De la câmp la sticla de ulei: unde se pierde valoarea oleaginoaselor românești. Bogdan Chiripuci: „Fermierul român produce mai mult, dar nu controlează prețul”

Mai multă producție nu înseamnă automat mai mulți bani

Datele oficiale arată că producția de plante oleaginoase a crescut puternic în 2025. Floarea-soarelui și rapița au beneficiat de extinderea suprafețelor cultivate. Și de condiții mai favorabile decât în anii precedenți. Cu toate acestea, fermierii nu controlează prețul de vânzare.

„Fermierul român nu controlează prețul la care își vinde producția. Acesta este stabilit pe bursele internaționale, iar atunci când producția crește la nivel european și global, prețul scade. Cu cât se produce mai mult, cu atât fermierul încasează mai puțin pe tonă”, explică Bogdan Chiripuci.

Potrivit estimărilor din sector, România ar putea ajunge în 2026 la aproximativ 2,1 milioane de tone de floarea-soarelui, consolidându-și poziția de lider european.

Paradoxal însă, această creștere vine după o perioadă dificilă pentru agricultură. Analizele financiare publicate în 2026 de compania INFINEXA arată că profitabilitatea fermelor s-a deteriorat puternic în ultimii ani, pe fondul secetei, al costurilor ridicate și al volatilității piețelor.

Campioni europeni la floarea-soarelui

România ocupă de ani buni primele poziții în Uniunea Europeană la producția de floarea-soarelui.

Potrivit datelor Comisiei Europene și ale Ministerului Agriculturii, țara noastră cultivă anual peste un milion de hectare cu această cultura. Iar în anii favorabili recoltele depășesc două milioane de tone.

Pentru multe exploatații agricole, floarea-soarelui reprezintă una dintre cele mai profitabile culturi din rotație. Motivul? Adaptarea bună la condițiile pedoclimatice locale și cererea constantă din piață.

În același timp, rapița a revenit în atenția fermierilor, inclusiv datorită cererii din industria biocombustibililor.

Realitatea românească: exportăm semințe și importăm valoare adăugată

Paradoxul agriculturii noastre se repetă și în cazul oleaginoaselor. România continuă să exporte masiv materie primă.

„Valorificarea oleaginoaselor românești rămâne preponderent orientată spre exportul de materie primă, ceea ce transferă valoarea adăugată generată de industria procesatoare către operatori din alte state membre sau din țări terțe”, afirmă Bogdan Chiripuci.

Situația este cu atât mai interesantă cu cât România este simultan unul dintre cei mai mari exportatori de semințe de floarea-soarelui și unul dintre cei mai importanți importatori pentru industria locală de procesare.

„România se află într-o poziție unică în Uniunea Europeană, fiind simultan cel mai mare importator de semințe de floarea-soarelui și principalul exportator de oleaginoase”, explică specialistul.

În primele zece luni ale anului 2025, aproximativ 182.500 de tone de semințe de floarea-soarelui au fost importate în România, majoritatea din Republica Moldova.

Această situație evidențiază o problemă structurală: capacitățile de procesare existente nu valorifică integral potențialul producției interne.

De la ulei alimentar la biodiesel

Oleaginoasele nu înseamnă doar ulei pentru consum.

Semințele de floarea-soarelui, rapiță și soia sunt utilizate în industria alimentară, în producția de șroturi pentru furaje și în sectorul energetic.

Chiar dacă opiniile sunt împărțite, combustibilii ecologici rămân un sector important ale economiei. Iar rapița continuă să fie una dintre principalele materii prime pentru biodiesel.

„Biodieselul rămâne o componentă a cererii pentru oleaginoase. Cererea globală pentru uleiuri vegetale destinate biocombustibililor menține un nivel de bază care susține prețurile oleaginoaselor”, spune Bogdan Chiripuci.

În plus, rapița oferă fermierilor avantaje economice importante.

„Rapița rămâne o opțiune de diversificare a portofoliului de culturi, cu prețuri mai stabile față de porumb și cu costuri de producție mai mici, deoarece necesită cantități reduse de îngrășăminte azotate.”

Consumatorii caută tot mai mult produse premium

Pe lângă uleiul clasic de floarea-soarelui, consumatorii sunt tot mai interesați de produse premium, presate la rece, bio sau cu origine controlată.

Pentru agricultura românească, această tendință poate reprezenta o oportunitate.

„Evoluția consumului deschide oportunități în direcția diferențierii produsului – uleiuri cu profil nutrițional superior, presate la rece, cu indicații de origine geografică”, apreciază reprezentantul Clubului Fermierilor Români.

Exemple precum micile unități de procesare locale demonstrează că există loc pe piață pentru produse cu valoare adăugată ridicată și pentru lanțuri scurte de aprovizionare.

Unde sunt oportunitățile de investiții

Specialiștii din domeniu consideră că următorul pas firesc pentru agricultura românească este creșterea gradului de procesare internă.

Zonele cu cel mai mare potențial includ:

• fabrici de ulei vegetal;
• unități de presare la rece;
• produse premium și gourmet;
• uleiuri bio;
• șroturi pentru industria furajelor;
• biocombustibili;
• capacități de depozitare și condiționare.

„Dezvoltarea capacităților de procesare la nivelul producătorilor români și al structurilor asociative reprezintă una dintre direcțiile cu cel mai mare potențial de creștere a veniturilor”, subliniază Bogdan Chiripuci.

Viitorul sectorului depinde de investiții și finanțare

Perspectivele pe termen mediu rămân favorabile din punctul de vedere al producției agricole. România dispune de suprafețe importante, experiență în cultivarea oleaginoaselor și o poziție strategică pe piața europeană.

Provocările rămân însă semnificative: costurile ridicate ale inputurilor, dependența de importurile de îngrășăminte, lipsa unor instrumente eficiente de asigurare împotriva secetei și accesul dificil la finanțare.

„Valorificarea acestui potențial presupune accesul fermierilor la instrumente de creditare adaptate condițiilor actuale, investiții în stocare, condiționare, procesare și ambalare la nivelul exploatațiilor”, concluzionează Bogdan Chiripuci.

Pentru România, miza următorilor ani nu va mai fi doar producția de semințe oleaginoase. Marea provocare este transformarea acestora în produse cu valoare adăugată ridicată, astfel încât o parte mai mare din profit să rămână în economia locală și în fermele românești.

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!