Macron a câștigat disputa privind autonomia strategică. Va reuși Europa să-și consolideze apărarea?

Potrivit unei analize publicate de Atlantic Council, ideea autonomiei strategice a Europei a ajuns acum în centrul dezbaterii europene. Rămâne însă o întrebare esențială: poate Europa să transforme acest consens politic în capacități militare concrete?

Ucraina ar putea reprezenta cel mai important test pentru această strategie.

Europa își schimbă strategia de apărare

La 14 iulie, de Ziua Națională a Franței, Emmanuel Macron a pus accentul pe ceea ce a descris drept o trezire strategică a Europei.

Președintele francez a invitat la Paris cele 35 de state membre ale „Coaliției celor dispuși”, formată din țări care susțin Ucraina în fața invaziei ruse la scară largă.

Participarea acestor state la parada de pe Champs-Élysées a transmis un mesaj politic. Securitatea Ucrainei este strâns legată de securitatea Europei.

Dincolo de simbolism, analiza Atlantic Council indică și schimbări concrete. Bugetele europene pentru apărare au crescut, iar programele comune europene favorizează tot mai mult companiile de pe continent. Chiar și unele state care au privit cu scepticism ideea autonomiei strategice europene au început să susțină principii apropiate de această viziune.

Ursula von der Leyen propune un Consiliu European de Securitate

Schimbarea de abordare este vizibilă și la nivelul instituțiilor europene. În discursul privind Starea Uniunii, susținut pe 16 septembrie în Parlamentul European de la Strasbourg, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus crearea unui Consiliu European de Securitate.

Structura ar urma să includă Uniunea Europeană, Canada, Norvegia și Regatul Unit.

Von der Leyen a propus, de asemenea, un protocol de securitate de urgență inspirat de articolul 4 al NATO. Acesta ar permite statelor membre să planifice rapid un răspuns comun în cazul unor amenințări la adresa securității.

Propunerile indică o încercare de consolidare a cooperării europene într-un moment în care statele de pe continent își reevaluează capacitățile de apărare.

Autonomia strategică europeană nu a apărut fără dificultăți. Invazia rusă la scară largă în Ucraina, începută în 2022, a readus în Europa perspectiva unui război continental într-un mod nemaiîntâlnit de la Al Doilea Război Mondial.

Ulterior, revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și poziția administrației sale față de Europa au contribuit la schimbarea calculelor strategice ale statelor europene. În special, incertitudinile privind menținerea unor capacități militare americane în Europa și garanțiile de securitate oferite de Washington au determinat statele europene să identifice domeniile în care depind de Statele Unite.

Europa caută astfel modalități de a înlocui sau completa unele dintre capacitățile strategice furnizate în mod tradițional de SUA.

Apărarea antirachetă, un test pentru autonomia Europei

Un exemplu important îl reprezintă sistemele de atac și apărare cu rază lungă de acțiune.

Majoritatea statelor membre ale UE dispun de capacități limitate în acest domeniu și s-au bazat mult timp pe Statele Unite.

În ultimul an, însă, UE a anunțat mai multe proiecte comune pentru finanțarea unor programe de apărare, stabilirea unor cerințe operaționale comune și dezvoltarea unor capacități europene proprii.

Aceste proiecte urmăresc inclusiv crearea unor mecanisme comune de guvernanță. Și a unei foi de parcurs pentru dezvoltarea industriei europene de apărare. Poate cel mai important test pentru noua abordare europeană este sprijinirea apărării Ucrainei.

Kievul are în continuare nevoie de sisteme de apărare aeriană. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a solicitat 300 de rachete americane Patriot, despre care articolul arată că sunt singurele sisteme defensive capabile să contracareze rachetele balistice rusești.

Potrivit datelor prezentate de Zelenski, în 2025 Ucraina a primit aproximativ jumătate din numărul de rachete Patriot primit în 2023.

