Măsurile lui Bolojan de reducere a prețului la pompă, frectie la picior de lemn. Ne întoarcem la benzină pe rație ca în comunism?

Un nou val de panică este aruncat la nivel mondial plecând de la consecințele de moment ale războiului din Golf. Teama de a rămână fără benzină este „noul Covid”, iar noua lemă „economisiți carburantul dacă vă pasă”.

Criza este reală și demonstrează slăbiciunile sistemului occidental care și-a exportat toată industria și accesul la resurse în zona ieftină a Asiei. Orice „bobârnac” la nivelul fluxurilor dă peste cap jumătate de lume.

Blocarea strâmtorii Ormuz este cauza (și pretextul) scumpirii brusce a combustibilului. Spun pretextul pentru că în acest moment prețul pare a fi extrem de artificial aruncat în aer mai mult de declarații politice și speculații pe bursă decât de cauza reală. Statele au scos ca primă măsură petrol din rezerve și totuși prețul a fost aruncat în aer.

Benzină la preț record, dar statul este principalul beneficiar

Paradoxul anului 2026 este unul care ar trebui să ridice semne de întrebare oricărui cetățean. În timp ce Guvernele invocă tensiunile din Orientul Mijlociu și blocarea Strâmtorii Ormuz pentru a justifica explozia prețurilor la carburanți, datele istorice îi contrazic pe guvernanți. Cum bine observă unii, în 2008, prețul barilului de petrol atingea un maxim istoric de aproape 150 de dolari, iar la pompă românii plăteau aproximativ 4 lei pe litru. Astăzi, cu un baril sub pragul de 100 de dolari, prețul este mai mult decât dublu.

Unde se duce diferența? Răspunsul este simplu: în buzunarul statului. Din prețul de 10 lei afișat la pompă, peste 6 lei (circa 60%) reprezintă taxe, accize și TVA. În tot acest timp, marja de profit a benzinăriilor este de doar 5-7%, adică mai puțin de 1 leu din care trebuie plătite salarii, chirii și întreținere. Practic, Guvernul Bolojan declară „război” speculei operatorilor privați pentru a camufla faptul că adevăratul „rechin” financiar este chiar bugetul statului.

Măsurile lui Bolojan: controlul prețurilor sau primul pas spre raționalizare

Ordonanța de pe masa guvernului propune un set de măsuri care probabil vor fi o frecție la picior de lemn:

1. Limitarea adaosului comercial pe tot lanțul, de la rafinărie la pompă.
2. Interzicerea exporturilor și a livrărilor intracomunitare fără acordul scris al Ministerului Economiei și Energiei.
3. Reducerea componentei de biocarburant pentru a scădea forțat prețul final.

Să le luăm pe rând. Limitarea adaosului comercial pentru o marjă care oricum reprezintă sub 10% din preț nu va aduce ieftiniri sesizabile pentru șoferi. În schimb, blocarea exporturilor și controlul strict al distribuției riscă să provoace penurie. Istoria a demonstrat repetat că atunci când statul intervine brutal în prețuri și fluxuri comerciale, produsele dispar de pe piață. Ne aflăm, oare, la un pas de cozile kilometrice și benzina „pe cartelă” de pe vremea Împușcatului?

Pe de altă parte, experiența trecutului demonstrează că atunci când Ucraina sau Moldova vor ajunge în situație de avarie, România va fi solicitată să intervină. Vom uita brusc de interzicerea exporturilor.

Agricultorii, la rândul lor, nu văd o soluție în reducerea componentei de biocarburant și cer și ei reducerea accizei. „Reducerea de la 8 % la minimum 2 % BIO nu este o măsură neutră, cum încearcă să sugereze documentul menționat (odonanță – n.r.). Această măsură distruge contracte deja încheiate, prăbușește prețurile la uleiuri vegetale și aduce sute de fermieri în pragul disperării”, a declarat președinta LAPAR astăzi.

Statul, „speculantul” șef care se îmbogățește din inflație

În timp ce Premierul Bolojan convoacă grupuri de lucru pentru a identifica „soluții”, încasările la bugetul de stat duduie. La un singur plin de 50 de litri de motorină, care costă 500 de lei, statul încasează instantaneu 300 lei. Sub pretextul necesității colectării de venituri la bugetul de stat, statul refuză să renunțe la o parte din „partea” sa, deși prețul combustibililor cu siguranță va continua să crească, drept pentru care nici încasările per ansamblu nu vor avea de suferit. Într-un context în care inflația de peste 10% devalorizează zilnic veniturile populației, creșterea prețului la pompă va marca raid noi creșteri de prețuri în lanț.

În loc să reducă accizele sau să plafoneze TVA-ul, măsuri care ar avea un impact imediat de 2-3 lei la litru, Guvernul a ales varianta populismului administrativ. Se vânează „speculanți” imaginari, în condițiile în care statul deține 20% din cel mai mare jucător de pe piață (OMV Petrom) și ar putea influența prețurile prin propriile pârghii comerciale, fără a institui „stare de criză”.

Măsuri „protective” de închis gura protestatarilor

Măsurile anunțate par mai degrabă o perdea de fum menită să potolească vocile opoziției (inclusiv din zona guvernamentală), care strigă încă de săptămâna trecută că trebuie făcut ceva. Iar dacă tehnocrații gen Radu Burnete, consilierul prezidențial vor neintervenționism economic, că pentru mediul mare de afaceri care l-a trimis pe el la Cotroceni e rău, socialiștii cer sprijn real pentru populație.

Mai ales că există precedente în alte țări cu reduceri destul de consistente: Spania, una dintre ele care a redus rapid tva și accizele la carburant, lumină și gaz. Este adevărat însă că Pedro Sanchez se cam pregătește de anticipate și poziția sa nu e roză de loc. Nici Bolojan nu stă pe roze, dar își face un titlu de mândrie din a demonstra că nu-i pasă de nimeni și nimic.

În esență statul român încearcă să împrăștie puțin fum în ochi, nemulțumește pe toată lumea și nu va obține nicio reducere de preț la pompă. Dar va continua să încaseze pe măsură ce noi devenim din ce în ce mai săraci.

Alterntivă la ceva soluții reale vom avea un val de propagandă care ne va pregăti pentru mersul pe jos sau cu bicicleta (doar și primarul Parisului biciclește), rațiile de combustibil, bilete scumpe de avion (mai nou și evitați călătoriile a revenit în forță) și (de ce nu?)… weekendurile pentru mașini cu soț și fără soț. Ultima nu pentru nostalgici (care o avea nostalgie de așa ceva?), ci pentru trotinetiști responsabil cu grija față de patrie.

În concluzie, nu așteptați cu speranță urmările ordonanței lui Bolojan ca să faceți plinul, dar făceți-l ca să nu trebuiască în zilele următoare să vă căutați bicicleta prin debara. Pentru că va fi mai rău nu mai bine.