„Industria de apărare nu trebuie să mai fie Cenușăreasa economiei” Nicoleta Pauliuc anunță discuții cu BNR și băncile

La conferința organizată marți, la București, de Organizația Patronală „Industria de Apărare” (OPIA), tema oficială a fost finanțarea sectorului. În realitate, discuția s-a transformat într-un diagnostic public al disfuncțiilor care frânează industria: lipsa consultării în marile programe europene, absența unor garanții de stat funcționale, dificultățile de a deschide conturi bancare, incompatibilități de reglementare și imposibilitatea finanțării unor proiecte pe termen lung în baza actualelor reguli.

Mesajul central al industriei a fost formulat direct de președintele OPIA, Răzvan Pîrcălăbescu: companiile au proiecte, capacități și interes pentru dezvoltare, dar nu au accesul necesar la bani și la decizia publică.

SAFE, marea frustrare a industriei

Nemulțumirea dominantă a rămas legată de programul european SAFE, prin care România poate accesa peste 16,6 miliarde de euro pentru securitate și apărare. Reprezentanții companiilor au reclamat că nu au fost consultați și că există riscul ca fondurile să alimenteze în principal importuri, nu dezvoltare industrială internă.

„Avem o sală plină de peste 100 de persoane din industria de apărare. Nu cred că vreunul dintre ei a fost întrebat despre programul SAFE. Din păcate, este o situație gravă”, a spus Pîrcălăbescu.

Mesajul a fost susținut și de senatoarea Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei pentru Apărare din Senat, care a ridicat public întrebarea esențială pentru anii următori: cât din SAFE va rămâne, de fapt, în economia românească.

„Câți din banii de SAFE rămân în România? Câți ingineri vor fi plătiți din banii de SAFE? Câte produse vor fi făcute în România? Și cât din SAFE rămâne în România pentru a fi o contribuție la PIB-ul României?”, a întrebat aceasta.

Pauliuc a avertizat că România nu își poate permite să transforme un program strategic într-un simplu mecanism de cumpărături externe pe datorie. În opinia sa, dacă țara contractează împrumuturi pe 30-40 de ani, acestea trebuie să producă valoare adăugată internă și să contribuie la relansarea bazei industriale locale.

Presiune pe BNR: băncile cer reguli clare, companiile cer tratament unitar

Ultima parte a dezbaterii a mutat accentul dinspre SAFE spre o problemă și mai concretă: relația dificilă dintre companiile din industria de apărare și sistemul bancar.

Reprezentanții firmelor au vorbit deschis despre dificultățile întâmpinate la deschiderea conturilor, la derularea plăților internaționale și la accesarea finanțărilor. Unele companii au reclamat că au fost tratate ca activități de risc excesiv, deși operează în baza unor licențe și autorizații emise de statul român.

În acest context, în sală a fost formulată explicit ideea că Banca Națională a României trebuie să joace un rol de arbitru și standardizare, pentru a elimina diferențele majore de interpretare între bănci.

„Trebuie chemată Banca Națională, trebuie împreună cu noi, industria, cu Romarm, cu toți cei implicați și cu ministerele de resort să căutăm o soluție și să se facă un pachet specific pentru treaba asta”, a spus unul dintre participanții din industrie.

Ideea a fost reluată și politic de Nicoleta Pauliuc, care a anunțat că după Paște ar urma să aibă loc o întâlnire cu BNR și băncile comerciale pentru a identifica mecanisme punctuale de sprijin.

„Imediat după Paști, împreună cu BNR-ul, vom face o discuție punctuală. Am avut o discuție cu guvernatorul României și a rămas ca, imediat după Paști, toate băncile din România să avem o discuție punctuală ce ar trebui făcut ca noi să restartăm industria de apărare”, a declarat senatoarea.

Aceasta a cerut companiilor să vină cu o listă clară de probleme și propuneri, pentru ca discuția să nu rămână la nivel de frustrare generală, ci să producă modificări legislative și instituționale concrete.

Băncile spun că există deschidere, dar cer predictibilitate, garanții și claritate

Reprezentanții băncilor prezenți la eveniment au transmis că există interes pentru finanțarea sectorului, dar și că industria de apărare presupune o curbă de învățare pentru întregul sistem financiar.

