Cât de prietenoși cu mediul sunt combustibilii bio? Ajută sau mai degrabă distrug ecosistemul?

Uniunea Europeană a intrat și ea în horă, s-au alocat fonduri considerabile reorientării culturilor și unităților industriale către producerea unor combustibili a căror ardere să nu fie atât de poluantă. Mai mult decât atât, azi când vorbim, normativele europene obligă producătorii de benzină și motorină să le amestece cu biocombustibili pentru a reduce emisiile dăunătoare. Dar cât de eficienți în crearea unui ambient mai curat pot fi acești carburanți? Și cu ce preț? Opiniile sunt împărțite. Chiar și printre ecologiști.

Ce sunt, de fapt, biocombustibilii

Vă vine să credeți sau nu, biocombustibilii au existat chiar înainte de apariția vehiculelor. Istoria acestora a început odată cu folosirea timpurie a lemnului și uleiurilor vegetale. Dar au devenit indisolubil legați de industria auto la cumpăna dintre secolele XIX și XX. Când Rudolf Diesel a testat ulei vegetal (arahide) pentru motorul său în 1900. Iar Henry Ford a conceput Modelul T să funcționeze cu etanol (biocombustibil din culturi).

 Ieftinirea petrolului de la mijlocul veacului trecut „i-a tras pe dreapta”. Au redevenit interesanți începând cu anii 70. Când criza petrolului a urcat prețurile. Și treptat, progresul tehnologic a permis trecerea la producția pe bază de porumb și trestie de zahăr.

Enciclopedia Britannica îi definește ca produse care sunt extrase din plante. Și apoi prelucrate și care pot fi amestecate cu motorina și benzina. De fapt, aceștia sunt material de origine naturală care poate fi utilizat ca sursă de energie.

Câte categorii de biocombustibili există

În principal două.

Bioetanolul este un biocombustibil lichid obținut prin fermentarea zaharurilor din plante. Cum ar fi trestia de zahăr, porumbul sau sorgul dulce. Producția de bioetanol poate utiliza și materiale celulozice, cum ar fi paiele și resturile agricole prin procesul de conversie a biomasei în bioetanol. Acest biocombustibil este utilizat ca aditiv la benzina tradițională, reducând dependența de petrol. Se poate amesteca cu benzina în diferite proporţii fără a se impune modificări la motoare.

Biodieselul este un biocombustibil care se obține prin reacția de transesterificare a uleiurilor vegetale, precum uleiul de rapiță și uleiul de soia, sau a grăsimilor de origine animală. Prin acest proces grăsimile sunt transformate într-un lichid similar cu motorina, utilizat în motoarele diesel. Biodieselul poate fi amestecat cu motorina convențională în diverse proporții pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Și pentru a promova o mai mare sustenabilitate în transport.

Biocombustibilii se împart, însă și pe generații. Și aici vorbim de patru categorii.

Biocombustibili de prima generaţie 

Sunt obținuți direct din culturile agricole care sunt folosite pentru obţinerea produselor alimentare destinate consumului uman. Sau prin extragerea uleiului pentru utilizare în biodiesel. Fie prin metode tradiționale, cum ar fi fermentația pentru a produce bioetanol. Aceste sisteme de producţie sunt cele mai simple şi cele mai ieftine. Deoarece sunt folosite rămăşiţe ale producţiei acestor alimente.

Biocombustibili de a doua generaţie

Sunt obținuți din culturi nealimentare, cum ar fi lemnul, deșeurile organice, deșeurile de culturi alimentare și anumite culturi de biomasă, eliminând o problemă majoră cu biocombustibilii de prima generație. Biocombustibilii de a doua generație urmăresc să fie mai competitivi din punct de vedere al costurilor comparativ cu combustibilii fosili existenți pe piață. Evaluările ciclului de viață ale biocombustibililor de a doua generație arată, de asemenea, că reduc emisiile de CO2 în atmosferă. Dar sunt mai scumpi şi mai greu de produs decât prima generaţie.

Biocombustibili de a treia generaţie

Aceștia folosesc culturi energetice modificate special, cum ar fi algele, care sunt cultivate pentru a servi ca o resursă cu costuri reduse, cu energie ridicată și complet regenerabilă. Se estimează că algele vor avea potențialul de a produce mai multă energie la hectar decât plantele convenționale. Un alt avantaj al biocombustibililor pe bază de alge este acela că aceștia pot fi procesați în diferiți combustibili, cum ar fi motorina, benzina și kerosenul. Este potențial neutru la carbon (absoarbe și emite aceeași cantitate de carbon).

