Amiral SUA: „Vrem un laser pe fiecare navă” a flotei americane

Un set inițial de 18 întrebări detaliate a fost trimis de publicaţia Fast Company Biroului Șefului Operațiunilor Navale, pentru ca amiralul să le răspundă. Oficialii de relații publice au cerut, ulterior, o listă redusă, pentru a asigura răspunsuri rapide.

Marina merge pe două direcții simultane

Întrebat cum arată planul pe cinci ani al Marinei pentru dezvoltarea armelor laser de mare putere, Caudle a explicat o strategie pe 2 direcții paralele.

 „Abordarea noastră este să mergem simultan pe 2 direcții. Mai întâi, trebuie să punem acum, în mâinile marinarilor, o capacitate utilă de energie dirijată. Sistemele containerizate ne oferă o modalitate de a accelera acest efort pe navele existente, de a scurta termenele de integrare, de a experimenta operațional și de a construi tactica, pregătirea, practicile de mentenanță și expertiza umană de care vom avea nevoie pe măsură ce aceste arme se maturizează”, a declarat amiralul Daryl Caudle.

El a explicat și a doua direcție de acțiune.

„În același timp, trebuie să proiectăm navele viitoare gândindu-ne, încă de la început, la energia dirijată: cu generarea electrică, stocarea energiei, răcirea, integrarea în sistemul de luptă și arhitectura optică necesare pentru a susține sisteme de putere mult mai mare. Am fost clar că Marina trebuie să se îndrepte din gama sutelor de kilowați către o capacitate de clasă megawatt, pe măsură ce tehnologia și ingineria o permit. Obiectivul nu este o altă demonstrație. Este vorba despre arme fiabile, ușor de întreținut, în flotă, pe care marinarii să știe cum să le folosească în luptă”, a mai spus Caudle.

Laserul, parte a unei apărări pe mai multe straturi

Amiralul a fost întrebat cum privește Marina un nou pariu pe tehnologie transformatoare. Unul similar celor făcute în trecut de Rickover, pentru propulsia nucleară, sau Meyer, pentru sistemul Aegis. Caudle a explicat rolul pe care îl vede pentru armele cu energie dirijată, în raport cu armele clasice.

„Nu văd energia dirijată ca pe un înlocuitor al armelor cinetice. O văd ca pe o parte esențială a unei apărări pe mai multe straturi, care poate schimba fundamental problema noastră legată de adâncimea magaziei de muniție. Astăzi, fiecare celulă VLS alocată unui interceptor defensiv este o celulă care nu poate transporta o armă ofensivă. Energia dirijată ne oferă oportunitatea de a muta o parte tot mai mare din lupta defensivă, de la o magazie finită, către capacitatea navei de a genera și gestiona energie electrică. Asta schimbă atât economia, cât și rezistența în timp a luptei navale și ne permite să păstrăm cele mai capabile arme cinetice pentru amenințările care chiar le necesită”, a explicat Caudle.

El a insistat asupra motivului pentru care susține constant acest program.

„De aceea continui să împing acest lucru atât de puternic. Avem nevoie ca Foundry să rezolve provocările de inginerie și industriale, ca Flota să dezvolte operatorii, tactica și conceptele de operare, iar în final să avem o capacitate care să le ofere marinarilor noștri mai multă rezistență și letalitate în luptă”, a mai spus el.

Combinarea coerentă sau spectrală a fasciculelor, o decizie lăsată industriei

Amiralul susține public conceptul de arme laser de clasă megawatt încă din teza sa de masterat, din 1992, de la Naval Postgraduate School. Întrebat care este cea mai bună cale către nivelurile de putere necesare pentru apărarea antirachetă a navelor, combinarea coerentă sau cea spectrală a fasciculelor, Caudle a evitat să aleagă o singură direcție tehnică.

 „Nu vreau ca Marina să aleagă prematur o arhitectură de inginerie, atâta vreme cât industria și comunitatea noastră tehnică încă avansează pe mai multe direcții. Atât combinarea coerentă, cât și cea spectrală oferă căi potențiale către o putere mai mare și ambele prezintă provocări de inginerie, pe măsură ce le scalăm. Ce contează pentru mine este rezultatul operațional: suficientă putere pe țintă, calitate excelentă a fasciculului, eficiență, fiabilitate, mentenanță ușoară și capacitatea de a opera într-un mediu maritim solicitant”, a declarat el.

Caudle a explicat și de ce preferă să lase soluția tehnică industriei.

„Vreau ca noi să stabilim cerințe operaționale exigente și să creăm un caz de afaceri solid, pentru ca industria să rezolve aceste probleme. Sunt mult mai puțin interesat să prescriu soluția tehnică decât să pun o armă scalabilă și fiabilă în mâinile marinarilor”, a mai spus amiralul.

Problema puterii electrice, veche de câțiva ani

În 2019, fostul șef al forțelor de suprafață, contraamiralul Ron Boxall, declarase că flota Marinei a „rămas fără putere”. Pentru că noile distrugătoare Flight III, din clasa Arleigh Burke, aveau nevoie de multă energie pentru a alimenta noul radar de apărare aeriană și antirachetă AN/SPY-6. Întrebat cum plănuiește să rezolve problema alimentării, pe măsură ce armele laser se răspândesc pe flota existentă, Caudle a făcut o distincție clară.

 „Trebuie să facem distincția între flota pe care o avem și flota pe care o proiectăm. Pentru navele existente, containerizarea și modularitatea ne pot permite să introducem capacitatea de energie dirijată fără să așteptăm modificări majore ale navelor. Acolo unde este practic, asta poate include soluții modulare de energie, stocare și management termic, care reduc cerințele asupra sistemelor vechi ale navei”, a explicat el.

