Cânepa și inul, industriile pe care România le-a pierdut după 1989. Mai pot fi reconstruite?

Paradoxul este cu atât mai mare cu cât interesul global pentru fibrele naturale este în creștere. Uniunea Europeană promovează textilele sustenabile, construcțiile cu amprentă redusă de carbon și economia circulară. Iar cânepa și inul sunt considerate printre cele mai promițătoare culturi pentru aceste obiective.

Cum a pierdut România un avantaj pe care îl avea înaintea multor state europene? Și ce ar fi necesar pentru ca sectorul să renască?

Când România era în topul lumii

Potrivit lui Dan Șandru, specialist în plante textile și conservare genetică în cadrul Băncii de Resurse Genetice Vegetale Suceava, România ocupa înainte de 1989 primul loc în Europa și locul al treilea în lume la cultura și prelucrarea cânepii.

„În intervalul 1975–1989, inul ocupa aproximativ 70.000 de hectare, iar cânepa circa 40.000 de hectare, obținându-se anual aproximativ 45.000 de tone de fibre de in și 30.000 de tone de fibre de cânepă”, afirmă specialistul.

Sistemul funcționa ca un lanț economic integrat. Cultivarea plantelor era urmată de procesarea în topitorii, filaturi și fabrici textile. Iar o parte importantă a producției era destinată exportului. România dispunea de centre industriale specializate în prelucrarea fibrelor naturale și de institute de cercetare care dezvoltau soiuri adaptate condițiilor locale. Fermierii aveau siguranța că producția va fi preluată. Iar industria avea acces la materia primă necesară.

Ce s-a întâmplat după 1989?

Doi specialiști intervievați de NewsEdge indică aceeași cauză principală: dispariția industriei de procesare.

„Nu fermierii au abandonat aceste culturi, ci piața care le susținea a dispărut”, explică Nicu Vasile, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

Potrivit acestuia, agricultura și industria funcționau ca un sistem integrat. După 1990, odată cu închiderea sau privatizarea multor fabrici, lanțul economic s-a rupt.

„Agricultura nu poate produce eficient dacă nu are în spate o industrie care să transforme materia primă în produse cu valoare adăugată”, spune președintele LAPAR.

Dan Șandru consideră că prăbușirea industriei de procesare a reprezentat factorul decisiv.

„Dacă nu mai există fabrica care preia recolta, fermierul nu mai are cu cine contracta. Cercul s-a închis rapid”, afirmă specialistul.

La acest fenomen s-au adăugat pierderea piețelor externe, concurența producătorilor din Franța, China și fostele republici sovietice, lipsa investițiilor și dificultățile de adaptare la economia de piață.

Legislația privind cânepa: un obstacol suplimentar

Pe lângă problemele economice, cultivatorii s-au confruntat și cu dificultăți legislative. După adoptarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cânepa industrială a fost asociată cu plantele narcotice, deși soiurile textile conțin niveluri foarte reduse de THC.

„Soiurile industriale cu conținut ultra-redus de THC au fost tratate la fel ca plantele narcotice, ceea ce a creat o birocrație sufocantă total disproporționată față de riscul real”, explică Dan Șandru.

Consecințele au fost vizibile în statistici. Dacă în 1990 România cultiva peste 16.000 de hectare de cânepă, în 2010 suprafața coborâse la doar 23 de hectare. Atât reprezentanții fermierilor, cât și specialiștii din domeniu consideră că legislația actuală s-a îmbunătățit comparativ cu începutul anilor 2000, însă procedurile administrative continuă să descurajeze numeroși cultivatori.

Unde se află România astăzi?

Datele Ministerului Agriculturii și ale Institutului Național de Statistică arată dimensiunea declinului.

În 2023, România avea aproximativ 326 de hectare cultivate cu cânepă pentru fibră și 241 de hectare pentru semințe. În cazul inului pentru fibră, suprafața cultivată a fost de aproximativ 190 de hectare. Comparativ cu nivelurile din anii ’80, reducerea este de peste 99%.

„Astăzi vorbim despre suprafețe aproape simbolice cultivate cu in și cânepă, deși România era unul dintre cei mai mari producători europeni și mondiali”, spune Nicu Vasile.

În același timp, la nivel european, tendința este opusă. Conform datelor Comisiei Europene, suprafața cultivată cu cânepă în Uniunea Europeană a crescut de la aproximativ 20.500 de hectare în 2015 la peste 33.000 de hectare în 2022.

Sunt rentabile aceste culturi?

Răspunsul este mai nuanțat decât pare.

În anumite condiții, culturile de cânepă și in pot genera profit. Problema este că rentabilitatea depinde de existența unui cumpărător și a infrastructurii de procesare.

„Fermierii care reușesc sunt, în general, cei care au contracte ferme înainte de înființarea culturii”, explică Dan Șandru.

Costurile sunt influențate de necesitatea unor utilaje specializate pentru recoltare și de lipsa procesatorilor locali. Potrivit specialiștilor, investiția într-un utilaj dedicat poate fi justificată doar dacă există o piață stabilă și previzibilă pentru producție.

