Exclusiv! Sonia Deaconescu, judecător la Curtea de Apel Târgu Mureș: ”Pensia de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci o compensație”. Reorganizarea CCR, un obiectiv

Pornind de la documentarul Recorder și de la reacțiile magistraților, pro și contra, pare că ar exista un asalt al politicului asupra independenței justiției. Unii magistrați acuză interferențe ale actualei conduceri a Curții Supreme și prescrieri ciudate ale unor fapte penale (tema de bază a documentarului Recorder), alții invocă perioada când binomul avea un dosar penal pentru aproape fiecare judecător, ca pârghie de presiune și se tem de revenirea la acele vremuri.

Peste toate insistența pentru reducerea pensiilor speciale ale magistraților și a vârstei de pensionare a prilejuit nu doar discuții și dezbateri, ci, așa cum se întâmplă în România, insistente încercări de a transforma magistrații în „dușmanii poporului”.

Am cerut opinia unui magistrat din Târgu Mureș cu mulți ani de instanță și care n-a ieșit la pensie încă, deși anii i-ar permite. Îi place meseria, crede în rolul independent al justiției și un ezită să-și spună opiniile, pe care m-a rugat să le redau exact așa cum le-a exprimat. Sonia Deaconescu, judecător cu aproape 30 de ani de instanță, judecător la secţia penală a Curții de Apel Târgu Mureş.

Sonia Deaconescu, judecător Curtea de Apel Târgu Mureș: ”Nu am nicio considerație pentru acei magistrați care au vorbit sub protecția anonimatului”

NewsEdge: Cât de mult afectează încrederea în justiție astfel de anchete jurnalistice precum reportajul Recorder? Există o problemă reală a sistemului sau doar propagandă direcționată împotriva magistraților?

Sonia Deaconescu: Eu sunt de acord cu orice fel de anchete jurnalistice în domeniul justiției, atâta timp cât respectă trei principii de bază: a) Sunt făcute cu bună-credință; b) Scopul real este informarea publicului și nu au o altă agendă în spate, folosind dreptul la informare doar ca pretext pentru promovarea unor interese ascunse; c) Respectă în mod real și nu doar formulată regula: audiatur et altera pars (ascultă și partea cealaltă).

Din punctul meu de vedere, materialul Recorder nu a respectat niciunul dintre aceste principii.

• Momentul publicării a venit într-o perioadă în care campania de denigrare și stigmatizare a magistraților era într-un crescendo evident, existând deja practic un climat public de ură împotriva magistraților, format sau alimentat de declarații politicianiste iresponsabile, într-o campanie publică de demonizare. (A se vedea succesiunea temporală, care duce la concluzia existenței unui plan bine pus la punct: antagonizarea opiniei publice prin discursuri referitoare la pensiile de serviciu și salarizarea judecătorilor, apariția materialului Recorder în preziua pronunțării CCR asupra excepției de neconstituționalitate a legii privind pensiile).
• Consider că nu a existat buna-credință și dorința reală de informare a publicului, acest material înscriindu-se în campania mai sus descrisă, scopul real fiind decredibilizarea sistemului și slăbirea puterii judecătorești.
• Eu nu contest că în sistemul de justiție, în activitatea instanțelor și parchetelor, atât judiciară cât și administrativă, sunt probleme, se fac greșeli și se iau decizii eronate.
• Dar aceste probleme sunt punctuale și nu sistemice și, ca atare, trebuie tratate ca atare.
• Regula: audiatur et altera pars a fost respectată pur formal.
• Dacă s-ar fi dorit în mod real un punct de vedere, întrebările, cu precizarea fiecărui dosar în parte, a fiecărei decizii de delegare/detașare/scoatere din complet în parte, ar fi trebuit înaintate, în prealabil, în scris, instituțiilor acuzate (ex: Curtea de Apel București) și acordat suficient timp pentru verificări și formularea unui răspuns informat.