Amiralul a vorbit și despre navele viitoare.

„Pentru navele de luptă viitoare, trebuie să încetăm să mai tratăm energia electrică drept o simplă cerință de serviciu al navei. Puterea devine tot mai mult o resursă de luptă. Navele viitoare au nevoie de suficientă generare, distribuție, stocare și marje de răcire, pentru a susține dinamic senzorii, războiul electronic, energia dirijată, propulsia și alte sisteme de misiune cu cerințe mari. Dacă vrem arme de clasă megawatt mâine, trebuie să proiectăm astăzi arhitectura electrică și termică pentru ele”, a mai spus Caudle.

Radarele Aegis, provocate de dronele mici

Pentru ca armele laser să contracareze eficient dronele mici, navele de război trebuie să le poată detecta, clasifica și urmări cu fiabilitate ridicată. Ceva la care familia de radare AN/SPY se descurcă excelent împotriva țintelor mari, dar ar putea întâmpina dificultăți împotriva unor ținte mai mici și mai lente. Caudle a explicat rolul laserului în lanțul de acțiuni necesare pentru neutralizarea unei amenințări.

 „Laserul este doar un element al lanțului de doborâre. Detectarea, clasificarea, urmărirea, alocarea și menținerea unei urme precise pe ținte tot mai mici și mai manevrabile sunt la fel de importante ca generarea fasciculului. Obiectivul nostru nu este să atașăm un laser pe o navă, ca pe o armă independentă, ci să îl integrăm complet în sistemul de luptă al navei”, a declarat el.

Amiralul a subliniat și avantajul economic al energiei dirijate, în fața amenințărilor ieftine.

„Asta este deosebit de important împotriva sistemelor fără pilot, unde economia favorizează atacatorul, dacă suntem forțați să folosim un interceptor cinetic scump împotriva fiecărei amenințări ieftine. Prin mutarea unei părți din lupta defensivă de la o magazie de rachete finită, către energia electrică a navei, rupem această curbă nefavorabilă a costurilor și păstrăm cele mai capabile arme cinetice pentru amenințările mai solicitante”, a mai spus Caudle.

Sistem readus la viață, care a doborât patru drone

Laboratorul de Integrare a Sistemelor de Energie Dirijată a readus la viață, începând cu martie 2025, demonstratorul laser cu stare solidă SSL-TM, de 150 de kilowați, singurul de acest tip din dotarea Marinei. Sistemul a ajuns să doboare patru ținte-dronă, în timpul exercițiului Crimson Dragon, din septembrie.

Întrebat despre restaurarea acestui sistem, Caudle a confirmat importanța sa pentru procesul de învățare al Marinei.

„Demonstratorul SSL-TM a fost o parte importantă a procesului nostru de învățare în domeniul energiei dirijate. Așa cum s-a raportat public, Marina a restaurat funcțiile critice ale sistemului, pentru a susține experimente și învățare suplimentare. Ce contează pentru mine este să captăm tot ce ne pot învăța aceste demonstratoare, despre arma în sine, propagarea în mediul maritim, managementul puterii și termic, integrarea în sistemul de luptă, mentenanță și, în cele din urmă, despre modul în care marinarii folosesc energia dirijată operațional”, a explicat el.

El a precizat că obiectivul nu este păstrarea unui singur sistem.

„Nu încercăm să păstrăm un anumit demonstrator la nesfârșit. Folosim ce învățăm din sisteme precum SSL-TM, HELIOS și din alte eforturi ale noastre, pentru a accelera următoarea generație de capacitate operațională”, a mai spus amiralul.

Testele Lockheed Martin din Marea Roșie, sub clasificare

În septembrie 2025, directorul general al Lockheed Martin a declarat, în cadrul unui apel cu investitorii, că firma testa, împreună cu Marina, o capacitate de armă laser navală, nedezvăluită anterior, în Marea Roșie. Întrebat despre detalii suplimentare, Caudle a rămas rezervat, din motive de clasificare.

 „Nu pot oferi detalii suplimentare la acest nivel de clasificare. Ce pot spune este că testarea și experimentarea relevante din punct de vedere operațional sunt esențiale pentru a transforma energia dirijată dintr-o tehnologie promițătoare într-o armă de flotă fiabilă. Vom continua să testăm aceste sisteme în condiții maritime realiste, să învățăm rapid din rezultate și să transmitem aceste lecții direct înapoi în inginerie, instruire și tactică, pentru a oferi capacitate reală marinarilor din flotă”, a declarat el.

Amiralul a insistat asupra necesității unor teste tot mai realiste.

„O prioritate de top este să continuăm testele riguroase pe mare și demonstrațiile operaționale. Asta înseamnă să trecem dincolo de evenimente scenarizate, de tip proof-of-concept, pentru a implementa sisteme în medii de amenințare reale. În cele din urmă, trebuie să dovedim că sistemele de armă laser reprezintă o opțiune viabilă și pregătită de luptă, pentru navele noastre aflate în pericol”, a mai spus Caudle.

Între phaser și Death Star, amiralul alege spectaculosul

Ultima întrebare din interviu a vizat arma laser fictivă preferată a amiralului. Caudle a ezitat între 2 variante clasice din cultura populară.

 „Este o alegere grea, între phaserul de pe naveta Enterprise și superlaserul de pe Death Star. Phaserul primește puncte pentru precizie, versatilitate și puțin mai multă reținere, dar trebuie să înclin balanța spre Death Star. Este complet exagerat, sălbatic de nepractic și cam la fel de subtil ca o ghioagă. Dar, atunci când chiar trebuie, absolut, să transmiți un mesaj întregii galaxii, nimic altceva nu se compară”, a conchis amiralul Daryl Caudle.