În prezent, sprijinul financiar există, dar este considerat insuficient pentru a compensa riscurile. Pentru campania 2024–2025, sprijinul cuplat pentru cânepă este estimat la aproximativ 318 euro pe hectar, la care se adaugă plățile directe din Politica Agricolă Comună. În schimb, ajutorul național tranzitoriu pentru in și cânepă rămâne modest.

România exportă materie primă și importă valoare adăugată

Una dintre cele mai importante concluzii ale ambelor interviuri este că problema nu este producția agricolă în sine, ci lipsa procesării.

„România exportă materie primă și importă produse finite”, afirmă Nicu Vasile.

Lanțul economic este incomplet. Materia primă pleacă spre procesatori din Germania, Olanda sau alte state europene, iar produsele finite se întorc pe piața românească la prețuri mult mai mari. Potrivit lui Dan Șandru, diferențele de valoare sunt semnificative. O tonă de tulpină brută valorează câteva sute de euro, în timp ce fibra procesată, textilele, materialele izolatoare sau produsele industriale pot genera valori de câteva ori sau chiar de zeci de ori mai mari.

„Acolo se creează locurile de muncă, acolo se generează profitul și acolo se construiește competitivitatea unei economii”, subliniază specialistul.

De ce se uită din nou Europa către plantele textile?

Revenirea interesului pentru in și cânepă este strâns legată de transformările din industrie și de legislația europeană. Strategia UE pentru textile durabile și circulare urmărește reducerea deșeurilor textile, creșterea duratei de viață a produselor și dezvoltarea unor materiale cu impact redus asupra mediului.

În paralel, construcțiile ecologice și industria auto caută materiale mai ușoare, reciclabile și cu amprentă redusă de carbon.

„Piața țesăturilor durabile este estimată să crească cu aproximativ 15% anual în următorii ani. Aceasta nu este o nișă de entuziaști, ci o reorientare structurală a pieței”, afirmă Dan Șandru.

Specialistul atrage atenția că fibra de in și cea de cânepă au avantaje ecologice greu de egalat: consumă mult mai puțină apă decât bumbacul, necesită mai puține tratamente fitosanitare și sunt complet biodegradabile.

Dincolo de textile: construcții, industria auto și materiale ecologice

Dacă în trecut cânepa și inul erau asociate aproape exclusiv cu industria textilă, astăzi aplicațiile sunt mult mai diverse. Fibrele naturale sunt utilizate în industria auto pentru componente ușoare și reciclabile, în producția de biocompozite și în construcții.

Materialele izolatoare pe bază de cânepă și așa-numitul hempcrete – un biocompozit realizat din cânepă și lianți pe bază de var – sunt promovate în tot mai multe proiecte europene datorită proprietăților lor de izolare și capacității de stocare a carbonului.

„În Franța, utilizarea cânepii în construcții a crescut cu aproximativ 400% în ultimul deceniu”, arată Dan Șandru, subliniind potențialul pe care această piață îl poate avea și pentru România.

Pentru agricultura românească, aceste culturi pot aduce și beneficii indirecte. Cânepa este considerată o excelentă plantă premergătoare, contribuie la reducerea presiunii buruienilor și poate participa la obiectivele europene privind captarea carbonului în agricultură.

Ce lipsește pentru relansarea sectorului?

Atât reprezentanții fermierilor, cât și specialiștii în plante textile indică trei probleme majore. Prima este lipsa infrastructurii de procesare.

„Fără industrie, orice strategie rămâne doar o declarație de intenție”, spune Nicu Vasile.

A doua este cadrul legislativ încă dificil pentru cultivatorii de cânepă industrială.

„Legislația nu delimitează suficient de clar cânepa industrială de cea cu utilizare narcotică, iar procedurile birocratice continuă să descurajeze fermierii”, explică Dan Șandru.

A treia este fragmentarea exploatațiilor agricole și lipsa investițiilor în tehnologia necesară.

„O fermă de câteva hectare nu poate susține singură investiția în utilaje specializate”, arată specialistul.

În opinia ambilor experți, relansarea sectorului ar necesita investiții în topitorii moderne, unități de separare și procesare a fibrei, dezvoltarea unor piețe stabile și o strategie care să lege agricultura de industrie.

Mai este posibilă reconstrucția unei industrii?

Cererea pentru fibre naturale, materiale de construcții sustenabile și produse industriale pe bază de resurse regenerabile este în creștere la nivel european. România nu pornește de la zero: are terenuri potrivite, experiență agricolă, cercetare și o tradiție pe care puține state europene o mai pot revendica. Ceea ce lipsește este reconstrucția verigilor dintre agricultură și industrie. Fără topitorii, unități de procesare, investiții și piețe stabile de desfacere, cânepa și inul vor rămâne culturi de nișă. Cu ele, însă, aceste plante ar putea redeveni surse de valoare adăugată, locuri de muncă și dezvoltare economică în mediul rural.

România nu a pierdut capacitatea de a cultiva in și cânepă. A pierdut infrastructura economică care transforma aceste plante în produse cu valoare adăugată. Diferența este esențială. Terenurile există, cererea există, iar piețele europene se dezvoltă. Întrebarea este dacă statul și mediul privat vor reuși să reconstruiască lanțul care le lega odinioară de industrie sau dacă România va continua să exporte materie primă și să importe valoare.

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!