Scoția a avut primul club de fotbal din istorie. Echipa neînvinsă care a fost eliminată la Cupa Mondială din 1974

Scoția este a doua de cea mai veche echipă națională din fotbal după Anglia. Jucători precum Kenny Dalglish, Denis Law și cel mai recent Andy Robertson și Scott McTominay sunt doar câteva nume ale unor sportivi celebri care au îmbrăcat tricoul echipei naționale.

O perioadă în care doar englezii mai jucau

Echipa națională a Scoției s-a înființat, când, pe harta fotbalului internațional mai exista doar Anglia. Pe 30 noiembrie 1872 jucau primul meci din istoria acestora în sport. Partida cu englezii, disputată pe un teren proiectat inițial pentru cricket, se încheia la egalitate. Toți jucătorii care au reprezentat Scoția erau sportivi amatori pentru clubul Queen’s Park din Glasgow.

La început naționala juca doar meciuri împotriva țărilor care făceau parte din „Home Nations”. Alături de scoțieni mai erau englezii, galezii și nord-irlandezii. Partidele repetate au dat naștere unor rivalități care există și astăzi. Cea cu Anglia este una din cele mai cunoscute din fotbal. Începând cu sezonul 1883/1884 a apărut „British International Championship”, un turneu dedicat celor patru țări. Competiția a avut loc anual până-n 1984, când a fost desființată.

În primii 50 de ani câștigătorii nu au primit un trofeu. Totuși, începând cu 1935 a fost introdus unul, care a fost văzut pentru prima dată Regele George al V-lea. Prima câștigătoare a acestei cupe a fost chiar Scoția. Meciurile dintre englezi și scoțieni erau unele fizice, pline de faulturi care nu ar fi tolerate într-un meci de fotbal din zilele noastre. În primele 43 de meciuri dintre cele două selecționate, Scoția a avut doar două înfrângeri. O victorie memorabilă este cea din 1928, 5-1 în fața Angliei. După partidă, echipa victorioasă a fost poreclită „Magicienii de pe Wembley”.

Scandaluri la început de drum

Echipele naționale care făceau parte din „Home Nations” nu au participat la primele 3 ediții ale Cupei Mondiale. Motivul din spate ar fi unul destul de simplu. În acea perioadă, toate cele 4 selecționate au fost excluse de FIFA din pricina unor neînțelegeri în ceea ce privește politica jucătorilor semi-profesioniști. Conflictul a durat până la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial.

Împăcarea cu FIFA i-a oferit naționalei posibilitatea să joace la Cupa Mondială din 1950. FIFA a propus ca primele două echipe care ar fi terminat pe primele poziții la „British Home Championship” să participe la Mondial.

Totuși, federația de fotbal din Scoția a transmis că echipa se va prezenta în Brazilia doar dacă va câștiga competiția internă. În ciuda aprobării venite din partea FIFA, federația s-a ținut de cuvânt și nu a permis jucătorilor să participe deoarece echipa a terminat pe poziția a doua în „British Home”.

Prima prezență la Mondial

Situația s-a repetat patru ani mai târziu, însă federația a aprobat de această dată plecarea în Elveția. Au fost omologați doar 13 jucători, deși FIFA cerea un lot alcătuit din 22 de sportivi. Scoția a terminat pe ultimul loc în urma a două înfrângeri, 0-1 cu Austria și 0-7 cu Uruguay.

În 1958 reușesc un egal cu Iugoslavia, însă pierd în fața Franței și a Paraguayului. O nouă eliminare în faza grupelor era consemnată. Următoarea apariție la Cupa Mondială urma să fie peste 16 ani, în 1974. La acest turneu obțin cele mai bune rezultate.

Nu pierde niciun meci în faza grupelor. Înving naționala Republicii Zair și încheie la egalitate meciurile cu Brazilia și Iugoslavia. Cele trei echipe aveau același număr de puncte,4. Departajarea a fost făcută de rezultatul obținut cu Zair. Întrucât a învins la cel mai mic scor, 2-0, Scoția a fost eliminată pentru o diferență de doar un gol.

Un record de uitat

Se califică pentru ediția din Argentina după victoriile cu Cehoslovacia și Țara Galilor. Antrenorul Ally MacLeod este optimist în declarațiile sale dinaintea îmbarcării pentru Argentina. Transmite suporterilor că țara lor se va întoarce acasă cu o medalie. Sunt aplaudați de toți suporterii prezenți pe Hampden Park.

