Moartea acestuia a fost confirmată miercuri dimineață de ministrul israelian al Apărării, Israel Katz.
Cine a fost Esmaeil Khatib
„Khatib nu era un ministru obișnuit”, cum se menționează în The Jerusalem Post. Numit în funcție de liderul suprem Ali Khamenei în 2021, el era un cleric șiit cu legături solide în zona de securitate și cu experiență în cadrul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).
Acesta coordona atât reprimarea opoziției interne, cât și extinderea operațiunilor clandestine ale Iranului în afara țării.
Ce este MOIS: pilonul din umbră al regimului
Ministerul Informațiilor, cunoscut sub acronimul MOIS, a fost creat în 1984, în primii ani haotici de după revoluția iraniană și în plin război Iran-Irak.
Instituția a fost gândită ca înlocuitor al temutului serviciu de informații al șahului, SAVAK.
Misiunea inițială era protejarea revoluției de dușmani, atât interni, cât și externi, similar rolului IRGC. În timp, însă, atribuțiile s-au extins semnificativ. Astăzi, ministerul funcționează simultan ca poliție secretă, serviciu de spionaj extern și instrument ideologic al regimului.
Rețeaua din interior: control total asupra societății
În interiorul Iranului, influența MOIS este profundă. Instituția coordonează rețele de informatori în universități, redacții, comunități minoritare și cercuri de activiști. Agenții identifică organizatorii protestelor, monitorizează telefoane și mesaje și conduc interogatorii.
Ministerul a jucat un rol central în reprimarea protestelor majore, inclusiv în timpul mișcării verzi din 2009, protestelor din 2019 și revoltei declanșate după moartea Mahsei Amini în 2022.
Potrivit numeroaselor relatări, autoritățile au arestat lideri ai protestelor și au obținut „mărturisiri” difuzate ulterior la televiziunea de stat.
Un sistem de represiune bine organizat
Represiunea în Iran este structurată, coordonată prin informații și profund integrată în instituțiile statului. MOIS joacă un rol central în acest mecanism.
Foști deținuți descriu un sistem metodic și brutal. Aceștia vorbesc despre izolare prelungită, privare de somn și presiuni psihologice menite să-i „frângă”, nu doar să obțină informații.
Interogatoriile sunt adesea însoțite de amenințări la adresa familiei, iar deținuții sunt forțați să semneze declarații care apar ulterior la televiziune.
Rivalitatea din interiorul aparatului de securitate
MOIS nu acționează singur. Regimul a evitat mereu să concentreze prea multă putere într-o singură instituție. În paralel funcționează Organizația de Informații a IRGC, care răspunde direct liderului suprem și acționează adesea mai agresiv.
Cele două structuri nu sunt aliați direcți. Ministerul operează prin supraveghere pe termen lung și mecanisme instituționale, în timp ce IRGC acționează mai rapid și mai ideologic în momente de criză. Regimul menține deliberat o suprapunere între ele, dar și un nivel de suspiciune reciprocă.
Khatib reușea să navigheze între cele două structuri. Experiența sa în cadrul IRGC, unde a activat între 1985 și 1991, l-a făcut un intermediar eficient între puterea religioasă și cea militară. Era, în egală măsură, coordonator și ministru.
Operațiuni globale și ținte externe
În afara granițelor, influența ministerului se extinde la nivel global. Serviciile iraniene au fost asociate cu asasinate ale opozanților în Europa încă din primii ani ai republicii. Mai recent, operațiunile au vizat interese israeliene și evreiești, instituții occidentale și exilați iranieni considerați amenințări.
Acesta este și motivul pentru care Khatib a devenit o țintă pentru Israel, fiind considerat implicat atât în reprimarea internă, cât și în operațiuni externe împotriva intereselor israeliene și americane.
Republica Islamică deține unul dintre cele mai represive sisteme de securitate internă din regiune, capabil să pătrundă în aproape toate nivelurile societății. Cu toate acestea, protestele și nemulțumirile publice continuă să apară.
Ministrul a fost eliminat. Nemulțumirea, însă, rămâne.
