Interviu. Sociologul Bruno Ștefan explică ce a schimbat Europa în viața fiecărui român. Cu bune și cu rele

Sociologul Bruno Ștefan a oferit un interviu NewsEdge, în care am încercat să disecăm cum trăim astăzi față de cum trăiam înainte de 2007. Bunăstare, speranță și o nostalgie complicată. 

Milioane de români trăiesc astăzi în afara țării. Majoritatea au plecat după 2007, când aderarea la Uniunea Europeană le-a deschis o ușă pe care statul român nu reușise să o deschidă: aceea spre o viață mai bună. Prețul benzinei s-a dublat. Al pâinii s-a triplat. Dar și salariul mediu a crescut de trei ori. Dincolo de statistici, cum trăiesc astăzi românii cetățeni europeni?

Ce a însemnat Europa pentru români

De Ziua Europei, discursurile oficiale vorbesc mai mult despre fonduri, infrastructură, securitate sau poziționare geopolitică. Dar cum s-a simțit, concret, Europa în viața de zi cu zi a românilor? 

Pentru unii, a însemnat libertatea de a pleca, de a studia sau de a lucra în altă țară. Pentru alții, schimbările au fost mai greu de perceput. Mai ales în comunitățile care au rămas departe de marile oportunități economice și sociale aduse de integrarea europeană. 

Sociologul Bruno Ștefan spune că românii trăiesc clar mai bine astăzi decât în urmă cu 20 de ani:

„Categoric trăim mai bine pentru că suntem în Uniunea Europeană decât am fi trăit dacă nu eram. Uitați-vă la celelalte țări din jur. Moldova era în 1989 la un nivel economic apropiat de al nostru, poate chiar puțin peste. Astăzi se trăiește mai greu acolo. De când s-a înființat statul român, nu a mai existat o creștere atât de accelerată a nivelului de trai și o profesionalizare atât de rapidă. Vedem diferența inclusiv față de Serbia sau Albania. În vremea lui Tito, Iugoslavia era mult mai dezvoltată decât România. Astăzi, în multe domenii, educație, sănătate, administrație, diferența se vede cu ochiul liber.”

Fondatorul Biroului de Cercetări Sociale spune că diferența s-a văzut cel mai clar în cazul oamenilor educați, care au intrat direct în contact cu standardele occidentale.

„Pentru oamenii educați, a însemnat profesionalizare. A însemnat apropierea de un altfel de tip de educație. A fost apropierea de niște standarde profesionale. Dar asta nu s-a simțit pentru mulți oameni. Pentru omul obișnuit care nu a călătorit, care nu s-a dus în alte țări, poate că n-a însemnat foarte mult în mod direct. Oamenii n-au simțit bunăstarea adusă de Uniunea Europeană dacă nu au văzut cu ochii lor cum arată alte societăți.”, spune sociologul Bruno Ștefan pentru NewsEdge.

Europa în structura socială a poporului român

La aproape două decenii de la aderarea la Uniunea Europeană, una dintre cele mai profunde transformări ține de felul în care s-a schimbat societatea românească. Contactul direct cu Occidentul, migrația masivă, libertatea de circulație și accesul la alte modele culturale au modificat stilul de viață al românilor, relația cu comunitatea, educația sau valorile sociale.

Sociologul Bruno Ștefan spune că influența Europei s-a văzut inclusiv în comportamentul de zi cu zi al celor care au luat contact cu Europa.

„Europa a fost pentru mulți români o sursă de lumină: profesională, financiară, dar și de civilizație. Se vede la românii întorși din afară un anumit rafinament, niște maniere, un alt fel de a se purta și de a relaționa cu ceilalți.

Românii și-au dorit să scape dintr-o societate închisă și să trăiască într-una deschisă. Exact asta a însemnat Uniunea Europeană: libera circulație a oamenilor, a ideilor și a mărfurilor. Din interacțiunea asta s-a produs ceva bun.”

În același timp, Bruno Ștefan atrage atenția că schimbările produse de integrarea europeană nu au dus automat la dispariția conservatorismului sau a radicalismului religios. Din contră, după căderea comunismului, întoarcerea către religie a devenit un fenomen puternic în întreg estul Europei.

„Uniunea Europeană nu a schimbat credința românilor. Ortodoxia a crescut și în România, și în Republica Moldova. La fel cum în alte țări au crescut catolicismul sau islamul. După căderea comunismului, oamenii s-au întors către religie pentru că înainte ea fusese reprimată.”

Mai mult, sociologul spune că libertatea religioasă a venit la pachet și cu o intensificare a dogmatismului în anumite zone sociale:

„Fanatismul religios este, paradoxal, mai puternic aici decât în multe state vest-europene. Odată cu redescoperirea credinței a crescut și dogmatismul unor oameni care cred că adevărul le aparține doar lor.”

Ce puteai să cumperi în 2007 vs ce poți acum

Datele economice arată un paradox aparent. Salariile au crescut de trei ori, dar unele prețuri la alimente s-au triplat și ele. Mulți români spun că se descurcă mai greu ca înainte. Cine are dreptate?

Câteva cifre. 

