Școala fără manuale. Cum se transformă educația odată cu evoluția AI

Putem afirma cu toții că lumea este în plină schimbare, totul capătă o altă formă, iar fiecare aspect al vieții noastre este luat cu asalt de tehnologie. Acest val a trebuit să ajungă și la baza de formare a oricărei societăți: educația. Specialiștii susțin că trăim o adevărată revoluție în acest sector. Manualele pe hârtie, mirosul de tipar și paginile pline de cerneală se transformă în platforme digitale inteligente. Tot acest nou univers este capabil să adapteze fiecare lecție la nivelul și ritmul fiecărui elev în parte. Inteligența artificială și tehnologia nu mai sunt în stadiu de proiect, ci se află deja în clase, în ghiozdane și în viața de zi cu zi a elevilor și profesorilor.

„Școala fără manuale” are acum aplicații care explică pas cu pas problemele de matematică sau asistenți virtuali care oferă feedback instant. Educația din ziua de astăzi se reinventează mai rapid decât ne-am aștepta. Totuși, această transformare ridică întrebări. Va mai exista gândire critică, răbdare și efort personal într-o lume în care orice răspuns se află la un click distanță? Cum se schimbă rolul profesorilor, dar și cum evoluează procesul de învățare al elevului care este mai ajutat ca niciodată? Practic, noua realitate a „școlii fără manuale” nu reprezintă o schimbare a instrumentelor de studiu, ci o redefinire a modului în care învățăm, gândim și interacționăm.

Transformare tehnologică și cognitivă

Conf. dr. ing. Argatu Florin, de la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București, subliniază că această transformare nu este doar tehnologică, ci și cognitivă.

„În ultimii ani se observă o modificare semnificativă a capacității de concentrare a studenților, fenomen care nu este specific mediului universitar, ci reflectă o tendință generală la nivel societal. Expunerea constantă la stimuli rapizi, precum rețelele sociale sau multitasking-ul digital, a redus toleranța pentru activități cognitive susținute și pentru procesele de învățare care presupun efort prelungit. Din perspectivă didactică, acest lucru se traduce prin dificultăți în menținerea atenției pe probleme complexe și o orientare tot mai accentuată către soluții imediate. Cu toate acestea, nu asistăm la o pierdere a capacității de concentrare, ci la o schimbare a modului în care aceasta este activată, iar mediul educațional trebuie să creeze contexte care să favorizeze gândirea profundă”, spune profesorul.

Cea mai rapidă schimbare a secolului

Educația trece prin cea mai accelerată transformare. Inteligența artificială nu mai e scenariu SF, ci o realitate de zi cu zi. Un studiu din 2025 arată că aproape 30% dintre profesorii europeni folosesc deja instrumente AI, iar 18% le utilizează săptămânal sau chiar mai des. În același timp, un sondaj internațional publicat tot în 2025 indică faptul că 45% dintre elevi au folosit AI la școală. În spatele acestor procente se întâmplă o schimbare profundă: manualele tipărite dispar treptat, iar locul lor este luat de platforme care personalizează învățarea la nivelul fiecărui elev. Eficiența crește, dar odată cu ea apare și întrebarea de pe buzele tuturor: la ce renunțăm? Ce se întâmplă când algoritmii încep să joace rolul profesorilor?

„Se pot observa diferențe clare între generațiile de studenți formate înaintea erei smartphone-urilor și cele actuale, însă aceste diferențe nu țin de capacitatea intelectuală, ci de contextul în care învață. Accesul instantaneu la informație și fragmentarea atenției favorizează învățarea superficială și reduc disponibilitatea pentru muncă intelectuală profundă. Diferențele apar la nivelul perseverenței și al motivației pentru concentrare, nu al potențialului cognitiv. Cu toate acestea, atunci când sunt implicați în proiecte concrete și aplicații relevante, studenții demonstrează în continuare capacități ridicate de concentrare și dorință reală de aprofundare. În acest context, rolul profesorului devine esențial ca facilitator al gândirii profunde și al autonomiei intelectuale”, explică specialistul.

Manual și cretă în sălile de curs

Dacă ne amintim școala de altădată, tehnologia lipsea aproape cu desăvârșire, cel puțin în România, unde chiar și un calculator al clasei era un lucru rar. Totuși, evoluțiile tehnologice în educație și-au făcut loc de acum câteva decenii. Istoria inteligenței artificiale în educație pornește din anii ’60, când apar sistemele de învățare bazate pe computer (CBI).

Ele generau cursuri și feedback. În anii ’70–’80, în sala de clasă intră sistemele inteligente de meditații (ITS), cu ambiția de a ajusta materia și ritmul în funcție de performanța fiecărui elev. În aceeași perioadă, procesarea limbajului natural schimbă felul în care se învață limbile străine. Elevii puteau comunica cu programe în limba nativă sau într-o alta limbă străină și primeau reacții pe loc, într-o interacțiune mai vie decât manualul și creta.