Acest lucru nu a avut loc. În continuare, eu personal nu am absolut nicio considerație pentru acei magistrați care au vorbit sub protecția anonimatului. Dacă ești magistrat adevărat nu poți să fii laș. Din acest punct de vedere, chiar dacă pe fond nu sunt de acord cu tot ce au spus, am toată considerația pentru colegii care au ieșit fie în material, fie ulterior, cu față, nume și prenume, adică asumat (Dl. judecător Beșu, Dna. judecător Moroșanu).

Nu cunosc situația Curții de Apel București, dar aș fi dorit ca toți cei care au semnalat probleme să fi urmat întâi căile legale, procedurale – să sesizeze Colegiul de Conducere, să facă sesizări punctual pe fiecare problemă/scoatere din complet la Inspecția Judiciară – și abia apoi să iasă în presă. Probleme sunt, critica e binevenită. Spectacolul, show-ul mediatic – nu. Este evident că asemenea „anchete” afectează încrederea în justiție, de altfel acesta a fost și scopul urmărit.

Consultarea trebuie făcută doar prin CSM

– Este adecvat ca statutul magistratului să fie discutat prin instrumente politice? Mă refer la referendumul Președintelui pentru magistrați. Ar trebui consultarea magistraților să se facă exclusiv prin CSM?

S.D.: Nu, nu este adecvat. Da, consultarea ar trebui făcută doar prin CSM. CSM este garantul constituțional al independenței justiției în România. Dacă ne dorim independența justiției, consultarea poate fi făcută exclusiv prin/de către CSM. Dacă nu se dorește independența justiției, atunci cine își asumă acest lucru poate organiza și va organiza ce consultare se dorește. Dacă această consultare s-ar realiza de către Președinte, există riscul, fie la nivel real, fie la nivel de percepție, a unei influențe politice asupra magistraților.

Vedeți această inițiativă ca pe o presiune politică indirectă?

S.D.: Da, și s-ar crea un precedent de influență a politicului asupra autorității judecătorești. Consultarea prin CSM ar respecta logica principiului separației puterilor în stat și magistrații s-ar exprima prin propriul lor organ reprezentativ, nu printr-un actor politic.

Pensiile magistraților, garanții ale independenței justiției

Sunt pensiile magistraților o condiție pentru independența justiției sau un privilegiu? Sau altceva?

S.D.: Pensia de serviciu pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistrații; principiul independenței justiției apără pensia de serviciu a magistraților, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora, în aceeași măsură cu care apără celelalte garanții ale acestui principiu (e.g., Deciziile nr. 20/2000, 873/2010, 433/2013, 501/2015, 45/2018, 153/2020, 900/2020 ale Curții Constituționale ale României).

Atât în jurisprudența Curții Constituționale a României, cât și în jurisprudența altor Curți Constituționale s-a statuat că stabilitatea financiară a magistraților reprezintă una dintre garanțiile independenței justiției. La acordarea beneficiului pensiei de serviciu, legiuitorul a avut în vedere importanța pentru societate a activității desfășurate de această categorie socioprofesională, activitate caracterizată printr-un înalt grad de complexitate și răspundere, precum și de incompatibilități și interdicții specifice.

Spre deosebire de alte sisteme constituționale (spre exemplu, Germania sau Suedia; a se vedea Avizul nr. 806/2015 al Comisiei de la Veneția), care sunt mai permisive în ceea ce privește compatibilitatea funcției de judecător cu cele de demnitate publică, în sistemul nostru constituțional normele sunt foarte stricte cu privire la incompatibilitățile care însoțesc funcția de judecător, rațiunea acestora fiind aceea de a evita confuziunea între această funcție și orice alte funcții publice sau private, indiferent de natura lor (politică sau economică).

