Consumatorul român și alimentele modificate genetic: între temeri moștenite și realitatea din farfurie

Consumatorul român și alimentele modificate genetic: între temeri moștenite și realitatea din farfurie
Imagine Cât de prezentă este biotehnologia în alimentație? Sursa foto: Pexels
De la etichetele care stârnesc controverse pe rețelele sociale până la noile tehnici genomice discutate la Bruxelles, dezbaterea despre alimentele modificate genetic este mai prezentă în viața românilor decât pare la prima vedere.

De la temerile consumatorilor la realitatea din farfurie: cât de prezentă este biotehnologia în alimentația românilor și ce reguli se aplică astăzi

Într-un clip distribuit de sute de ori pe Facebook, un consumator filmează rafturile unui supermarket american. Și atrage atenția asupra unor etichete care menționează „Contains Bioengineered Food Ingredients”. În comentarii apar reacții previzibile. De la îngrijorări privind siguranța alimentelor până la acuzații că marile companii ascund informații despre ceea ce ajunge în farfuria consumatorilor.

Deși imaginile provin din Statele Unite, dezbaterea este relevantă și pentru România. În ultimii ani, pe măsură ce Uniunea Europeană a început să discute reglementarea noilor tehnici genomice (NGT), tema organismelor modificate genetic (OMG) a revenit în atenția publică. Însă dincolo de controverse, există o realitate mai puțin cunoscută. Românii consumă deja, indirect, produse provenite din lanțuri agroalimentare care utilizează organisme modificate genetic.

Potrivit europarlamentarului Daniel Buda, vicepreședinte al Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European, „fiecare kilogram de carne pe care îl consumăm astăzi, indiferent că suntem în România, în Franța sau în Germania, este obținut de la animale care au consumat organisme modificate genetic”.

Afirmația face referire la importurile masive de șroturi proteice din soia modificată genetic utilizate în hrana animalelor din Uniunea Europeană.

O dezbatere veche care revine într-o formă nouă

Pentru mulți români, termenul „modificat genetic” evocă încă disputele din anii 1990 și începutul anilor 2000. Când România cultiva soia modificată genetic înainte de aderarea la Uniunea Europeană.

Experiența acelei perioade a lăsat urme în percepția publică. După aderarea din 2007, cultivarea soiei modificate genetic a fost interzisă. Subiectul a rămas asociat în spațiul public cu ideea de risc, dependență de marile companii și lipsă de control asupra tehnologiilor utilizate.

Într-un interviu în exclusivitate pentru NewsEdge, dr. biolog Tina Oana Cristea și dr. ing. Creola Brezeanu din cadrul European Cooperative Programme for Plant Genetic Resources (ECPGR) explică faptul că această memorie colectivă influențează și astăzi modul în care sunt privite noile tehnici genomice.

„În memoria colectivă a multor fermieri și consumatori, ingineria genetică este asociată cu episodul soiei modificate genetic din anii 1990-2000. NGT-urile, oricât de diferite ar fi în realitate, sunt percepute adesea ca o revenire a aceluiași fenomen”, arată cele două cercetătoare.

OMG și NGT nu sunt același lucru

O mare parte a dezbaterii actuale pornește de la confuzia dintre organismele modificate genetic și plantele obținute prin noile tehnici genomice.

Potrivit cercetătoarelor, NGT-urile reprezintă metode moderne de editare genetică prin care ADN-ul unei plante poate fi modificat cu foarte mare precizie.

„La organismele modificate genetic tradiționale se introduce în genomul plantei material genetic provenit dintr-o specie diferită. La NGT lucrezi exclusiv cu ADN-ul propriu al plantei: corectezi, ajustezi, activezi sau dezactivezi ceva ce există deja acolo.”

Cea mai cunoscută tehnologie din această categorie este CRISPR-Cas9, distinsă cu Premiul Nobel pentru Chimie în anul 2020.

Scopul este obținerea unor plante mai rezistente la secetă, boli sau dăunători, fără transferul de gene provenite din alte specii.

Consumăm deja produse provenite din lanțuri care utilizează OMG

Deși cultivarea organismelor modificate genetic este strict reglementată în Uniunea Europeană, importurile sunt permise în anumite condiții.