Generația „la un click distanță”

Astăzi, elevii au la îndemână un ecosistem de aplicații care promit să le ușureze viața. Dar odată cu ușurința, apare și linia fină dintre ajutor și fraudă. Întrebări care altădată nu existau devin normale. Este trișat dacă un elev folosește un model AI ca să-și facă un plan de eseu? Dar dacă îl folosește pentru editarea textului? Granița dintre studiu și copiat se rescrie, iar profesorii sunt împinși să ia decizii radicale. Unele teme ajung să fie realizate în clasă, sub supraveghere, tocmai pentru a descuraja abuzurile.

„În contextul actual, întrebarea nu mai este dacă studenții pot lucra fără sprijin digital, ci dacă pot menține disciplină intelectuală și gândire autonomă în prezența acestuia. Se observă o scădere a răbdării pentru parcurgerea materialelor academice ample și pentru rezolvarea problemelor complexe, în special atunci când soluțiile rapide sunt la un click distanță. Totuși, disciplina intelectuală nu a dispărut, ci este mai dificil de activat. În contexte bine construite, cu obiective clare și aplicații relevante, sprijinul digital poate deveni un accelerator al învățării și nu un substitut al gândirii. Provocarea majoră este formarea capacității de utilizare critică a acestor instrumente”, afirmă conf. dr. ing. Argatu Florin.

Lumea aplicațiilor se diversifică

În același timp, lumea aplicațiilor utile se diversifică. Photomath promite să fie „proful de matematică din buzunar”. Fotografiezi enunțul problemei și primești rezolvarea pas cu pas. Nu este un mod de a copia, ci îi ajută pe elevi să înțeleagă mecanismele din spate. Tabletele câștigă teren, manualele devin digitale, iar notițele pot fi luate direct cu un stilou electronic. Pentru pasionații de lectură, un e-reader este echivalent cu o bibliotecă întreagă. Pixul inteligent recunoaște scrisul de mână și îl transformă în text digital, astfel încât caietele ajung în cloud, la un click distanță.

TimeLapse solicită elevilor să plaseze pe hartă și pe axa istorică scene generate cu AI, fiind utilă în geografie și istorie. Knowmunity promite explicarea pas cu pas a problemelor la matematică și a exercițiilor la limba română. Kahoot rămâne un aliat de nădejde al profesorilor pentru fixarea materiei prin jocuri și chestionare interactive. Astfel de sisteme și aplicații nu oferă „răspunsurile mură-n gură”, ci ghidează elevul către rezolvare.

„Accesul permanent la resurse online a schimbat modul în care studenții relaționează cu informația. Se observă o diminuare a memorării clasice și o orientare către recuperarea rapidă a informației din surse externe. Acest lucru nu înseamnă o scădere a capacității cognitive, ci o adaptare la un mediu digital în care răspunsurile sunt disponibile imediat. Problema apare atunci când această accesare rapidă înlocuiește procesul de internalizare. Folosită responsabil, inclusiv inteligența artificială poate deveni un suport cognitiv valoros, dar utilizată necritic poate accentua dependența de soluții externe și poate reduce profunzimea înțelegerii”, explică acesta.

Un instrument, nu o scurtătură

Potrivit studiilor, elevii spun că folosesc des modelele de inteligență artificială pentru clarificări sau când nu vor sau nu pot să-și întrebe profesorii. De asemenea, alții au precizat că „ajutorul tehnologic” le vine în ajutor pentru rezolvarea temelor în cazul tuturor materiilor.

Profesorii privesc însă nuanțat problema. Majoritatea specialiștilor evidențiază că a „lupta împotriva AI” este o bătălie pierdută și că cea mai corectă cale este să-i învețe pe copii să folosească inteligența artificială drept instrument, nu scurtătură. Se discută inclusiv schimbarea modului de notare: evaluări prin conversație, dezbateri, răspunsuri orale care să verifice înțelegerea reală.

Premisele unei revoluții tăcute

Cifrele ne arată că schimbarea este mai rapidă decât ne-am închipui. O analiză a companiei din spatele celui mai popular sistem conversațional AI a analizat peste 1,5 milioane de conversații pentru a înțelege cum este folosită inteligența artificială în sarcinile zilnice. Concluzia a arătat faptul că instrumentul este utilizat din ce în ce mai mult pentru sarcini de serviciu ori școlare. În 2025, același sistem a atins 700 de milioane de utilizatori pe săptămână, adică de patru ori mai mult decât în 2024. Volumul zilnic? Peste 2,5 miliarde de mesaje.