Nivelul adecvat al remunerării și al cuantumului pensiilor magistraților reprezintă o compensație parțială a lipsei unor drepturi fundamentale, precum și a incompatibilităților stabilite la nivel constituțional pe parcursul întregii cariere profesionale. Acestor incompatibilități li se adaugă interdicțiile prevăzute de Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor. Pe de altă parte, stabilirea nivelului pensiei ține seama de responsabilitățile și riscurile profesiei de magistrat, care privesc întreaga durată a carierei acestuia. Orice reglementare referitoare la salarizarea și stabilirea pensiilor magistraților trebuie să respecte cele două principii, al independenței justiției și al statului de drept, cadrul constituțional actual fundamentând securitatea financiară a magistraților.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, e.g. cauzele C-64/16, C-262/88, C-83/19, C-224/01, C-762/23: Perceperea de către judecători a unei remunerații proporționale cu importanța funcțiilor pe care le exercită constituie o garanție esențială pentru independența judiciară care presupune ca statutul judecătorilor, inclusiv sistemul de pensii, să îi protejeze de orice presiuni externe care le pot influența deciziile;

Pensiile ocupaționale sunt un element al remunerației, dând naștere la drepturi care trebuie protejate, inclusiv din punctul de vedere al drepturilor de proprietate; Orice modificare a regimului de pensionare al magistraților trebuie să respecte exigențele statului de drept și să nu afecteze independența; Pensia de serviciu constituie un bonus de loialitate sub formă de recompensă, dar, mai presus de toate, are efectul de a compensa privările, restricțiile și incompatibilitățile suferite pe parcursul exercitării profesiei, iar nerespectarea acestei jurisprudențe constituie o încălcare gravă a dreptului Uniunii.â

Dificultăți de recrutare în sistem

Ce impact are modificarea lor asupra recrutării și retenției în sistem?

S.D.: Reticență și dezinteres din partea tinerilor absolvenți de a mai îmbrățișa profesia de magistrat. Dificultăți de recrutare. Plecări masive din sistem.

Am în vedere lipsa de previzibilitate și stabilitate a statutului judecătorilor, ca urmare a așa-numitelor „reforme”, cu consecințe dramatice asupra sistemului judiciar, care nu fac decât să submineze constant statutul magistraților, conducând la plecări masive din sistem și la o creștere a dezinteresului față de profesie din partea absolvenților de drept sau a tinerilor profesioniști – realități de natură să producă disfuncții în organizarea activității instanțelor, din cauza lipsei vădite a resurselor umane, agravată prin reluarea, anuală, a dezbaterilor privind statutului judecătorilor și procurorilor, în condițiile creșterii volumului de activitate al instanțelor și al unui grad de încărcătura al judecătorilor mult peste media europeană.

De asemenea, subliniez și punerea și repunerea în discuție, în ultimii 7 ani, a statutului judecătorilor, prin modificarea substanțială a Legilor Justiției (în 2017-2018), prin adoptarea unor noi Legi ale Justiției (proiectul fiind lansat în 2020, iar legile adoptate în 2022), prin rediscutarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor și procurorilor (în proiectele de acte normative din 2019, 2020, 2021), prin adoptarea Legii nr. 282/2023 și, apoi, prin reluarea dezbaterilor asupra pensiilor de serviciu ale magistraților în 2024, respectiv prin prezentarea și punerea în dezbatere publică a unui nou proiect de lege în 2025.

Relevante sunt și:

