Analiză! Agricultura românească și noile tehnici genomice: între adaptarea la schimbările climatice și provocările noii legislații europene

De ce a ajuns NGT pe agenda agriculturii românești

Seceta prelungită, temperaturile extreme și presiunea tot mai mare exercitată de boli și dăunători au transformat genetica vegetală într-unul dintre cele mai discutate subiecte din agricultura europeană. În acest context, noile tehnici genomice (NGT – New Genomic Techniques) sunt prezentate de susținători drept una dintre soluțiile care ar putea accelera adaptarea culturilor agricole la schimbările climatice.

În România, dezbaterea este cu atât mai importantă cu cât agricultura a înregistrat în ultimii ani pierderi semnificative provocate de secetă. Pentru mulți fermieri, capacitatea de a cultiva soiuri mai rezistente la arșiță și deficit hidric nu mai reprezintă doar un avantaj competitiv. Ci o condiție de supraviețuire economică.

Totuși, discuția nu este una simplă. Dacă o parte a mediului agricol solicită acces rapid la noile tehnologii, alte organizații avertizează asupra riscurilor generate de o reglementare insuficientă. În special în privința brevetelor, trasabilității și controlului asupra materialului genetic.

Ce sunt noile tehnici genomice și cum diferă de organismele modificate genetic

Într-un interviu pentru NewsEdge dr. biolog Tina Oana Cristea și dr. ing. Creola Brezeanu din cadrul European Cooperative Programme for Plant Genetic Resources (ECPGR) explică faptul că NGT reprezintă metode moderne prin care materialul genetic al unei plante poate fi modificat cu o precizie fără precedent.

„NGT este prescurtarea de la New Genomic Techniques – Noile Tehnici Genomice, adică metode moderne prin care putem face modificări foarte precise în materialul genetic al unei plante.”

Cea mai cunoscută dintre aceste tehnologii este CRISPR-Cas9. Tehnică recompensată cu Premiul Nobel pentru Chimie în 2020.

Există o diferența fundamentală față de organismele modificate genetic clasice. Această constă în faptul că, în cazul NGT, modificările sunt realizate în interiorul genomului propriu al plantei. Fără introducerea de material genetic provenit de la alte specii.

„La organismele modificate genetic tradiționale se introduce în genomul plantei material genetic provenit dintr-o specie diferită. La NGT lucrezi exclusiv cu ADN-ul propriu al plantei: corectezi, ajustezi, activezi sau dezactivezi ceva ce există deja acolo”, arată Tina Oana Cristea și Creola Brezeanu.

Rezultatul îl reprezintă plante care pot deveni mai rezistente la secetă, boli sau dăunători. Și care pot fi obținute într-un interval mult mai scurt decât prin metodele clasice de ameliorare.

Ce spune legislația europeană și unde se află România

În prezent, România nu dispune de o lege distinctă dedicată exclusiv NGT. Regimul juridic este strâns legat de legislația europeană și de normele aplicabile organismelor modificate genetic.

Conform propunerii de regulament aflate în dezbatere la nivel european, plantele obținute prin NGT ar urma să fie împărțite în două categorii.

Categoria NGT1 include plante ale căror modificări genetice ar putea apărea și în mod natural sau prin ameliorare convențională. Pentru acestea, procedura de introducere pe piață ar urma să fie simplificată.

Categoria NGT2 vizează modificări mai complexe și păstrează cerințe apropiate de regimul actual aplicat OMG-urilor, inclusiv autorizare, trasabilitate și evaluare de risc.

„Pentru publicul larg, ideea esențială este aceasta: NGT nu înseamnă automat pericol, dar nici nu trebuie tratată fără reguli. Contează ce modificare s-a făcut, la ce plantă, cu ce scop și în ce condiții va fi cultivată”, subliniază cele două cercetătoare.

România și competiția globală

Dezbaterea privind noile tehnici genomice nu are loc într-un vid. În Uniunea Europeană încă discută forma finală a reglementărilor. Dar în mai multe state din afara spațiului comunitar au adoptat deja cadre legislative care permit utilizarea unor plante obținute prin editare genomică.

State precum Statele Unite, Argentina, Brazilia, Canada, Japonia, Australia sau Regatul Unit utilizează deja mecanisme de autorizare simplificate pentru anumite categorii de plante obținute prin NGT. Atunci când modificările realizate nu implică introducerea de material genetic provenit din alte specii. În aceste țări există deja produse agricole și alimentare dezvoltate prin astfel de tehnologii. Iar cercetarea aplicată avansează într-un ritm mai rapid decât în Uniunea Europeană.

Această diferență de ritm este invocată frecvent de organizațiile fermierilor europeni, care susțin că accesul inegal la inovație poate afecta competitivitatea agriculturii comunitare.

Ce spun fermierii români

Poate cea mai interesantă concluzie a dezbaterii este că majoritatea fermierilor nu resping cercetarea genetică și nici noile tehnici genomice.

În schimb, aceștia cer reguli clare și garanții privind utilizarea lor.

Iulia Blagu, fermier din Urziceni, județul Ialomița, consideră că accesul la astfel de tehnologii este esențial pentru agricultura românească.

„Rezolvarea aspectelor legate de creșterea toleranței plantelor la secetă prin NGT este primordială. Nu cunosc niciun fermier care să se opună implementării acestor noi tehnici genomice”, afirmă aceasta.

