Neutralitatea Elveției rămâne flexibilă după referendumul din 27 septembrie

Neutralitatea Elveției rămâne un principiu fundamental al politicii externe de la Berna, însă alegătorii au respins încercarea de a o transforma într-un set mult mai rigid de obligații constituționale. La referendumul desfășurat duminică, 27 septembrie, aproximativ 70% dintre alegători au votat împotriva inițiativei, iar propunerea a fost respinsă în toate cele 26 de cantoane. Inițiativa ar fi limitat cooperarea militară cu NATO în timp de pace și ar fi restrâns posibilitatea Elveției de a impune sancțiuni împotriva statelor implicate în conflicte. Rezultatul păstrează actuala interpretare flexibilă a neutralității elvețiene, comentează Reuters.

Rezultatul menține cadrul actual, în care Elveția rămâne un stat neutru și nu face parte din NATO, dar își păstrează libertatea de a coopera cu alte state în domeniul securității și de a adopta sancțiuni internaționale. Pentru Berna, diferența esențială nu era renunțarea la neutralitate, ci modul în care aceasta poate fi aplicată într-un context internațional aflat în schimbare.

Neutralitatea Elveției, între tradiție și politica externă actuală

Neutralitatea elvețiană este recunoscută pe plan internațional încă din perioada de după războaiele napoleoniene și este înscrisă în Constituția federală din 1848. În actualul sistem, neutralitatea nu împiedică însă Elveția să coopereze cu alte țări pentru consolidarea securității și nici să participe la anumite regimuri de sancțiuni.

Tocmai această interpretare a devenit una dintre temele centrale ale dezbaterii politice din ultimii ani. După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, Elveția a adoptat în mare parte sancțiunile Uniunii Europene împotriva Moscovei. Pentru susținătorii inițiativei, această decizie a reprezentat o îndepărtare de tradiția neutralității.

Inițiativa a fost promovată de Partidul Popular Elvețian (SVP). Este o formațiune politică de dreapta, și susținută de influentul om de afaceri Christoph Blocher. Campania promova mesajul „Nu războiului, da neutralității” și susținea revenirea la o definiție mai strictă a statutului elvețian.

Ce ar fi schimbat inițiativa privind neutralitatea

Proiectul urmărea introducerea în Constituție a principiului unei neutralități „perpetue și armate”. Elveția nu ar fi putut adera la o alianță militară sau de apărare și nici nu ar fi putut coopera cu o asemenea alianță în timp de pace, cu excepția situației în care țara ar fi fost atacată sau un atac ar fi devenit iminent.

O consecință importantă ar fi fost și restrângerea politicii de sancțiuni. Elveția nu ar mai fi putut impune sancțiuni împotriva statelor aflate în război decât în situațiile autorizate de ONU. Inițiativa prevedea, de asemenea, ca neutralitatea să fie folosită pentru consolidarea rolului Elveției de mediator între state aflate în conflict.

În cazul sancțiunilor împotriva Rusiei, această prevedere ar fi avut o semnificație deosebită. Asta deoarece Moscova este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU și deține drept de veto.

Cooperarea cu NATO, în centrul dezbaterii

Elveția nu este membră NATO, însă cooperează cu Alianța Nord-Atlantică de aproximativ trei decenii. Această colaborare face parte dintr-o politică de cooperare internațională care nu presupune renunțarea la statutul de neutralitate militară.

Guvernul elvețian și majoritatea partidelor politice s-au opus inițiativei. Argumentul a fost că o definiție rigidă ar reduce capacitatea țării de a reacționa la schimbările din mediul de securitate. Ministrul de externe Ignazio Cassis a avertizat, înaintea votului, că adoptarea proiectului ar afecta securitatea națională. Mai mult, el a spus că ar împiedica inclusiv anumite forme de instruire și cooperare cu NATO.

Autoritățile de la Berna susțin că actualul model permite Elveției să rămână neutră din punct de vedere militar. Elveția păstrează în același timp posibilitatea de a coopera în domeniul securității și de a răspunde încălcărilor dreptului internațional.

Un vot despre aplicarea neutralității, nu despre abandonarea ei

Rezultatul referendumului nu înseamnă că elvețienii au renunțat la neutralitate. Dimpotrivă, dezbaterea publică a arătat că principiul continuă să aibă o poziție importantă în societatea elvețiană. Ceea ce a fost respins este încercarea de a-i fixa prin Constituție limite mai restrictive decât cele existente în prezent.

Pentru politica externă a Elveției, votul menține astfel un spațiu de manevră pe care autoritățile îl consideră important într-o perioadă marcată de războiul din Ucraina, de schimbări în arhitectura europeană de securitate și de presiuni pentru o cooperare internațională mai strânsă.

Prin urmare, Elveția rămâne neutră. Neutralitatea sa nu va fi transformată într-o formulă constituțională care să îi limiteze drastic relațiile de securitate și politica de sancțiuni. Referendumul din 27 septembrie a confirmat această abordare. A făcut-o într-un moment în care vechiul principiu elvețian este pus în relație cu realități geopolitice mult diferite de cele ale secolelor precedente.