În 2007:

• Salariul minim brut era în jur de 400 de lei. 
• Benzina Premium 95 costa 3,19 lei/litru la pompele Petrom.
• Pâinea albă de 400 de grame costa sub un leu, între 0,8 și 0,9 lei. 
• Laptele de 1 litru costa circa 1,8–2 lei. 
• Un cofraj de 10 ouă: 3–4 lei.

Astăzi, tabloul nominal arată dramatic diferit. 

În 2026:

• Litrul de benzină costă în jur de 9-10 lei. Prețurile sunt acum și influențate de războiul din Orientul Mijlociu. Înainte de criză, era în jur de 7 lei. 
• Franzela a ajuns între 2,5 și 3,5 lei. 
• Laptele: între 5 și 7 lei. 
• Ouăle: 12–15 lei cofrajul. 

Prețul pâinii s-a dublat în zece ani, ouăle s-au scumpit de trei ori, roșiile de peste trei ori. Dar calculul real, raportat la salariu, spune altceva. 

Un angajat pe salariu minim cumpăra în 2007 aproximativ 800 de litri de benzină din venitul lunar. Azi cumpără în jur de 740. Diferența este mică. 

Un angajat cu salariu mediu poate cumpăra astăzi mai multă carne, mai mult lapte și mai multă benzină decât putea în 2007. 

În termeni reali de putere de cumpărare, lucrurile s-au îmbunătățit în ansamblu. Salariul mediu net a crescut de la 312 euro la peste 1.100 de euro, adică de 3,5 ori. Salariul minim brut a crescut de 10 ori. De la 400 de lei la 4000 de lei.

Fractura reală este, însă, între București și Botoșani, între IT-istul din Cluj cu 5.000 de euro pe lună și muncitoarea din industria textilă cu 2.500 de lei net. 

Inegalitățile economice

Dincolo de creșterea nivelului de trai și dezvoltarea accelerată a unor mari centre urbane, integrarea europeană a adâncit și anumite diferențe între regiunile României. 

În timp ce orașe precum București, Cluj sau Timișoara s-au apropiat de standardele occidentale, multe comunități mici și zone rurale au rămas marcate de depopulare, sărăcie și lipsă de oportunități. Sociologul Bruno Ștefan vine să întărească această idee:

„Există câteva zone dezvoltate, dar România are dezechilibre economice foarte mari între regiuni și între mediul urban și rural. Din cauza asta se produce plecarea din sate și din orașele mici către marile orașe sau către străinătate. Pentru oamenii din zonele părăsite este o dramă. Acolo s-au născut, acolo voiau să muncească și să trăiască, dar au fost nevoiți să își facă bagajele și să plece, pentru că aceste zone s-au depopulat și sărăcia s-a accentuat.

Cei rămași acolo ajung să se simtă prizonierii unor autorități locale pe care nu le percep ca partenere. În sondaje, mulți oameni spun că văd contracte acordate pe sume uriașe și un sistem care funcționează foarte prost. Aranjamentele și rețelele de interese au rămas. Este un tip de proastă guvernare care duce la sărăcire.

Oamenii aceștia nu trăiesc prost din cauza lor, ci din cauza modului în care sunt administrate comunitățile. De aceea așteaptă mai multă implicare din partea Uniunii Europene. Dar mulți au impresia că Europa a venit doar cu bani cheltuiți ineficient, pe lucrări făcute la prețuri de câteva ori mai mari decât ar fi fost normal.”, spune Bruno Ștefan pentru NewsEdge.

Libertatea de a pleca: binecuvântare sau dramă?

Libera circulație a fost poate cel mai concret beneficiu adus de aderarea la UE. După 2007, plecarea la muncă în Occident a devenit pentru mulți o formă de salvare. În același timp, însă, migrația masivă a produs rupturi sociale și emoționale profunde, iar multe comunități din România au rămas depopulate.

„Avem 6-7 milioane de români în afară care preferă să rămână acolo decât să fie aici. Au plecat pentru bunăstare, iar pentru ei și familiile lor asta a însemnat o viață mai bună. Chiar dacă a fost și o dramă, pentru că a rupt familii și comunități, Europa a însemnat pentru mulți o sursă de lumină: profesională, financiară și chiar de civilizație.”, spune Bruno Ștefan.

În primii ani după aderare, mulți dintre cei plecați au continuat să investească în România și să spere într-o întoarcere definitivă. Cu timpul însă, mulți au decis să rămână definitiv în afara țării.

„În primii ani, oamenii veneau și investeau aici. Își construiau case și încercau să păstreze legătura cu România. Dar au descoperit că viața este mai prețuită acolo decât aici. La spitale se simt tratați cu mai mult respect, în administrație la fel. Și atunci mulți au abandonat investițiile și au rămas definitiv în străinătate. Este o dramă, dar în același timp și o binecuvântare. Viața trebuie salvată, iar ei și-au salvat viața.”

Deși în ultimii ani tot mai mulți români au început să revină în țară, fenomenul rămâne limitat.