Datele Comisiei Europene arată că Uniunea Europeană importă anual cantități foarte mari de șroturi proteice pe bază de soia. În principal din Statele Unite, Brazilia și Argentina. Unde culturile modificate genetic sunt larg răspândite.

Aceste materii prime sunt utilizate în hrana animalelor. Ceea ce înseamnă că laptele, carnea și ouăle consumate de europeni provin frecvent din sisteme de producție care folosesc furaje modificate genetic.

Cu toate acestea, legislația europeană nu impune etichetarea produselor animale provenite de la animale hrănite cu furaje OMG.

Ce spun datele din România

O perspectivă interesantă este oferită de teza de doctorat „Cercetări privind detectarea unor organisme modificate genetic în România”, realizată de Luminița Raluca Simionescu sub coordonarea prof. univ. dr. Călina Petruța Cornea.

Analiza probelor de alimente și furaje controlate în România între 2017 și 2020 arată că toate produsele cu rezultate pozitive pentru organisme modificate genetic s-au situat sub pragul legal de 0,9% prevăzut de legislația europeană.

Studiul menționează că doar 2,25% dintre probele analizate au prezentat rezultate pozitive pentru soia modificată genetic. Concluzia este că pe piața națională există importuri limitate de produse care conțin astfel de ingrediente.

În același timp, cercetarea subliniază că România dispune de opt laboratoare acreditate pentru controlul oficial al organismelor modificate genetic. Plus de un laborator național de referință.

Ce spune legislația europeană în 2026

În prezent, organismele modificate genetic și noile tehnici genomice sunt reglementate diferit.

Pentru OMG-uri continuă să se aplice cadrul european bazat pe autorizare, evaluare de risc, trasabilitate și etichetare.

Produsele care conțin ingrediente modificate genetic în proporție de cel puțin 0,9% trebuie etichetate în mod explicit conform Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și Regulamentului (CE) nr. 1830/2003.

În schimb, pentru plantele obținute prin noile tehnici genomice, Uniunea Europeană lucrează la un regim distinct.

Potrivit explicațiilor oferite de dr. biolog Tina Oana Cristea și dr. ing. Creola Brezeanu, proiectul european diferențiază două categorii:

  • NGT1, care cuprinde modificări ce ar putea apărea și în natură sau prin ameliorare convențională;
  • NGT2, care include modificări mai complexe și rămâne apropiată de regimul actual aplicabil OMG-urilor.

„Pentru publicul larg, ideea esențială este aceasta: NGT nu înseamnă automat pericol, dar nici nu trebuie tratată fără reguli. Contează ce modificare s-a făcut, la ce plantă, cu ce scop și în ce condiții va fi cultivată”, subliniază cele două cercetătoare.

De ce fermierii cer reguli clare, nu interdicții

O concluzie care apare constant atât în declarațiile fermierilor, cât și în analiza specialiștilor, este că principala preocupare nu este existența tehnologiei în sine.

„Problema nu este acceptarea geneticii ca știință, ci încrederea în modul în care tehnologia ajunge pe piață. Fermierul vrea date, demonstrații în câmp și reguli clare, nu doar promisiuni”, afirmă specialiștii intervievați de NewsEdge.

Această poziție explică de ce o parte a organizațiilor agricole susțin accesul la noile tehnologii. În timp ce alte organizații solicită menținerea trasabilității, reguli privind brevetele și măsuri clare de coexistență între agricultura convențională, ecologică și culturile obținute prin NGT.

Între percepție și realitate

Poate cea mai importantă concluzie a dezbaterii actuale este că discuția despre OMG și NGT nu mai poate fi redusă la opoziția simplă dintre „natural” și „artificial”.

România consumă deja produse provenite din lanțuri agroalimentare care utilizează organisme modificate genetic. În special prin intermediul furajelor importate. În același timp, noile tehnici genomice promit soluții pentru provocări tot mai presante, precum seceta, bolile plantelor și adaptarea agriculturii la schimbările climatice.

Întrebarea centrală nu pare să fie dacă biotehnologia va avea un rol în agricultura viitorului. Ci în ce măsură autoritățile vor reuși să construiască un cadru de reglementare care să ofere transparență, control și încredere consumatorilor.

O propunere de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!

0 comentarii Comentarii