Banca Transilvania a vorbit despre două zone sensibile: partea operațională și partea de finanțare. Problema majoră este că multe informații relevante pentru analiza de risc și conformitate sunt clasificate sau confidențiale, iar structurile clasice de creditare nu sunt construite pentru un astfel de mediu.

„Sunt multe lucruri pe care trebuie să le învățăm împreună”, a spus reprezentantul BT, subliniind că unul dintre punctele cele mai dificile rămâne zona garanțiilor.

Aceeași problemă a fost recunoscută și dinspre industrie: multe companii nu pot aduce drept garanții activele esențiale, tocmai pentru că ele fac parte din capacități sensibile sau strategice. Cu alte cuvinte, sectorul este chemat să se dezvolte, dar nu poate fi finanțat cu instrumentele obișnuite folosite în economie.

Exim Banca Românească a subliniat că mai poate sprijini zona exporturilor și asigurărilor de export pentru piețe non-UE, precum Ucraina, Serbia sau Republica Moldova, însă pe componenta internă de garanții guvernamentale soluțiile au fost mutate către BID, după închiderea vechiului mecanism în septembrie 2025.

BCR a transmis că tratează industria de apărare privată drept sector strategic și că este deja activă în finanțarea unor operatori din domeniu. Totuși, banca a precizat că există limitări clare privind anumite categorii de produse și destinații. Instituția nu finanțează, de exemplu, muniții sau arme de distrugere în masă și nici anumite tipuri de drone autonome letale.

Mesajul general al sistemului bancar a fost unul de deschidere prudentă: băncile sunt dispuse să lucreze cu sectorul, dar au nevoie de predictibilitate, standardizare și reguli mai clar armonizate între legislația românească, normele de compliance și obligațiile internaționale.

Problema de fond: industria legală de apărare este tratată uneori ca o zonă suspectă

Una dintre cele mai puternice idei formulate în ultima parte a dezbaterii a fost că sistemul trebuie să facă diferența între traficul ilicit de armament și industria de apărare legală, autorizată și verificată de stat.

Participanții au reclamat faptul că, în practică, unele firme se lovesc de același tip de suspiciune sau supra-control aplicat unor activități cu risc ridicat, deși operează în cadrul legal, cu avize și licențe emise de autoritățile române.

Mesajul transmis către bănci a fost clar: companiile nu cer tratament preferențial, ci un cadru coerent și unitar, în care legalitatea activității să fie recunoscută instituțional și reflectată în procedurile bancare.

De aici și ideea centrală a discuției: industria de apărare nu poate fi tratată doar prin grila obișnuită a relației client-bancă. Este nevoie de o politică de stat, de norme dedicate și de un mecanism de cooperare între Parlament, BNR, Guvern și mediul financiar.

Parlamentul promite inițiative legislative și un nou cadru de dialog

În plan politic, Nicoleta Pauliuc a transmis cel mai ferm angajament din cadrul dezbaterii. Ea a cerut companiilor să transmită punctual problemele legislative cu care se confruntă și a promis reluarea unor teme deja discutate, inclusiv cele legate de autorizare, predictibilitate și participarea la proiecte strategice.

„Dacă de aici, astăzi, nu plec cu ceva de lucru, m-ați pierdut de client”, a spus senatoarea, într-una dintre cele mai directe formule din cadrul conferinței.

Aceasta a insistat că industria de apărare trebuie scoasă din statutul de „cenușăreasă” a economiei și integrată într-o strategie națională coerentă, fără separații artificiale între companii de stat și companii private.

În opinia sa, actualul context regional, marcat de războiul de la graniță, obligă România să trateze dezvoltarea industriei de apărare ca prioritate de securitate națională, nu doar ca subiect economic sau administrativ.

Dincolo de SAFE, miza este restartarea industriei

Conferința OPIA a arătat că miza nu se reduce la accesul la un program european. Problema reală este mai adâncă: România încă nu are un cadru financiar, bancar și normativ suficient de bine calibrat pentru a susține relansarea unei industrii pe care oficial toată lumea o declară strategică.

În lipsa unor soluții rapide, există riscul ca industria locală să rămână în afara marilor contracte, iar statul să continue să importe masiv echipamente fără să creeze suficientă valoare în interiorul țării.

Din acest motiv, conferința de marți poate fi citită și ca un semnal de alarmă: companiile românești din apărare nu mai cer doar promisiuni despre viitorul sectorului, ci reguli, bani și acces real la jocul strategic care se redesenează acum în Europa.