Raportul Corpului de Control privind Nuclearelectrica. Terenul pentru reactoarele SMR a ajuns la peste 46 de milioane de euro

Raportul Corpului de Control al premierului privind Nuclearelectrica a fost aprobat pentru publicare de acționari pe 11 septembrie. Documentul analizează dezvoltarea proiectului reactoarelor modulare mici de la Doicești. Controlul indică întârzieri de 20 de luni și o creștere puternică a estimării de cost. Raportul critică și asocierea dintre Nuclearelectrica și Nova Power & Gas. O atenție specială este acordată terenului destinat centralei. Pentru partea nucleară, costul total al tranzacției a ajuns la aproximativ 46 de milioane de euro. Valoarea de piață stabilită anterior de KPMG era de aproximativ 24,45 milioane de euro. Corpul de Control cere mai multe analize, inclusiv privind eventuale răspunderi.

Raportul Corpului de Control, publicat după decizia AGEA

Nuclearelectrica a aprobat pe 11 septembrie publicarea raportului întocmit de Corpul de Control al Prim-Ministrului. Decizia a fost luată la a doua convocare a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor. Raportul analizează activitatea companiei în perioada 15 octombrie 2025 – 20 martie 2026. Verificările au urmărit modul în care Nuclearelectrica a acționat pentru dezvoltarea proiectului SMR din România.

Publicarea documentului vine după o perioadă tensionată. În iulie, Corpul de Control prezentase deja principalele concluzii. Nuclearelectrica a respins ulterior o parte importantă dintre aceste constatări.

Proiectul SMR de la Doicești are o întârziere de 20 de luni

Una dintre principalele constatări privește calendarul proiectului. Etapa FEED 2 a fost finalizată în decembrie 2025. Termenul este cu 20 de luni mai târziu decât cel prevăzut inițial. Corpul de Control a considerat că motivele invocate pentru întârziere puteau fi anticipate în planificarea proiectului. Sunt menționate aprobările corporative, negocierile, finanțarea, resursele umane și studiile necesare.

Întârzierea este cu atât mai relevantă cu cât proiectul a devenit considerabil mai scump. La nivelul lunii decembrie 2025, estimarea de cost ajunsese la aproximativ 6,5 miliarde de dolari. Valoarea era cu circa 3,8 miliarde de dolari peste estimarea asociată acordului investitorilor din 2022.

Terenul de la Doicești, principala controversă financiară

Una dintre cele mai dure observații ale raportului privește amplasamentul centralei. Corpul de Control arată că partea nucleară a terenului are aproximativ 52 de hectare. Pentru aceasta, costul total al achiziției a ajuns la aproximativ 46 de milioane de euro. În schimb, evaluarea KPMG din 2024 stabilise o valoare de piață de aproximativ 24,45 milioane de euro. Diferența a devenit una dintre principalele probleme analizate de inspectori.

Situația este complicată și de istoricul terenului. Potrivit raportului, Nova Power & Gas plătise aproximativ 2,8 milioane de euro pentru aceeași parte a amplasamentului. Ulterior, compania de proiect RoPower Nuclear a cumpărat terenul de la Nova pentru aproximativ 24,34 milioane de euro. Peste această sumă s-a adăugat un acord de refacturare de circa 22 de milioane de euro, cu TVA.

Corpului de Control i se pare problematic faptul că aceste costuri suplimentare au fost asumate printr-o operațiune separată. Potrivit raportului, tranzacția finală a depășit semnificativ valoarea de piață stabilită prin evaluare.

De ce este contestată asocierea cu Nova Power & Gas

Nuclearelectrica și Nova Power & Gas dețin câte 50% din RoPower Nuclear, compania de proiect pentru centrala SMR de la Doicești. Corpul de Control contestă însă fundamentarea acestei asocieri în cote egale. Potrivit raportului, Nova a fost selectată în principal pentru că deținea terenul și pentru experiența grupului E-INFRA în infrastructură energetică. Inspectorii consideră că aceste argumente nu demonstrau că Nova avea o capacitate financiară și tehnică superioară altor potențiali parteneri.

O altă problemă identificată este modul în care terenul a fost introdus în relația dintre cei doi acționari. În viziunea Corpului de Control, terenul ar fi trebuit să reprezinte aportul care justifica participația partenerului privat. În schimb, terenul a fost ulterior vândut companiei de proiect. Raportul critică și repartizarea drepturilor, obligațiilor și riscurilor dintre cei doi acționari.