 Debutul este unul cu stângul. Peru se impune cu 3-1 și un rezultat de egalitate cu Iran pune echipa Scoției sub presiune. Era nevoie de o victorie cu Olanda la o diferență de trei goluri. Scoția câștigă la limită cu 3-2. Erau din nou eliminați din grupe la golaveraj pentru a doua Cupă Mondială la rând.

Trec patru ani și Scoția este din nou prezentă la Mondial. O victorie cu Noua Zeelandă ridică moralul jucătorilor. În cele din urmă, Brazilia nu este intimidată de scoțienii energici și câștigă cu 4-1 meciul. Egalul cu Uniunea Sovietică stabilește un record negativ, trei eliminări în grupe în baza golaverajului la trei ediții succesive de Mondial.

Egal urmat de o tragedie

Selecționata scoțiană se califică dramatic la următorul Mondial. O egalează pe Australia în ultima secundă. Bucuria generată de golul egalizator a fost redusă la tăcere. Antrenorul Jock Stein are un atac de cord și cade la pământ. În scurt timp tehnicianul a murit.

 Locul pe bancă a fost preluat de un nume care atunci nu se bucura de notorietatea de astăzi, Alex Ferguson. Turneul la care Diego Maradona a scris istorie este unul dezamăgitor pentru scoțieni. Din 3 meciuri pierd 2 și termină pe ultimul loc în grupă, obținând doar un punct.

Anul 1990 nu este unul prietenos. Două înfrângeri și o victorie au fost suficiente pentru o nouă eliminare în grupe. Urmau 8 ani de absență pentru Scoția la Mondial. Ultima apariție venea în anul 1998. Turneul din Franța nu se diferenția de precedentele. Scoția nu reușește nici de data aceasta să iasă din grupe.

Câte probleme pentru 1872

În perioada 1870-1872 Scoția și Anglia au jucat 5 meciuri, toate la Londra. Federația Engleză de Fotbal nu a recunoscut caracterul oficial al partidelor. Aceștia au insistat ca un nou meci să se joace. La inițiativa lui Charles Alcock s-a organizat următoarea partidă. În urma unor tratative care s-au întins pe mai multe săptămâni, echipa Queen s Park a acceptat să reprezinte Scoția.

Totuși, nu era stabilit și un stadion pe care să se joace. „Hamilton Crescent”, un teren de cricket al orașului Patrick, a fost ales în cele din urmă. Meciul programat pentru ora 14:00 a început în cele din urmă la 14:20. Pe o ploaie torențială, Scoția deschide scorul în prima repriză, însă reușita este anulată.

A fost sau nu gol

 Un aspect care trebuie menționat este că la acel moment porțile nu aveau bară transversală, fiind înlocuită de o panglică de mătase. Aparent, mingea a trecut peste panglica de mătase iar golul nu a fost validat.

De asemenea, un alt aspect inedit al partidei îl reprezintă faptul că portarul echipei britanice, Robert Barker, fost jucător de rugby, a făcut schimb de poziții de mai multe ori cu atacantul William Maynard. O altă poveste impresionantă este cea a lui Reginald de Courtenay Welch. Juca pe două poziții, de portar și fundaș, potrivit fanatik.

 În ciuda faptului că era un jucător activ, acesta a făcut de două ori parte din Comitetul de Organizare al Federației în anii 70 ai secolului XIX. Una din atribuțiile sportivului polivalent era aceea de a anunța ce fotbaliști erau convocați la națională.

Scoția 1974

Din toate evenimentele pe care le-am menționat iese în relief Cupa Mondială din 1974. Turneul era primul dintr-o serie de trei în care Scoția era eliminată în faza grupelor la golaveraj. Ce face cu adevărat special acest an este că Scoția a fost singura echipă care nu a pierdut niciun meci. Era pentru prima dată în istoria Cupei Mondiale când se întâmpla așa ceva.

La momentul respectiv evoluau la prima reprezentativă nume precum Dennis Law, Jimmy Johnstone și tinerii Joe Jordan și Kenny Dalglish. În grupa cu numărul 2 au jucat cu Brazilia, Iugoslavia și Republica Zair, în prezent Republica Democrată Congo.

Totul a început de la primul meci jucat, împotriva Zairului. Scorul la pauză era 2-0. În repriza a doua jucătorii și-au menținut avantajul, însă nu au mai marcat. În urmă cu o zi Brazilia remiza în meciul cu Iugoslavia.