Biocombustibili de a patra generaţie

Au drept scop să genereze energie durabilă. Dar și să ofere o modalitate de captare și de stocare a dioxidului de carbon (CO2). Materiile prime din biomasă care au absorbit CO2 în timpul procesului de creștere sunt transformate în combustibil prin același proces ca biocombustibilii de a doua generație. Stocarea dioxidului de carbon face ca producția de biocombustibili de a patra generație să fie mai degrabă neutră din punct de vedere al emisiilor de CO2. Deoarece captează mai mult decât produce. În cazul acestei variante de biocombustibili se ia în considerare modificarea genetică a  microorganismelor cu scopul de a se îmbunătăți eficiența captării și stocării dioxidului de carbon.

Ce alegem, rezervorul sau farfuria?

Întrebarea se regăsește într-un documentar făcut de cei de la Deutsche Welle. Și are în vedere principala critică adusă de unii ecologiști biocombustibilior. În special celor din prima și a doua generație. Existența unor procese tehnologice bine conturate și a unei valorificări de mari cantități asigurate, la care s-a adăugat și sprijinul european și național au determinat mulți producători să cultive pentru și să vândă producătorilor de combustibili organici.

Izbucnirea războiului din Ucraina a scos de pe piață un furnizor important de cereale și uleiuri vegetale. Fapt care accentuat frustrări. Și a făcut din ceea ce părea a fi o soluție ecologică, ținta activiștilor de mediu.

 În 2023 GreenPeace a reușit să pună silozul de rapiță din portul Hamburg un banner cu mesajul „nu puneți mâncarea în rezervor„.

Benjamin Stephan, activist al organizației, explică: 

„Biocarburanți în rezervor. Asta e o nebunie din perspectiva politicii de mediu. Ne aflăm în fața unei crize alimentare globale…. Mâncarea trebuie să ajungă în farfurie și nu în rezervor.”

Pe de altă parte, fermierii susțin că sunt destinate producătorilor de combustibili bio doar acele recolte care sunt de slabă calitate și nu ar putea ajunge în alimentație.

Mai mult, reprezentanții fabricilor producătoare spun că dacă acum 30 de ani primeau subvenții pentru valorificarea surplusului de cereale, acum se văd atacați pentru că produc combustibil și nu alimente. În Germania se vorbește foarte mult despre o posibilă interzicere a cultivării materiei prime pentru biocarburanți.

Criticii susțin că problema mobilității poate fi rezolvată de motorul electric. Deși aceată soluție este posibilă doar pentru transportul rutier și nici acolo în întregime. Transportul aerian este foarte greu, dacă nu imposibil de electrificat.

Avantaje și dezavantaje

Ca în orice situație, avem plusuri și minusuri.

Pe de o parte biocombustibilii au avantaje cum ar fi: costuri reduse, materii prime variate, amprenta redusă de carbon, nu poluează, sunt regenerabili și biodegradabili.

Printre dezavantaje se numără: costurile ridicate de producție, potențiala scădere a producției alimentare, distrugerea habitatului datorită necesității unor culturi pe suprafețe mari. La acestea se adaugă productivitatea energetică scăzută, consumarea unor mari cantități de resurse pentru producerea lor și disponibilitatea redus.

Perspective

În momentul de față biocarburanții nu sunt nici atât de ecologici și categoric nici atât de rentabili pe cât se spera. Chiar și Comisia Europeană s-a văzut nevoită să recunoască, într-un studiu din 2016 că „majoritatea biocombustibililor de generația I, departe de a fi virtuoși pentru climă, emit de fapt mai multe gaze cu efect de seră decât combustibilii fosili.”

Perspectivele carburanților organici sunt legate de generațiile doi, trei și patru care, pe lângă faptul că nu mai intră în competiție cu producția alimentară, oferă o paletă mai largă de materii perime și utilizări multiple.

Entuziasmul legat de aceștia a fost disproporționat și pripit. Dar cercetările în curs atestă faptul că răbdarea și fundamentarea corectă a principiilor de producție ar putea să împrietenească din nou biocombustibilii cu modul de viață mai ecologic spre care tindem.