Un test simplu de sânge ar putea anticipa riscul de demență la femei. Cercetătorii spun că semnele pot apărea cu 25 de ani înainte

Studiul, publicat în revista JAMA Network Open, a analizat probe de sânge de la mii de femei și a urmărit evoluția funcțiilor cognitive pe o perioadă de până la 25 de ani. Rezultatele sugerează că un biomarker prezent în sânge ar putea indica riscul de declin cognitiv cu mult înainte ca simptomele demenței să devină vizibile.

Analiza a aproape 3.000 de femei timp de 25 de ani

Cercetarea a fost realizată de o echipă de specialiști din mai multe instituții din Statele Unite. Oamenii de știință au analizat probe de sânge de la 2.766 de femei. Vârste au fost cuprinse între 65 și 79 de ani.

Participantele erau considerate sănătoase din punct de vedere cognitiv în momentul recoltării probelor, în anii 1990. Ulterior, cercetătorii au monitorizat evoluția funcțiilor cognitive ale acestora timp de până la 25 de ani.

Analiza s-a concentrat pe un biomarker din sânge numit plasma phosphorylated tau 217 (p-tau217). Nivelurile ridicate ale markerului au fost asociate în studii anterioare cu acumularea de proteine tau în creier, un semn caracteristic bolii Alzheimer și al altor forme de demență.

Biomarker promițător pentru depistarea timpurie

Rezultatele cercetării arată o legătură puternică între nivelurile ridicate de p-tau217 în sânge și riscul de a dezvolta demență sau tulburări cognitive ușoare.

Acest biomarker nu reprezintă o garanție că o persoană va dezvolta demență. Totuși, poate indica o probabilitate mai mare de apariție a bolii.

„Biomarkerii din sânge, precum p-tau217, sunt deosebit de promițători deoarece sunt mult mai puțin invazivi și pot fi mai ușor accesibili decât testele de imagistică cerebrală sau analiza lichidului cefalorahidian”, a explicat Linda McEvoy, neurolog la Kaiser Permanente Washington Health Research Institute, citată de ScienceAlert.

Potrivit cercetătorilor, astfel de teste ar putea accelera studiile privind factorii care influențează riscul de demență. De asemenea, ar putea ajuta la evaluarea strategiilor de prevenție.

Diferențe în funcție de vârstă, genetică și tratamente hormonale

Studiul a analizat și modul în care diverși factori pot influența legătura dintre biomarker și riscul de demență.

Cercetătorii au observat că asocierea dintre nivelurile ridicate de p-tau217 și apariția demenței a fost mai puternică în cazul femeilor cu vârsta de peste 70 de ani. Riscul a fost mai mare în rândul participantelor care aveau gena APOE ε4, cunoscută pentru legătura sa cu boala Alzheimer.

Rezultatele au variat și în funcție de terapia hormonală. Nivelurile ridicate ale biomarkerului au prezis mai clar apariția demenței în cazul femeilor care au utilizat estrogen și progestin, însă nu și în cazul celor care au urmat tratament doar cu estrogen.

În ceea ce privește diferențele rasiale, cercetătorii au constatat că legătura dintre biomarker și demență a fost prezentă atât la femeile albe, cât și la femeile de culoare. În schimb, asocierea cu tulburările cognitive ușoare (MCI) nu a fost observată în cazul participantelor de culoare.

Autorii studiului spun că aceste diferențe ar putea fi explicate de factori precum comorbiditățile, caracteristicile demografice sau dimensiunea mai redusă a eșantionului pentru anumite grupuri.

Un pas înainte în înțelegerea bolii Alzheimer

Deși testul nu este încă pregătit pentru utilizare în programe de screening la scară largă, cercetătorii consideră că rezultatele studiului reprezintă un progres important în înțelegerea modului în care începe demența.

„Aceste rezultate susțin tot mai multe dovezi că testarea p-tau217 în sânge ar putea deveni o metodă importantă de identificare a persoanelor cu risc crescut de demență, cu ani înainte de diagnostic”, a declarat neurologul Masud Husain de la Universitatea Oxford, care nu a fost implicat în studiu.

Datele arată totuși că nivelurile ridicate ale biomarkerului nu duc întotdeauna la apariția demenței. Asta chiar dacă modificările cerebrale pot fi deja prezente. Înțelegerea motivelor pentru care unele persoane dezvoltă boala, iar altele nu, reprezintă una dintre direcțiile importante pentru cercetările viitoare.

„Studiul nostru sugerează că am putea identifica femeile cu risc crescut de demență cu decenii înainte de apariția simptomelor”, a explicat Aladdin Shadyab, epidemiolog la Universitatea California din San Diego și autor principal al cercetării.

„Un astfel de interval de timp deschide posibilitatea unor strategii de prevenție timpurie și a unei monitorizări mai precise, în loc să așteptăm momentul în care problemele de memorie afectează deja viața de zi cu zi.”