Tot ea atrage atenția asupra decalajului față de alte regiuni ale lumii:

„Dacă în alte părți ale planetei s-a permis accesul la produse obținute cu ajutorul NGT, mai rapid și mai flexibil, atunci și UE poate să o facă. Dacă ni se pun piedici ne întrebăm: cu ce suntem noi mai prejos decât cei din alte părți ale lumii?”

La rândul său, Nicoleta Olteanu, director executiv ACCPT Vrancea, vede în NGT o posibilă soluție pentru problemele tot mai grave generate de schimbările climatice.

„Problemele cu care se confruntă fermierii în câmp și pe care și-ar dori ca plantele ameliorate genomic să le combată sunt seceta, arșița, dăunătorii, bolile și buruienile”, spune aceasta.

Problema competitivității

„Fermierii europeni, incluzându-i aici și pe producătorii agricoli români, nu sunt pe picior de egalitate din punct de vedere al competitivității agricole cu fermierii din alte state ale lumii care au acces și beneficiază de reglementări legislative noi în ce privește aceste tehnologii de ameliorare a plantelor”, adaugă Nicoleta Olteanu.

O poziție similară a fost exprimată și de Nicolae Sitaru, președintele Asociației Producătorilor de Porumb din România. Acesta a susținut în repetate rânduri accesul fermierilor la noile tehnologii genetice. Precum și evitarea unor bariere birocratice excesive.

Una dintre concluziile care se desprind din dezbaterea românească este că fermierii nu se tem de genetică în sine. Ci de insuficiența normării acesteia. Îngrijorările vizează în special regimul brevetelor, trasabilitatea, responsabilitatea juridică și protejarea accesului la sămânță.

De ce există și temeri

În decembrie 2025, un grup extins de organizații agricole, ale apicultorilor, producătorilor de semințe și societății civile a solicitat Guvernului României să respingă forma negociată a regulamentului european privind NGT.

Printre argumentele invocate s-au numărat eliminarea trasabilității pentru anumite categorii de plante, posibilitatea brevetării unor caracteristici genetice naturale. Și, de asemena, riscul creșterii dependenței fermierilor de marile companii din industria biotehnologiilor.

Potrivit Tinei Oana Cristea și Creolei Brezeanu, o parte dintre aceste îngrijorări sunt legitime.

„Fermierii și procesatorii se întreabă cine controlează sămânța, cum se păstrează trasabilitatea, ce se întâmplă cu agricultura ecologică, ce impact au brevetele și dacă fermierii pot ajunge dependenți de câteva companii mari. Sunt întrebări legitime”, arată cele două cercetătoare.

În schimb, ele consideră că echivalarea automată a NGT cu organismele modificate genetic clasice nu este susținută de actualul consens științific.

De ce contează conservarea resurselor genetice românești

Discuția despre viitorul geneticii vegetale nu poate fi separată de protejarea patrimoniului genetic existent.

Un rol important în acest domeniu îl are European Cooperative Programme for Plant Genetic Resources (ECPGR). Una dintre principalele rețele europene dedicate conservării biodiversității agricole.

Fondat în 1980, programul reunește state europene, institute de cercetare și bănci de gene care colaborează pentru conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice vegetale.

Printre obiectivele sale se numără conservarea soiurilor tradiționale, protejarea rudelor sălbatice ale plantelor cultivate. Precum și dezvoltarea sistemelor de informare privind resursele genetice și promovarea utilizării sustenabile a acestora.

Pentru România, participarea la ECPGR este importantă deoarece permite conservarea unui patrimoniu genetic agricol valoros, acumulat de-a lungul deceniilor de cercetare și selecție.

„Nu putem vorbi despre viitorul ameliorării plantelor fără să protejăm diversitatea genetică existentă. Resursele genetice conservate în colecții, bănci de gene și în ferme reprezintă materia primă pentru cercetarea viitoare”, subliniază Tina Oana Cristea și Creola Brezeanu.

O oportunitate care depinde de deciziile luate astăzi

Potrivit celor două cercetătoare, România dispune de avantaje importante. Cum ar fi suprafețe agricole extinse, soluri fertile și o tradiție solidă în ameliorarea plantelor.

„România are, obiectiv vorbind, toate premisele pentru a profita de pe urma NGT-urilor și toate riscurile de a rata această oportunitate dacă nu acționează deliberat și coerent.”

Cheia succesului ar putea fi reprezentată de investițiile în cercetarea publică și dezvoltarea unor varietăți adaptate condițiilor locale.

În lipsa acestora, România riscă să devină doar un importator de tehnologie și material genetic. Pierzând astfel oportunitatea de a transforma cercetarea agricolă autohtonă într-un avantaj competitiv.

În practică, miza nu este doar una tehnologică. În condițiile în care plante obținute prin noile tehnici genomice sunt deja cultivate sau comercializate în numeroase state din afara Uniunii Europene, deciziile adoptate la Bruxelles și în capitalele statelor membre vor influența direct competitivitatea agriculturii europene.Șși poziția fermierilor români pe piețele internaționale.

De aceea, adevărata dezbatere nu pare să fie dacă agricultura românească are nevoie de noile tehnici genomice. Ci în ce condiții acestea vor fi introduse și cine va beneficia cu adevărat de pe urma lor.

O propunere de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!