Universitatea Maryland.

O nouă competiție spațială între SUA și China

Dincolo de aspectele tehnice, proiectul are și o importantă componentă geopolitică. Atât Statele Unite, cât și China vor să fie primele care construiesc o infrastructură nucleară pe Lună.  

Deși Tratatul Spațiului Cosmic din 1967 interzice revendicarea teritoriilor din afara Pământului, experții atrag atenția că amplasarea unei baze permanente și a unui reactor nuclear poate oferi unei țări control de facto asupra unei anumite zone. Mai ales în apropierea polului sud lunar, unde se află unele dintre cele mai importante rezerve de apă înghețată. „Cine ajunge primul stabilește regulile”, avertizează Bhavya Lal, profesor de politici spațiale și fost oficial NASA.

Viitorul explorării spațiale 

În ciuda tuturor provocărilor și riscurilor, majoritatea specialiștilor consideră că reactoarele nucleare vor deveni esențiale pentru explorarea spațiului la modul profund. O bază alimentată nuclear pe Lună ar putea funcționa ca un mic sat permanent. Ar putea fi capabil să producă combustibil, să susțină cercetarea științifică și să servească drept punct de plecare pentru misiuni către Marte.

Rămâne însă o întrebare fundamentală, pe care cercetătorii spun că nu trebuie să o ignore nimeni. „Oricât de interesantă este perspectiva și indiferent ce beneficii poate aduce, trebuie să ne întrebăm mereu: ce se întâmplă dacă ceva merge prost?” avertizează Simon Middleburgh.

📩 Dacă vă plac știrile noastre, vă invităm și pe canalul nostru de WhatsApp: https://whatsapp.com/channel/0029VbDCS0UF1YlXGiK4Wl1o

📌 News Edge este site-ul care explică știrile, nu doar le prezintă.