În același timp, poziția administrației Trump privind furnizarea și producția acestor sisteme a fost schimbătoare. În iulie, Washingtonul a transmis că ar putea acorda Ucrainei o licență pentru producerea rachetelor Patriot, pentru ca ulterior să își modifice poziția și să ceară Europei să preia o parte mai mare din responsabilitatea pentru apărarea Ucrainei.

Europa pregătește propriul sistem de apărare antirachetă

Pentru a răspunde nevoilor Ucrainei, mai multe state europene au început să își unească eforturile.

Franța, Danemarca, Germania, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Spania, Suedia și Regatul Unit, împreună cu Ucraina, au anunțat formarea unei coaliții integrate pentru apărarea împotriva rachetelor balistice.

Cele nouă state europene intenționează să își pună în comun capacitățile industriale și tehnologice, resursele pentru cercetare și experiența operațională.

Scopul este sprijinirea proiectului ucrainean „Freya”, conceput ca o alternativă mai accesibilă la sistemul american Patriot.

Proiectul are un calendar ambițios. Potrivit articolului, „Freya” ar urma să folosească elemente ale unor tehnologii europene existente. Cu obiectivul de a produce un sistem de apărare antirachetă cu costuri reduse de operare până în 2027.

Banii nu garantează o apărare europeană comună

Anunțurile politice, foile de parcurs și alianțele de lucru reprezintă doar primul pas.

Potrivit analizei, adevăratul test al autonomiei strategice europene va fi capacitatea statelor de a transforma aceste planuri în echipamente și capabilități militare funcționale. Creșterea cheltuielilor naționale pentru apărare nu garantează automat dezvoltarea unor capacități europene comune.

Există riscul ca investițiile să ducă la programe fragmentate, echipamente incompatibile, lanțuri de aprovizionare concurente și priorități naționale insuficient coordonate.

În acest context, Uniunea Europeană ar putea avea un rol mai important în coordonarea achizițiilor și investițiilor pentru apărare, în dezvoltarea unor capacități comune și în standardizarea echipamentelor.

Totodată, această strategie ar trebui să mențină un echilibru între autonomia strategică națională, solidaritatea europeană și cadrul NATO.

Politica internă poate afecta planurile europene

Franța și Regatul Unit sunt prezentate în analiză drept principalii promotori ai actualei schimbări strategice europene. Ambele țări se confruntă însă cu presiuni politice interne.

În Franța se apropie alegerile prezidențiale din 2027, iar evoluția politică a partidului Rassemblement National ar putea influența politica de apărare și sprijinul pentru Ucraina.

În Regatul Unit, schimbările politice din ultimul deceniu au creat, la rândul lor, incertitudini privind continuitatea politicilor guvernamentale.

Inflația, inegalitatea și problemele serviciilor publice pot reduce sprijinul populației pentru creșterea cheltuielilor militare.

În Franța, o eventuală reducere a contribuției la bugetul UE ar putea afecta inclusiv planurile europene de finanțare a apărării.

Și Germania se confruntă cu presiuni politice interne, în contextul rezultatelor electorale obținute de partidul Alternativa pentru Germania (AfD), care susține reducerea ajutorului acordat Ucrainei.

Potrivit analizei, atât parteneriatul franco-german, cât și cooperarea franco-britanică sunt afectate de tensiunile politice interne și de dificultățile economice și bugetare.

Europa trebuie să transforme autonomia strategică în capacități militare

Ideea autonomiei strategice europene a ajuns în centrul dezbaterii privind securitatea continentului.

Emmanuel Macron a susținut această idee timp de aproape un deceniu. Rămâne însă întrebarea dacă această schimbare de viziune va putea supraviețui ciclurilor politice și timpului necesar pentru finanțarea, producerea și operaționalizarea noilor capacități militare.

Proiectul european de apărare antirachetă „Freya” și propunerile Ursulei von der Leyen pentru consolidarea cooperării în domeniul securității vor reprezenta teste importante pentru această strategie.