Criticile vin într-un moment în care scena politică românească traversează una dintre cele mai tensionate perioade din ultimii ani. Echilibrul dintre orientarea pro-occidentală a țării și tentațiile unui discurs suveranist devine din nou subiect de dezbatere, notează Euractiv.
De la simbol european la lider contestat
Ascensiunea lui Nicușor Dan la președinție, în 2025, a fost privită în multe capitale europene drept o victorie strategică.
Succesul său electoral a venit după anularea alegerilor prezidențiale din 2024 de către Curtea Constituțională, în contextul controverselor care l-au vizat pe candidatul pro-rus Călin Georgescu, susținut de AUR.
În acel moment, presa europeană și o parte a mediului politic de la Bruxelles au descris victoria lui Dan aproape în termeni mesianici. Matematicianul intrat în politică părea să fi reușit ceea ce mulți considerau imposibil: oprirea valului naționalist și reconfirmarea orientării occidentale a României.
La un an distanță însă, aceeași imagine pare serios fisurată.
Gesturile care au schimbat percepția
Unul dintre episoadele care au alimentat criticile recente a fost anularea recepției de Ziua Europei organizată la București. Un eveniment la care urma să participe președinta Parlamentului European, Roberta Metsola.
Nicușor Dan a justificat decizia spunând că atenția sa trebuia concentrată asupra crizei politice generate de votul de neîncredere din 5 mai. Cel care a dus la căderea guvernului condus de Ilie Bolojan.
Pentru o parte dintre foștii săi susținători, momentul a fost interpretat drept un semnal politic.
Cristian Ghinea, senator USR și unul dintre oamenii care l-au susținut în trecut, a formulat una dintre cele mai dure critici:
„Cred că Dan este un conservator și eurosceptic convins.”
Declarația este relevantă nu doar prin severitatea tonului. Ci și pentru că vine din interiorul nucleului politic care a contribuit decisiv la construirea profilului prezidențial al lui Dan.
Acuzația de conciliere cu populismul
Cel mai grav reproș venit din partea foștilor aliați este legat de atitudinea sa în timpul votului de neîncredere care a dus la prăbușirea guvernului Bolojan.
Executivul a căzut în urma unei alianțe conjuncturale între PSD și AUR. Tăcerea președintelui a fost interpretată drept o formă de toleranță strategică față de forțele populiste.
Ghinea susține că președintele „a fost ales pe un val pro-UE și ca o respingere a extremei drepte, dar are o politică bizară de conciliere și ne consideră pe noi, tabăra pro-europeană, ca fiind de la sine înțeleși”.
În opinia fostului ministru, România se îndreaptă către „o criză politică prelungită”. Care ar putea culmina cu o coaliție PSD-AUR.
Este o perspectivă care îngrijorează puternic mediile europene și investitorii internaționali. Asta în condițiile în care stabilitatea politică a României a fost una dintre principalele garanții ale credibilității sale externe.
Relația cu administrația Trump și suspiciunile privind apropierea de MAGA
O altă sursă majoră de controverse este relația tot mai vizibilă dintre Nicușor Dan și cercurile apropiate fostului președinte american Donald Trump.
Participarea sa la reuniunea Board of Peace din februarie, ca unic șef de stat din Uniunea Europeană prezent la eveniment, a fost atent observată. Atât la Washington, cât și la Bruxelles.
Pentru criticii săi, acesta este semnul unei repoziționări geopolitice riscante.
Ghinea avertizează că președintele „curtează MAGA în detrimentul relației noastre viitoare cu SUA după ce MAGA va dispărea”.
Totuși, există și o explicație strategică pentru această apropiere.
Directorul INSCOP, Remus Ștefureac, amintește că „este un interes strategic critic pentru România să mențină o prezență militară americană la Marea Neagră, având în vedere amenințările venite din partea Rusiei”.
România găzduiește infrastructuri esențiale pentru NATO, precum baza aeriană Mihail Kogălniceanu și sistemul antirachetă de la Deveselu. Menținerea sprijinului american este considerată vitală pentru securitatea regională.
Criticile la adresa UE și dilema identitară
Declarațiile recente ale lui Nicușor Dan despre Uniunea Europeană au amplificat și mai mult dezbaterea.
Președintele a acuzat Bruxelles-ul că se bazează excesiv pe „sloganuri” și că a tratat „ideologic” unele teme, neglijând industria europeană de apărare.
Pentru adversarii săi, acestea sunt semne clare ale unei derive eurosceptice.
Pentru susținători însă, poziția sa reflectă un conservatorism prezent încă de la început.
Politologul Cristian Pîrvulescu respinge ideea unei apropieri reale de AUR și consideră că aceste acuzații sunt „absurde” și „promovate de oameni care țintesc alegerile din 2028”.
„Dan a fost întotdeauna conservator”, spune acesta.
În analiza sa, nemulțumirea progresiștilor are o explicație simplă. Sprijinul oferit lui Dan în 2025 a fost mai degrabă un vot împotriva AUR decât unul de adeziune ideologică.
O președinție aflată la răscruce
În acest moment, Nicușor Dan se află într-un punct critic al mandatului său.
El trebuie să demonstreze dacă această repoziționare reprezintă o adaptare strategică la noul context internațional sau începutul unei schimbări profunde de direcție pentru România.
În timp ce criza politică internă se prelungește, iar tensiunile geopolitice din regiune cresc, miza depășește cu mult disputa dintre taberele politice de la București.
Așa cum avertizează Cristian Pîrvulescu:
„Uităm că încă avem o problemă cu Rusia, iar această criză slăbește țara.”
Pentru România, adevărata întrebare nu este dacă Nicușor Dan este mai apropiat de Bruxelles sau de MAGA, ci dacă va reuși să păstreze țara ferm ancorată în spațiul occidental într-un moment în care presiunile externe și interne devin tot mai greu de gestionat.