• prezentarea sistemului judiciar ca fiind vinovat pentru eșecuri ale celorlalte puteri în domenii în care justiția, potrivit Constituției, nu are nicio atribuție, creându-se riscul major ca toate aceste acțiuni ale executivului și legislativului să inducă cetățenilor ideea că sistemul judiciar este doar un instrument la discreția factorului politic ce se comportă autocratic, putând, în pofida oricăror valori ale statului de drept, să impună modificări în forță, fără niciun fel de consultări, cu desconsiderarea independenței justiției, marcând începutul sfârșitului statului de drept în România.
• „omisiunea” de a se menționa, în cadrul campaniei agresive îndreptate împotriva magistraților, că în România există 212.000 de persoane (bugetari) cu pensii de serviciu și speciale, din care doar 5.600 sunt magistrați, puterea executivă având, deci, în vedere doar procentul de 2,64% din aceste pensii, cât reprezintă cele ale magistraților, nepreocupându-se de procentul masiv de 97,36%, în disprețul standardelor europene, după cum puterea executivă nu este interesată nici de faptul că pensiile magistraților reprezintă doar 0,1% din numărul pensiilor care se plătesc lunar, fiind evident că vehiculata scădere a deficitului economic nu poate fi obținută din 2,64% sau din 0,1%.

Curtea Constituțională trebuie reorganizată

Este nevoie de reformă? În ce direcție?

S.D.: Reorganizarea Curții Constituționale, scoaterea ei de sub influența politicului prin posibilitatea numirii în calitate de judecători exclusiv a magistraților de carieră cu cel puțin 20 de ani vechime ca judecător sau procuror, care au muncit efectiv această perioadă în sistem, nu au fost delegați, detașați în alte funcții administrative („judecători de scaun” se zice la noi). Aceștia cunosc legislația, jurisprudența și au exercițiul independenței și imparțialității.

Elaborarea unui mecanism prin care textele de lege declarate neconstituționale să ajungă automat pe ordinea de zi a Parlamentului, pentru ca acesta să le modifice/alinieze la deciziile CCR în cele 45 de zile prevăzute de lege. Deciziile pe prescripție nu le dăm pentru că ne place nouă să scape infractori. Nici măcar mult blamata CCR nu e de vină pentru că ea a dat o decizie în 2018 (dec nr. 297/2018), în care a spus ce e în neregulă cu un text legal referitor la prescripție. Parlamentul avea 45 de zile la dispoziție să intervină și să modifice textul. A stat săraca CCR nu 45 de zile ci 4 ani, în care Parlamentul nu a făcut nimic. Așa a aparut dec nr. 358/2022 cu prescripția în cele 45 de zile.

Regândirea, redimensionarea schemelor de personal pentru a fi adaptate realităților sociale și economice din prezent prevăzute de lege. Normarea muncii judecătorilor și procurorilor: introducerea în Codul de procedură penală, la conținutul rechizitoriului, a unei prevederi prin care să se stabilească că trebuie să se indice, pentru fiecare infracțiune termenul de prescripție, când a început să curgă și cât mai este până se împlinește la momentul sesizării instanței. De multe ori sunt ambiguități privind data săvârșirii faptei. Așa ar fi mai clar și ar fi responsabilizată toată lumea, începând de la procuror și până la judecătorul de ultimă instanță.

Relația cu serviciile de informații

Există riscul revenirii la mecanismele informale din vremea binomului când SRI și DNA supravegheau mii de magistrați?

S.D.: După părerea mea, da. În toată această acțiune concertată de decredibilizare și vulnerabilizare a justiției, următorul pas va fi găsirea unor mecanisme de îndepărtare punctuală a judecătorilor „rebeli”, care mai cred încă în independența justiției și principiul separației puterilor în stat. Și unul dintre aceste mecanisme va fi revenirea la ce a fost, când o anumită structură de parchet supraveghea mulți, foarte mulți magistrați, iar cei care nu dădeau soluțiile „așteptate, conforme” se trezeau ei înșiși cu dosare.

Cum se poate garanta că serviciile de informații nu influențează actul de justiție?

S.D.: Adoptarea unor legi clare și actualizate în ceea ce privește siguranța națională și fiecare Serviciu de informații în parte. Cu titlu de exemplu, actuala lege a securității naționale este din 1991 – Legea Nr. 51/1991 din 29 iulie 1991 republicată privind securitatea națională a României. Desigur, a mai fost modificată în timp, dar e din 1991!