Acordul de refacturare, în centrul verificărilor

Acordul de refacturare reprezintă una dintre piesele centrale ale controversei. Potrivit Corpului de Control, prin această convenție au fost transferate către RoPower costuri suplimentare legate de amplasament. Valoarea a fost de aproximativ 22 de milioane de euro cu TVA. Inspectorii susțin că acordul nu a parcurs circuitul de aprobare corporativă prevăzut în actul constitutiv al companiei de proiect.

Mai mult, raportul consideră că ansamblul tranzacțiilor a creat aparența unei operațiuni realizate la valoarea de piață. În opinia Corpului de Control, costurile suplimentare au făcut ca prețul final să depășească semnificativ această valoare.

Nuclearelectrica are însă o poziție diferită. Compania susține că plata acordului de refacturare nu a fost efectuată deoarece documentele privind sumele respective nu au oferit suficientă certitudine. Conducerea SNN a invocat și necesitatea unei analize de tip forensic.

Câți bani au fost deja investiți în proiect

Raportul indică o expunere financiară importantă a Nuclearelectrica. Până la primul trimestru din 2026, compania de proiect beneficiase de un plafon de credit de 243 de milioane de dolari acordat de Nuclearelectrica. Din această sumă fuseseră trase aproximativ 228,6 milioane de dolari. Cheltuielile cumulate ale proiectului ajunseseră la aproximativ 275,8 milioane de dolari la 31 martie 2026. Cea mai mare parte a cheltuielilor, 75,6%, era asociată ingineriei.

Corpul de Control a remarcat și lipsa unui sistem considerat suficient de eficient pentru monitorizarea cheltuielilor RoPower. Problema este importantă deoarece o parte semnificativă a finanțării vine chiar de la Nuclearelectrica.

Ce recomandări a făcut Corpul de Control

Raportul nu se limitează la constatări. Pentru Ministerul Energiei sunt propuse mai multe analize. Prima privește asocierea dintre Nuclearelectrica și Nova Power & Gas. Corpul de Control cere verificarea modului în care aceasta s-a raportat la normele europene și naționale privind intervenția statului în economie.

O altă recomandare vizează analiza oportunității atragerii răspunderii contractuale sau administrative a persoanelor care au negociat și avizat Acordul investitorilor. Este cerută și analizarea responsabilității unor reprezentanți ai Nuclearelectrica în legătură cu operațiunile care au dus la dobândirea amplasamentului.

Pentru Nuclearelectrica, recomandările sunt mai concrete. Compania trebuie să evalueze costurile refacturate de Nova Power & Gas. Raportul indică inclusiv posibilitatea analizării unui demers judiciar pentru anularea Acordului de refacturare. În plus, Nuclearelectrica trebuie să instituie un sistem mai eficient de monitorizare a cheltuielilor companiei de proiect.

Nuclearelectrica respinge concluziile privind prejudiciul

Poziția companiei diferă substanțial de cea exprimată în raport. Nuclearelectrica susține că organele sale de conducere au acționat în limitele legii și cu prudența unui bun administrator. Compania afirmă, de asemenea, că nicio decizie adoptată de organele sale nu a produs un prejudiciu cuantificabil patrimoniului societății.

În cazul întârzierii, Nuclearelectrica susține că termenele inițiale reprezentau estimări. Ele nu ar fi avut caracterul unor obligații ferme. Compania invocă și caracterul deosebit de complex al unui proiect nuclear aflat la prima implementare de acest tip în România.

În privința amplasamentului, Nuclearelectrica afirmă că selecția a fost susținută de analize tehnice și de evaluări internaționale. Compania a invocat inclusiv misiunile Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.

Un proiect strategic, prins între ambiție și control financiar

Proiectul SMR de la Doicești rămâne una dintre cele mai ambițioase investiții energetice ale României. Planul inițial prevede construirea a șase reactoare modulare mici, cu o capacitate totală de 462 MW. Proiectul ar urma să înlocuiască vechea capacitate energetică de la Doicești. Însă raportul Corpului de Control schimbă semnificativ perspectiva asupra proiectului.

Întrebările nu mai privesc doar tehnologia nucleară și viitorul centralei. Ele vizează și felul în care au fost luate deciziile, modul în care au fost împărțite riscurile și felul în care au fost cheltuiți banii. De aici înainte, miza nu este doar dacă România va construi reactoarele modulare mici. Este și dacă proiectul poate continua într-un cadru financiar și corporativ care să ofere statului garanții mai solide.