Trei echipe cu același număr de puncte

Lucrurile arătau bine pentru Scoția. Iugoslavia se impune în fața africanilor cu un categoric 9-0. Meciul cu Brazilia se încheie la egalitate în ciuda faptului că scoțienii au fost aproape de victorie. Totul urma să se decidă în confruntarea cu Iugoslavia. Victoria asigura calificarea în timp ce egalul era suficient doar într-un singur scenariu.

Brazilia trebuia să învingă Zairul la o diferență mai mică de trei goluri. Scoția și Iugoslavia termină meciul la egalitate. Brazilia câștigă cu 3-0. Cele trei echipe aveau câte 4 puncte. Departajarea s-a făcut după meciul cu africanii.

Iugoslavia a înscris nouă goluri, Brazilia, trei iar Scoția, doar două. Diferența de un gol între brazilieni și scoțieni a fost decisivă. Primii s-au calificat iar Scoția a părăsit competiția.

Barca fără vâsle

Peste câțiva ani, Joe Jordan își aducea aminte de evenimentele din 1974 și vorbea despre ce putea să fie făcut mai bine. Parcursul echipei a fost unul bun. Însă, dacă ar fi jucat și Jimmy Johnstone poate rezultatul nu ar fi fost același. Banda dreapta nu a evoluat în niciun meci la turneul organizat de Germania de Vest. Un motiv din spatele acestei absențe importante l-ar reprezenta un incident care a avut loc înainte de plecarea spre Berlin.

Ne aflăm în luna mai a anului 1974. Echipa Scoției se afla în cantonamentul de pregătire pentru turneul final. După antrenament antrenorul Willie Ormond le-a dat voie jucătorilor să iasă în oraș. Distracția a ținut până aproape de dimineață. Jimmy s-a urcat într-o barcă. Aceasta nu avea vâsle, conform welovesport.

 Curenții erau puternici și în scurt timp a fost tras în larg. În ajutor i-au venit doi coechipieri, însă barca pe care au luat-o era găurită. Din fericire și-au dat seama în timp util și s-au întors la mal. Paza de Coastă a intervenit și l-a salvat pe Jimmy Johnstone. Povestea a ajuns rapid în toate ziarele.  

Primul club de fotbal din istorie

O altă poveste care merită spusă este cea a lui John Hope. Avocat scoțian, înstărit, și-a dedicat o bună parte din viață îmbunătățirii condițiilor de muncă ale angajaților. A luptat împotriva consumului de alcool și a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai Partidului Conservator din Scoția.

Dincolo de acțiunile umanitare, Hope era pasionat de sport. În decembrie 1824 înființează, la doar 17 ani, în Edinburgh prima echipă de fotbal din istorie, numită „Foot Ball Club”. Întrucât se aflau la început, au avut parte de multe probleme.

Mingi sparte și primul regulament din fotbal

 Pentru a juca, lotul era împărțit în două. Dincolo de faptul că nu existau alte echipe împotriva cărora să joace, mingile reprezentau la rândul lor o problemă. Acestea se spărgeau destul de des iar registrele contabile ale clubului arată că un meci se oprea în medie de 3-4 ori pentru a le schimba.

Un ultim impediment îl reprezenta terenul. Meciurile se jucau în general pe câmpurile deținute de fermieri. Starea acestora era deplorabilă iar în situația în care echipa voia să joace pe un teren curat trebuia să plătească sume generoase. Rezolvarea era aceeași dacă echipa nu voia ca animalele fermierilor să intre pe teren.

Conform The Independent, John Hope este cel care a elaborat primul regulament din fotbal. Acesta prevedea două din principalele reguli ale sportului, fotbalul se joacă doar cu piciorul iar atingerea balonului cu mâna este interzisă.

Capitolul 9/48

Una din cele mai cunoscute echipe ale sportului rege este cea a Braziliei. Dincolo de fotbaliștii uriași pe care i-a oferit, protagonista episodului de mâine are multe povești de spus. După triumful din 1962, tricoul legendarului Pelé a fost furat după un amical la Amsterdam.

Curios este cine a reușit să se furișeze în vestiarul Braziliei. Mai mult de atât, fotbalul a fost adus aici de un scoțian. Cum a reușit să pună bazele unui fenomen social și alte povești vom afla în episodul de mâine. Ne revedem la 10:30!