Rădăcinile României, pictate la Viena. Fațada noii biserici românești amintește de Voroneț

Fațada sudică a Bisericii Ortodoxe Române „Pogorârea Duhului Sfânt și Sfântul Ștefan cel Mare” din Viena a fost dezvăluită după încheierea lucrărilor de pictură exterioară. Ansamblul iconografic, realizat de o echipă coordonată de profesorul Alexandru Nicolau, valorifică teme ale picturii bisericești moldovenești și le adaptează unei comunități românești aflate departe de țară. Printre scene se regăsesc cicluri inspirate din Vechiul Testament, Acatistul Bunei Vestiri, Pocăința, Botezul și Martiriul Sfântului Ștefan.

Lăcașul are o istorie relativ recentă, dar proiectul său a fost gândit încă de la început în dialog cu tradiția românească. Între 2018 și 2022 au fost realizate lucrările de construcție, cu sprijinul credincioșilor și al Secretariatului de Stat pentru Culte, iar în iunie 2022 altarul a fost sfințit în prezența mai multor ierarhi români și străini.

Arhitectura bisericii a fost inspirată de Mănăstirea Voroneț, lăcașul fiind prezentat de Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord drept un simbol al credinței românilor din diaspora.

Pictura exterioară vine să completeze această legătură. Fațada nu reproduce pur și simplu un model medieval, ci construiește un traseu teologic în care teme biblice, scene din viața Maicii Domnului și Taine ale Bisericii se întâlnesc într-o compoziție contemporană.

Moise, Noe și istoria mântuirii

În partea superioară a fațadei sunt reprezentate scene din Vechiul Testament. Ciclul lui Moise cuprinde Rugul Aprins, trecerea prin Marea Roșie, călătoria prin pustie, mana, apa de la Mara și primirea Tablelor Legii.

Urmează istoria lui Noe, de la construirea arcei și intrarea animalelor până la Potop și ieșirea din corabie. Curcubeul devine aici semnul împăcării dintre Dumnezeu și lume.

O altă zonă amplă este dedicată Imnului Acatist al Bunei Vestiri. Buna Vestire, întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta, Închinarea Magilor, Fuga în Egipt și Întâmpinarea Domnului compun un parcurs care continuă cu reprezentări inspirate din partea dogmatică a imnului.

Fuga în Egipt, o imagine pentru românii plecați

Poate cea mai puternică legătură dintre pictură și locul în care se află biserica este reprezentată de scena Fugii în Egipt. Hristos Prunc ajunge pe un pământ străin, iar această imagine dobândește o semnificație aparte într-o biserică ridicată pentru românii care trăiesc în afara țării.

Potrivit explicațiilor oferite de profesorul Alexandru Nicolau, aceeași cheie de interpretare stă și în alegerea scenelor cu cei trei tineri în cuptorul de foc și cu Daniel în groapa cu lei. Personajele biblice își păstrează credința într-un popor străin, într-un mediu diferit de cel în care s-au format. Este o lectură care apropie pictura de experiența diasporei fără să transforme programul iconografic într-o simplă ilustrație a migrației.

Arborele lui Iesei devine Arborele Tainei Cununiei

Unul dintre cele mai ample ansambluri este construit pornind de la tema tradițională a Arborelui lui Iesei. Acesta conține reprezentare a genealogiei lui Hristos.

În proiectul de la Viena, tema este reinterpretată drept „Arbore al Tainei Cununiei”. În partea dedicată Vechiului Testament apar Adam și Eva, Noe, Avraam și Sara, Isaac și Rebeca, Iacob și Rahila, precum și alte cupluri biblice. Compoziția ajunge apoi la Iachim și Ana și la Maica Domnului, pentru ca în centrul ei să fie reprezentat Hristos.

În partea consacrată Noului Testament și istoriei Bisericii apar, între alții, Sfinții Brâncoveni, Sfânta Parascheva . Sfântul Stelian e prezentat în proiect drept protector al familiei. Astfel, genealogia biblică este transformată într-o meditație vizuală asupra familiei și continuității. Temele au o rezonanță aparte pentru o comunitate aflată în diaspora.

Tainele credinței și martiriul Sfântului Ștefan

Pictura continuă cu un ciclu dedicat Tainei Pocăinței. Sunt reprezentate Pocăința lui Manase și a lui David, Pilda vameșului și a fariseului, Pilda fiului risipitor. De asemena, apar Ungerea din Betania și Pocăința Sfântului Petru.

Un alt segment este dedicat Botezului. Apar Botezul Sfântului Ioan, Botezul Domnului și scena în care Sfântul Petru îl botează pe Corneliu și întreaga sa casă.

Ansamblul se încheie cu Martiriul Sfântului Arhidiacon Ștefan. Imaginea sa face legătura cu unul dintre hramurile bisericii și cu identitatea lăcașului.

Un Voroneț care nu copiază Voronețul

Comparația cu celebra mănăstire din Bucovina este inevitabilă, mai ales că arhitectura bisericii vieneze a fost inspirată explicit de Voroneț.

Dar adevărata miză a proiectului pare să fie tocmai dialogul dintre tradiție și experiența prezentă. Pictura preia structuri și teme consacrate ale artei bisericești moldovenești. Dar le așază într-un spațiu urban european și într-o comunitate formată de generații de români plecați din țară.

În acest sens, „Noul Voroneț de la Viena” nu este doar o imagine spectaculoasă. Este și o declarație de identitate. O tradiție își păstrează rădăcinile, dar își continuă povestea într-un alt loc.

Un proiect pentru comunitatea românească

Pictura exterioară face parte din proiectul „Rădăcini și Lumină – Proiect pentru spiritualitate al comunității din Viena”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Reprezentanții bisericii au mulțumit echipei de pictori, ctitorilor și binefăcătorilor, precum și Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru sprijinul acordat acestei etape.

La mai bine de patru ani de la sfințirea altarului, biserica din Viena capătă astfel o nouă dimensiune vizuală. Dacă Voronețul a transformat cândva zidul într-o carte deschisă pentru o comunitate medievală, pictura de la Viena încearcă să facă același lucru pentru o comunitate românească a secolului XXI.