Alte cercetări și rapoarte conturează un tablou convingător. Într-un sondaj din 2023, realizat în rândul educatorilor americani, 60% au declarat că au folosit AI în sala de clasă, iar 55% spun că instrumentele au îmbunătățit rezultatele învățării. Raportul UNESCO GEM 2023 susține puterea tehnologiilor digitale de a livra învățare personalizată, centrată pe interesele și punctele forte ale cursanților. În esență, educația trece de la „același drum pentru toți” la „o hartă pentru fiecare”.

„Impactul utilizării inteligenței artificiale asupra dezvoltării gândirii critice depinde de modul în care este integrată în procesul educațional. AI-ul poate accelera semnificativ procesele de documentare și rezolvare. Însă există riscul ca, folosit ca substitut al înțelegerii, să reducă profunzimea gândirii. Gândirea critică presupune analiză, verificare și formularea de întrebări proprii, iar dacă soluțiile sunt preluate fără reflecție, procesul devine superficial. În schimb, utilizată ca partener de explorare, inteligența artificială poate amplifica această capacitate. Oferă mai mult timp pentru analiză conceptuală și evaluarea alternativelor. Nu tehnologia în sine este problema, ci modul în care este utilizată”, spune profesorul.

„Clasa fără profesori”, un pilot care face istorie în Marea Britanie

Începând din septembrie 2024, David Game College, un colegiu de top cu regim de internat din Marea Britanie, a lansat un nou proiect. Mai exact, este vorba despre o clasă „fără profesori” în care învață 20 de elevi ce se pregătesc de examenele maturității. Cursul este predat prin intermediul unor platforme AI și a unor căști de realitate virtuală. Sistemul analizează performanța fiecărui elev, identifică punctele tari și slabe, iar lecțiile sunt adaptate din mers. Evaluarea progresului și feedback-ul în timp real sunt parte integrantă a experienței.

Totuși, „fără profesori” nu înseamnă fără oameni. Trei tutori umani rămân la cursuri pentru mentorat, clarificarea conceptelor dificile și susținerea emoțională. Școala mizează pe un sistem hibrid în care algoritmii conduc livrarea conținutului, profesorii păstrează relația umană și siguranța. Deocamdată, proiectul pilot se limitează la o singură materie: științe. Artele, limbile străine, activitățile sociale și sportul rămân în grija profesorilor tradiționali.

La nivel macro, unele state se mișcă rapid. China anunță integrarea AI în toate nivelurile sistemului educațional, de la metode de predare la manuale și programe. Scopul principal este de a cultiva gândirea independentă, rezolvarea de probleme, comunicarea și colaborarea. În Statele Unite, Federația Americană a Profesorilor, care reprezintă 1,8 milioane de educatori, lansează un hub de formare AI în New York. Finanțarea proiectului se ridică la 23 de milioane de dolari și este susținută de companii mari din zona tehnologiei. Obiectivul este ca profesorii să învețe să folosească AI pentru planificarea lecțiilor, realizarea testelor și comunicarea cu părinții.

Cum se pregătește sistemul pentru integrarea AI

Integrarea inteligenței artificiale în școli nu este abordată ca o soluție extremă, de tip „totul sau nimic”, ci ca un ansamblu de politici și practici menite să valorifice avantajele tehnologiei și să reducă riscurile. Un element central este învățarea personalizată, susținută de analiza datelor educaționale. Se permite adaptarea conținutului la ritmul și stilul fiecărui elev. Un raport McKinsey din 2022 arată că personalizarea procesului educațional poate crește ratele de retenție cu până la 20%. În plus, instrumentele AI oferă suport constant prin chatboți educaționali. Aceștia pot reduce riscul de abandon școlar cu până la 18%, potrivit unui studiu al EDUCAUSE.

Un alt pas major al integrării AI este eficientizarea muncii profesorilor și extinderea accesului la educație. Conform Forumului Economic Mondial, aproximativ 40% dintre sarcinile profesorilor ar putea fi automatizate în următorul deceniu. Acest lucru înseamnă mai mult timp pentru predare, proiecte și feedback. Totodată, un studiu HolonIQ arată că 65% dintre instituțiile de învățământ utilizează deja inteligența artificială pentru livrarea de conținut educațional dinamic, dincolo de manualele clasice. În același timp, datele indică un optimism în privința impactului AI. Aproximativ 68% dintre elevi și studenți declară că și-au îmbunătățit performanțele școlare cu ajutorul tehnologiei și al inteligenței artificiale.

Cu toate acestea, numeroase analize subliniază necesitatea unor reguli clare privind transparența și confidențialitatea datelor. Experții avertizează că, în lipsa unui echilibru, există riscul ca AI să pună în pericol abilități esențiale precum gândirea critică, perseverența și creativitatea. Prin urmare, politicile educaționale trebuie să trateze inteligența artificială ca pe un instrument care completează munca profesorilor, nu ca pe un înlocuitor al acestora. Care este scopul? Să evităm dezechilibrele de competențe ale generațiilor viitoare.