Sunt 5,2 milioane de români, în risc de sărăcie sau excluziune socială, potrivit INS

Sărăcia rămâne, potrivit celor mai recente date publicate de INS, o realitate cu multe fețe în România: în ansamblu, indicatorii arată o îmbunătățire lentă, dar constantă, față de anul precedent. După socotelile lor, sunt mai puține persoane sărace, iar rata de deprivare materială e în scădere. Privite în detaliu, însă, cifrele dezvăluie inegalități persistente: femeile, copiii, tinerii și vârstnicii rămân categoriile cel mai greu lovite de risc de sărăcie, iar fără pensii și alte transferuri sociale, situația ar fi fost cu mult mai gravă.

Sărăcia, în scădere. 3,468 milioane de români sub linia de sărăcie relativă

Numărul persoanelor sărace a fost de 3,468 milioane în 2025, în scădere cu 3,5% față de anul anterior. Rata sărăciei relative (AROP) s-a situat la 18,4%, cu 0,6 puncte procentuale sub nivelul de anul trecut. Sărăcia lovește mai dur femeile (18,7%) decât bărbații (18,0%), iar pe categorii de vârstă, cea mai înaltă incidență se găsește la tinerii de 18-24 ani (25,8%) și la copiii de 0-18 ani (23,6%). Pragul de sărăcie relativă a fost stabilit de INS la 24.435 lei/an/persoană. Gospodăriile cu minori sau tineri dependenți au înregistrat o rată de 21,2% — cu 6,7 puncte procentuale peste cele fără persoane dependente.

Urma scapă turma: INS spune că fără pensii, aproape jumătate dintre români ar fi fost săraci

Transferurile sociale rămân, potrivit INS, plasa de salvare a românilor. Fără pensii și alte transferuri sociale, 44,2% dintre români, aproape 4 din 9 persoane, s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative.

Pentru vârstnicii de 65 de ani și peste, procentul ar fi explodat la 87,9%. Pentru grupa 55-64 de ani, la 45,2%.

Tot în 2025, rata deprivării materiale și sociale severe a scăzut la 16,8% (-0,4 puncte procentuale), afectând 3,16 milioane de persoane, femeile rămânând mai expuse (55,9%) decât bărbații (44,1%). INS nu menționează vreo corelare între aceste valori, numărul deceselor și eventual al migrației.

Risc de sărăcie sau excluziune socială, 5,2 milioane de români, mai expuși tinerii și femeile

Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) s-a situat la 27,4%, echivalentul a 5,2 milioane de persoane . Ar fi cu 125.000 mai puține decât în 2024.

Indicatorul afectează mai mult femeile (29,1%) decât bărbații (25,6%), iar pe vârste, cel mai expuși sunt tinerii de 18-24 ani (34,2%) și copiii de 0-17 ani (32,4%).

Cea mai mică incidență este la grupa 25-49 ani (23,0%). Diferența cea mai dramatică ține de statutul ocupațional. Doar 16% dintre persoanele ocupate se aflau în risc de sărăcie, față de 36,5% dintre cele neocupate.

Sud-Estul României, regiunea cu cea mai mare rată de risc de sărăcie

Harta riscului de sărăcie arată inegalități regionale severe. Sud-Estul țării conduce cu 38,0%, urmat de Sud-Vest Oltenia (36,0%), în timp ce București-Ilfov înregistrează cea mai mică rată, de doar 13,6%.

Pe tip de gospodărie, cele mai vulnerabile sunt familiile cu doi adulți și trei sau mai mulți copii dependenți (50,2%) . Urmează gospodăriile monoparentale (45,7%).

Potrivit INS, circa 403.000 de români se confruntă simultan cu toate cele trei forme de privare. Sunt în risc de sărăcie, deprivare materială severă și intensitate foarte redusă a muncii în gospodărie.

Sărăcia relativă. Cum se calculează pragul de 24.435 lei pe an

Sărăcia relativă nu se măsoară prin câți bani îți trebuie ca să supraviețuiești, ci prin cât de mult rămâi în urma celorlalți. Conceptul, folosit de INS și de Eurostat în toate statele Uniunii Europene, definește pragul de sărăcie relativă (AROP — At Risk Of Poverty). Acesta este de 60% din venitul disponibil, echivalat median, al unei gospodării, calculat la nivel național.

Cu alte cuvinte, se ordonează toate gospodăriile din țară după venit, se identifică venitul „din mijloc” (medianul), iar oricine câștigă sub 60% din acea valoare este considerat, statistic, în risc de sărăcie. Asta indiferent dacă, în termeni absoluți, suma respectivă i-ar permite un trai decent în altă țară.

Ce înseamnă venitul echivalat

Venitul echivalat este, la rândul lui, un artificiu statistic necesar. Pentru a compara gospodării de mărimi diferite, INS împarte venitul total al unei familii la un „numar de adulți echivalenți”. Se folosește scala OCDE modificată. Primul adult din gospodărie contează cu ponderea 1, fiecare adult suplimentar cu 0,5, iar fiecare copil sub 14 ani cu 0,3.

Practic, o familie cu doi adulți și doi copii nu are nevoie de patru ori venitul unei persoane singure pentru a avea același nivel de trai, ci de aproximativ 2,1 ori. Asta pentru că anumite costuri (locuința, utilitățile) se împart între membrii gospodăriei.

Pentru 2025, acest calcul a stabilit pragul sărăciei relative la 24.435 lei pe an per persoană echivalentă, echivalentul a aproximativ 2.036 lei pe lună.

Important de reținut!

Fiind un indicator relativ, nu absolut, pragul crește sau scade automat odată cu nivelul general de trai din țară. Dacă veniturile mediane ale românilor cresc, crește și pragul de sărăcie, chiar dacă puterea de cumpărare reală a celor mai săraci rămâne neschimbată.

Acesta este și motivul pentru care rata sărăciei relative poate, teoretic, să rămână constantă într-o țară tot mai prosperă. Indicatorul măsoară inegalitatea internă, nu mizeria absolută.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!