„Începe să existe și un fenomen de întoarcere. S-au întors mulți români în ultimii ani, ceea ce este important. Dar trebuie să recunoaștem că o parte foarte mare dintre cei plecați rămân definitiv acolo. Copiii lor cresc acolo, își întemeiază familii acolo și nu mai văd motive reale să se întoarcă în România.”, a declarat președintele Biroului de Cercetări Sociale.

Studiu diaspora românească

Un studiu realizat în 2025 de către Repatriot și coordonat de sociologul Bruno Ștefan, alături de Camelia-Manuela Lătăianu și Gabriel Lătăianu, arată cât de profund a schimbat integrarea europeană viața românilor plecați în străinătate. 

Cercetarea, realizată pe un eșantion de peste 1.000 de români din diaspora, relevă că experiența occidentală nu a însemnat doar salarii mai mari, ci și o schimbare de mentalitate, stil de viață și raportare la societate. 

Datele arată că 68% dintre românii din diaspora descriu experiența lor în străinătate ca fiind „pozitivă” sau „foarte pozitivă”, iar aproape 7 din 10 spun că așteptările pe care le aveau înainte de plecare au fost împlinite complet sau chiar depășite. 

În același timp, 61% afirmă că se simt „total integrați” în societatea țării gazdă, iar 68% spun că au prieteni apropiați dintre localnici. Aproape jumătate dintre respondenți afirmă chiar că ei sau cineva din familie s-au înrudit cu persoane de altă etnie după plecarea din România. 

Cu toate acestea, legătura emoțională cu România rămâne puternică. Cei mai mulți spun că le lipsesc lucrurile simple: mesele în familie, umorul românesc, colindele, viața la țară, piețele și apropierea dintre oameni. 

În paralel însă, studiul arată și o ruptură tot mai mare față de ideea întoarcerii definitive. Dacă în 2017 aproximativ 70% dintre românii din diaspora spuneau că intenționează să revină în țară, în 2025 procentul a scăzut la doar 29%. Principalele motive invocate sunt birocrația, corupția și lipsa încrederii în instituțiile statului român. 

Lucrurile care azi ne par firești

La aproape două decenii de la aderarea la Uniunea Europeană, multe dintre schimbările care păreau imposibile înainte de 1989 au devenit atât de obișnuite încât aproape nu mai sunt observate. Accesul la produse, libertatea de circulație, diversitatea informațiilor sau standardele de consum sunt astăzi percepute ca ceva firesc, mai ales de generațiile tinere.

Bruno Ștefan spune că una dintre cele mai mari transformări este legată chiar de accesul la lucrurile de bază.

„Mâncarea, în primul rând. În comunism oamenii stăteau la coadă pentru cele mai elementare lucruri. Nu găseai haine, produse de bază, materiale. Astăzi totul este mult mai accesibil: alimente, produse de igienă, îmbrăcăminte, informație. Lucruri care acum ni se par normale păreau imposibile acum 20-30 de ani.”

În același timp însă, sociologul explică de ce nostalgia față de perioada comunistă continuă să existe în anumite categorii sociale, în special în rândul generațiilor mai în vârstă. Pentru mulți români, siguranța locului de muncă și accesul mai ușor la locuințe rămân repere importante atunci când compară trecutul cu prezentul.

„În comunism, statul oferea locuințe și locuri de muncă, iar oamenii simțeau că au o anumită stabilitate. Astăzi, mulți simt că sistemele sociale sunt mai puțin solidare și că trebuie să se descurce singuri într-o lume mult mai complicată.”

Bruno Ștefan spune că această nostalgie nu vine neapărat din respingerea schimbării, ci și din dificultatea cu care o parte a societății reușește să țină pasul cu ritmul accelerat al transformărilor sociale și tehnologice.

„România este o societate îmbătrânită. Mulți oameni și-au trăit tinerețea în comunism și atunci simțeau că se descurcă mai ușor. Astăzi lumea se schimbă foarte repede: tehnologii, reguli, proceduri, informații. Oamenii obosesc și nu mai reușesc să țină pasul la fel de ușor. De aici apare și această nostalgie.”

Ce rămâne după 19 ani

La finalul discuției, Bruno Ștefan a rezumat ceea ce cercetările și cifrele de altfel confirmă în mod repetat: integrarea europeană a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat României din punct de vedere al nivelului de trai, al mobilității și al orizontului de posibilități. Dar a lăsat descoperiți tocmai cei care n-au putut sau n-au știut să profite de ea.

Pentru sociologul Bruno Ștefan, problema centrală nu este Europa. Ci este statul român, care nu a folosit 19 ani de apartenență europeană ca să reformeze sistemul de sănătate, să curețe administrația locală, să construiască instituții care să servească cetățeanul, nu să îl exploateze. 

Fondurile au venit. Voința politică de a le folosi bine, nu întotdeauna.

Din diaspora, tabloul e și mai clar. Românii care au plecat trăiesc mai bine și știu de ce au plecat. Dar țara pe care au lăsat-o în urmă devine, pe măsură ce trece timpul, mai abstractă, mai depărtată, mai greu de justificat ca destinație de întoarcere. 

Și asta, mai mult decât orice cifră de PIB, spune ceva esențial despre ce a însemnat și ce nu a reușit să însemne Europa pentru România acestor două decenii.