Fibrele naturale și plantele textile din nou în trend în Europa. Poate România recupera terenul pierdut?

O resursă pe care Europa începe să o redescopere

În timp ce industria textilă caută soluții pentru reducerea impactului asupra mediului, fibrele naturale revin în prim-plan. De la îmbrăcăminte și textile tehnice până la materiale pentru construcții sau industria auto, materiile prime regenerabile sunt privite tot mai mult ca o alternativă la fibrele sintetice obținute din resurse fosile.

Această schimbare se reflectă și în agricultură. Potrivit datelor Comisiei Europene, suprafața cultivată cu cânepă pentru fibre în Uniunea Europeană a crescut de la aproximativ 20.540 de hectare în 2015 la peste 33.000 de hectare în 2022. În același interval, producția europeană a avansat cu peste 84%. Semn că interesul pentru această cultură nu mai este unul marginal. Franța domină în continuare piața europeană, fiind urmată de Germania și Olanda.

Pentru România, această tendință are o semnificație aparte. Spre deosebire de multe state care redescoperă acum potențialul plantelor textile, țara noastră dispune de o tradiție îndelungată în cultivarea și prelucrarea lor. Dar și de experiența unei industrii care, timp de decenii, a fost printre cele mai importante din Europa.

De la lider european la o prezență discretă pe piață

Cânepa este cultivată pe teritoriul actual al României de peste două mii de ani. În perioada comunistă, dezvoltarea agriculturii și a industriei textile a transformat această plantă într-o resursă strategică. Înainte de 1989, suprafețele cultivate depășeau 50.000 de hectare. România ocupa locul patru la nivel mondial în producția de cânepă pentru fibre.

Performanța nu era rezultatul exclusiv al producției agricole. În jurul culturii de cânepă funcționa un întreg lanț economic, de la ferme și centre de cercetare până la unități de procesare și fabrici textile care transformau materia primă în produse finite destinate atât pieței interne, cât și exportului.

Cum s-a rupt lanțul economic

După 1989, schimbările economice au afectat în primul rând infrastructura industrială care susținea aceste culturi. Închiderea topitoriilor și a unităților de procesare, privatizările eșuate, pierderea piețelor tradiționale și lipsa investițiilor au redus treptat interesul economic pentru cânepă.

Consecințele s-au văzut rapid în câmp. Suprafețele cultivate au scăzut de la an la an, iar până în 2008 cultura devenise aproape nesemnificativă la nivel național. Astăzi, producția este concentrată în special în regiunile Centru și Nord-Est, unde s-au păstrat atât experiența cultivatorilor, cât și o parte din infrastructura necesară.

O oportunitate reală, dar și provocări care nu mai pot fi amânate

Deși contextul european este favorabil, relansarea sectorului plantelor textile în România depinde de rezolvarea unor probleme structurale care persistă de mai multe decenii.

Într-un interviu pentru NewsEdge, Dan Șandru, expert în plante textile și conservare genetică din cadrul Băncii de Resurse Genetice Vegetale Suceava, explică faptul că lipsa infrastructurii de procesare rămâne principalul obstacol în dezvoltarea sectorului:

„O piață stabilă ar determina fermierii să investească în tehnologia specifică, dar investiția se amortizează numai dacă fermierul are unde să vândă producția procesată, nu brută. Statul ar trebui să atragă investiții în topitorii și fabrici de separare a fibrei, eventual prin fonduri europene pentru industria verde.”

Specialistul atrage atenția și asupra dificultăților generate de cadrul legislativ actual:

„Legislația nu delimitează suficient de clar cânepa sativă industrială de cânepa stupefiantă, iar procedurile birocratice rămân descurajante pentru fermieri mici și mijlocii.”

La acestea se adaugă și problema fragmentării terenurilor agricole, care afectează în mod special culturile ce necesită investiții în utilaje și colaborări pe termen lung cu procesatorii: „O fermă de 5 hectare nu poate susține investiția în utilaje de recoltat cânepă.”

„O fereastră de oportunitate care nu va rămâne deschisă la nesfârșit”

Tendințele europene creează premise favorabile pentru dezvoltarea sectorului plantelor textile. Cererea pentru textile sustenabile, utilizarea materialelor naturale în construcții, dezvoltarea materialelor biodegradabile pentru industria auto și politicile climatice europene generează oportunități pe care România le-ar putea valorifica.

În opinia lui Dan Șandru, avantajele există deja. Avem condiții pedoclimatice favorabile, tradiție agricolă, soiuri valoroase și experiență în cultivarea plantelor textile. Problema principală rămâne însă lipsa unei strategii integrate care să refacă legătura dintre producția agricolă și industria de procesare.

„Franța a investit sistematic în această direcție și a ajuns să domine piața europeană. România, care era înaintea ei în 1989, urmărește acum de pe margine cum alții valorifică o resursă pe care ea o are din abundență, dar nu știe s-o transforme în valoare.”

Într-un context european în care investițiile în fibre naturale și materiale sustenabile se accelerează, miza pentru România nu mai este doar creșterea suprafețelor cultivate, ci reconstruirea unui lanț economic capabil să transforme avantajele naturale și tradiția agricolă în valoare adăugată și competitivitate pe termen lung.

O ofertă de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!