Interzicerea expresă a protocoalelor de colaborare, stabilirea clară, fără echivoc a faptului că rezultatul oricăror activități ale serviciilor sunt doar informații și nu mijloace de probă, stabilirea clară, detaliată a condițiilor și procedurii în care aceste informații pot fi trimise organelor de cercetare penală. Interzicerea în mod clar și neechivoc ca serviciile de informații să administreze mijloace de probă.

Situația din vremea lui Băsescu

Cum a ajuns sistemul judiciar din „răsfățatul” sistemului pe vremea lui Băsescu la „sacul de box” de astăzi?

S.D.: În acea vreme doar o parte din sistemul judiciar era „răsfățată”. A fost epoca în care o anumia structură de parchet era stat în stat. A se vedea raportul Inspecției Judiciare privind activitatea DNA din 2017. A fost vremea când se făceau dosare nu pornind de la fapte ci de la persoane: să fie cunoscute, cu profil public, că dădea bine la PR. Pe principiul: „când mai decapăm și noi niște miniștri”. De exemplu la problema cu prescripția s-a ajuns din cauza pasivității legislativului care timp de 4 ani nu a făcut nimic.

În ceea ce privește subiectul pensiilor și modul în care puterea executivă se folosește de acest subiect, aș mai vrea să arăt că:

Pentru a înțelege de ce guvernele din România revin constant la tema pensiilor magistraților, deși această măsură nu crește nivelul de trai al populației, este necesar să ieșim din registrul strict economic și să apelăm la genealogia puterii și la sociologia conflictului simbolic. Problema nu este una de buget, ci una de gestionare a eșecului politic.

În genealogia puterii, Michel Foucault, în Discipline and Punish (Gallimard) și Society Must Be Defended (Seuil), arată că atunci când puterea este incapabilă să producă bunăstare reală, ea recurge la mecanisme punitive și la desemnarea unor corpuri simbolice asupra cărora își poate exercita autoritatea. În România, pensiile magistraților devin un astfel de obiect al pedepsei demonstrative: o sancțiune vizibilă, cu rol de spectacol politic, care substituie politica publică reală.

Etichetarea pensiilor magistraților drept „privilegii” mută atenția de la incapacitatea guvernului de a produce prosperitate și oferă populației o explicație simplă și emoțional satisfăcătoare a frustrărilor sociale – conceptul de violență simbolică.

Din perspectivă genealogică, Friedrich Nietzsche, în On the Genealogy of Morals (Oxford University Press), descrie mecanismul resentimentului: atunci când indivizii nu pot obține o îmbunătățire reală a propriei condiții, ei transformă neputința în judecată morală asupra altora. Bucuria colectivă generată de tăierea pensiilor magistraților, fără niciun câștig material pentru populație, este expresia acestui resentiment canalizat politic.

Societățile aflate în criză își refac temporar coeziunea prin desemnarea unui țap ispășitor. Magistratul devine figura ideală: vizibil public, izolat electoral și ușor de sacrificat simbolic. Prin această operațiune, conflictul real este amânat, nu rezolvat. În societățile marcate de insecuritate, guvernele oferă populației compensații simbolice în locul stabilității reale. Satisfacția nu provine din câștig economic, ci din sentimentul că „s-a făcut dreptate”. Pensia magistratului devine astfel un substitut emoțional pentru prosperitatea absentă.

Dezechilibrele de venit se corectează prin politici fiscale progresive și coerente, nu prin tăieri selective ale unor drepturi deja stabilite. În ansamblu, puse în această ordine, genealogia puterii explică de ce guvernul recurge la tăierea pensiilor magistraților, iar economia politică arată de ce această măsură nu funcționează. Concluzia este una unitară: reducerea pensiilor magistraților nu este o politică de creștere a nivelului de trai, ci un substitut simbolic pentru eșecul guvernării, acceptat social pentru că oferă un vinovat vizibil, nu pentru că produce vreun câștig real.