Practic, în locul bunurilor imobiliare sau al altor active clasice, producătorii pot depune roți de brânză maturată pentru a obține finanțare. Banca funcționează încă din 1953 și este considerată un caz unic în lume.
În prezent, în depozitele sale securizate se află aproximativ 500.000 de roți de parmezan. Acestea sunt evaluate la circa 400 de milioane de dolari. „Seifurile de brânză” sunt spații special amenajate, cu temperatură și umiditate controlate, esențiale pentru păstrarea calității produsului pe termen lung.
Jurnalista Antonia Mortensen de la CNN descrie mecanismul și spune că „oamenii folosesc această brânză pentru a obține împrumuturi bancare, mai exact o folosesc drept garanție. Noi ne aflăm acum într-un seif de brânzeturi. Este practic un seif de înaltă securitate, cu climat controlat, care protejează brânza, vorbim de parmezan pentru că ne aflăm în Emilia-Romagna, singurul loc din lume în care este permisă producerea de Parmigiano Reggiano”.
Cum funcționează sistemul de „împrumut cu brânză” în Italia
Mecanismul este mai simplu decât pare. Producătorii locali de parmezan, care au nevoie de lichidități pentru a-și susține activitatea, fie pentru investiții, fie pentru costuri operaționale, pot aduce roțile de brânză la bancă. Ele sunt evaluate și depozitate și devin garanția pentru împrumutul acordat.
Valoarea finanțării depinde direct de prețul de piață al brânzei la momentul solicitării. Astfel, cu cât parmezanul este mai valoros sau mai bine maturat, cu atât suma împrumutată poate fi mai mare.
Giancarlo Ravanetti, director general al Credito Emiliano, spune că „În Italia, sunt produse 4 milioane de roți de Parmigiano Reggiano, în fiecare an. Acestea sunt ținute la maturat de la 12 luni până la 40 de ani. Iar aici, din punct de vedere logistic, putem primi 2,3 milioane de roți de parmezan.”
După ce împrumutul este rambursat integral, producătorii își recuperează brânza. În schimb, dacă nu își pot achita datoriile, banca are dreptul să vândă roțile de parmezan pentru a-și recupera pierderile. Model reduce riscul pentru instituția financiară și oferă fermierilor acces rapid la capital, fără a fi nevoiți să aștepte ani întregi până când produsul este maturat și vândut.
De ce este necesar un astfel sistem
Industria parmezanului implică un proces lung și costisitor. O roată de Parmigiano Reggiano trebuie maturată cel puțin 12 luni. Iar unele sortimente ajung la perioade de maturare de zeci de ani. În tot acest timp, producătorii trebuie să suporte costuri semnificative, de la întreținerea depozitelor până la pierderile naturale de greutate ale brânzei.
Sistemul de creditare bazat pe brânză în Italia devine o soluție practică. Le permite antreprenorilor să își continue activitatea fără blocaje financiare majore.
Presiuni tot mai mari asupra industriei
Dar sectorul nu este ferit de dificultăți. Producătorii italieni se confruntă cu provocări tot mai mari, în special pe piețele externe. O mare parte din exporturile de parmezan ajung în Statele Unite, însă accesul piața americană a devenit mai complicat.
Paolo Ganzerli, director de vânzări internaționale la Granterre, atrage atenția asupra costurilor în creștere și spune că, „dacă vorbim de piața americană, acum trebuie să ne descurcăm cu aceste taxe vamale foarte mari. Acum sunt de 10%, dar anul trecut au fost chiar și de 15%. Apoi, costul transportului a crescut considerabil, în special acum, din cauza războiului din Iran, a devenit extrem de greu de suportat”.
Taxele vamale ridicate, alături de scumpirea transportului internațional, pun presiune pe profitabilitatea producătorilor. În aceste condiții, tot mai mulți dintre ei aleg să apeleze la sistemul de creditare garantat cu parmezan pentru a-și menține afacerile pe linia de plutire.
