Noile reglementări ale UE privind tehnicile genomice – un real ajutor pentru agricultură sau un risc pentru alimentație?

În aceste condiții, multe priviri se îndreaptă către ingineria genetică. Unele cu speranța unei soluții salvatoare. Altele cu teamă că acest domeniu va aduce distrugerea definitivă a sectorului agricol și a ecosistemului, dublat de riscuri serioase privind sănătatea consumatorilor.

Organismele modificate genetic – ce sunt și cum au apărut?

În termeni simpli vorbim despre o plantă de cultură, sau un animal aparent normal căreia i-au fost transferate, prin intermediul ingineriei genetice, gene de la alte specii pentru a le conferi proprietăți noi.

Putem spune că certificatul de naștere a acestora s-a semnat în 1955 când James Watson și Francis Crick au descoperit ADN-ul. Anii 70 aduc prima moleculă hibridă, realizată prin unirea a două fragmente diferite de ADN. În 1986 cercetătorii britanici (fără nici un fel de ironie, de data asta) fac primele teste pentru obținerea unei specii de tutun rezistente la erbicide. 1994 este anul în care FDA-ul american (Food and Drug Administration) anunță lansarea unei specii de roșii modificate genetic. Între 1996-1997 sunt aprobate și introduse în cultură soia rezistentă la daunatori vegetali, porumbul rezistent la atacul de insecte și tomatele cu maturare îndelungată. Restul este, cum se spune, istorie.

Opinii pro și contra

Potențialele avantaje i-au determinat pe mulți producători să „se împrietenească” cu OMG-urile. Cicluri de producție mai scurte, recoltele mai bune și rezistența la dăunători fiind unele dintre acestea.

Scepticii spun că aceste produse ale ingineriei genetice  folosite în agricultură pot aduce riscuri atât pentru sănătatea umană cât și pentru mediu. Se vorbește despre o posibilă transmitere de toxine. Acestea ar afecta fertilitatea și ar induce riscul unor boli și alergii. Dar mai ales, despre posibila modificare a echilibrului ecologic prin simpla prezență a unor plante care au o rezistență mult sporită față de cea naturală în fața unor dăunători sau a anumitor fenomene climatice.

Pe de altă parte, partizanii utilizării lor susțin că plantele cu rezistență și productivitate sporită ar face inutile pesticidele și nutrienții. Astfel cultura fiind mai curată. Mai mult, unele dintre acestea au fost modificate pentru a le spori valoarea nutritivă. Și să reziste la condiții stresante și boli. Ceea ce le-ar face rentabile pentru fermieri și accesibile pentru cumpărători.

În general poziția oficială a organismelor menite a supraveghea sănătatea plantelor, a animalelor și a oamenilor  cuma ar fi FDA,  Autoritatea Europeană pentru  Siguranța Alimentelor sau Organizația Mondială a Sănătății, dar și instituții științifice de prestigiu, cum ar fi Asociația Medicală Americană sau Academia Națională de Științe și Asociația Americană pentru Progresul Științei, acreditează ideea că organismele modificate genetic disponibile în prezent sunt sigure.

NGT = OMG dar  un pic altfel?

NGT înseamnă  noi tehnici genomice (new genomic techniques). Și sunt definite ca fiind proceduri de modificare a geneticii plantelor care permit îmbunătățirea acestora.

Care este diferența față de organismele modificate genetic?

Noile Tehnici Genomice constau în intervenții targetate la nivel genetic, pentru a obține, în timp scurt, rezultate de ameliorare care ar fi obținute în timp mai lung, prin operațiuni convenționale ( altoiri, încrucișări, hibridări, etc). Cu alte cuvinte, intervențiile se fac asupra genelor existente. Nu presupun, ca în cazul organismelor modificate genetic, inserția unor gene străine.

Noile reglementări europene – rezolvă probleme sau creează riscuri?

Dacă până acum legislația europeană prevedea același regim și pentru organismele modificate genetic și pentru noile tehnici genomice, anul trecut Comisia Europeană a adus în fața Parlamentului european propuneri privind diferențierea substanțială a acestuia.

Organismele europene justificau astfel noile propuneri legislative: ” NTG-urile ar putea ajuta sistemul nostru alimentar să devină mai durabil și mai rezilient prin dezvoltarea unor soiuri de plante îmbunătățite care să fie rezistente la schimbările climatice și la dăunători. Și să ofere randamente mai mari sau să aibă nevoie de mai puține îngrășăminte și pesticide.″ 

În proiectul inițial se prevedea împărțirea organismelor vegetale  supuse acestor tehnici în două categorii. Cele considerate echivalente cu plantele convenționale (plantele din categoria NTG 1) urmau a fi exceptate de la majoritatea cerințelor legislației privind organismele modificate genetic (OMG). Noua legislație urma să adapteze cadrul OMG pentru plantele din categoria NTG 2. Conform propunerii toate plantele NGT urmau să rămână interzise în producția ecologică. Asta deoarece compatibilitatea lor necesită o analiză suplimentară.

Acordul provizoriu al instituțiilor europene

La sfârșitul anului trecut instituțiile europene au ajuns la un acord provizoriu pe această temă. Coform acestuia plantele din categoria NTG 1 vor fi tratate similar cu soiurile convenționale, fiind scutite de evaluări complexe de risc și de etichetarea specifică pe produsul finit (deși semințele vor fi etichetate). Utilizarea acestora rămâne strict interzisă în sectorul bio. De asemenea va fi creată o bază de date publică online pentru toate plantele din categorie, asigurând trasabilitatea pentru fermieri.

Toate celelalte plante NTG, care rămân sub incidența legislației OMG, necesitând autorizare, evaluare de risc și etichetare obligatorie.

O altă prevedere importantă a acordului este legată de patente. Inițial se solicitase interzicerea completă a patentelor pentru NGT, pentru a proteja drepturile fermierilor . Și a preveni privatizarea acestor tehnologii. În cadrul acordului final, însă, aceasta este permisă, cu excepția caracteristicilor sau secvențelor genetice care există în natură. Sau sunt produse prin mijloace biologice. Astfel, fermierii vor avea dreptul să păstreze și să replanteze semințele rezultate.

Opinii contra acordului

O parte importantă a celor implicați în agricultură, atât din România, cât și din afara ei, se opun vehement acestei propuneri legislative. Ei susțin că, pe de o parte, există riscul unor eventuale dezechilibre ecologice. Iar pe de altă parte ar putea exista consecințe grave pentru consumatori. Și, în orice caz, aceștia din urmă au dreptul de a alege dacă doresc sau nu să consume alimente obținute prin editare genetică.

Într-un comunicat al  Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România se menționează faptul că prevederile proiectului  restrâng drastic autonomia fermierilor. Și pun în pericol exporturile agricole către piețele terțe. Acestea nu recunosc noile tehnici genomice ca fiind echivalente cu ameliorarea convențională. Și le supun regimului organismelor modificate genetic. Mai mult, producătorii ar fi expuși unui risc major de dependență față de companiile multinaționale din industria biotehnologiilor și semințelor industriale. Deoarece creează premisele unui monopol asupra accesului la materialul genetic și la sămânță. În detrimentul amelioratorilor independenți, al cercetării publice și al sectorului de ameliorare autohton.

În virtutea acestor argumente, semnatarii solicită guvernului ca țara noastră să respingă aceste noi reglementări.

În ciuda contestărilor venite din cadrul sectorului agricol și nu numai, se estimează că regulamentul final va fi publicat în Jurnalul Oficial al UE în cursul lui 2026, urmând să devină aplicabil după o perioadă de tranziție de aproximativ doi ani.