De ce ne întoarcem mai epuizați din minivacanța de 1 Mai? Psihologul Sînziana Burcea: „Nu obosim doar din muncă, ci și din felul în care ne petrecem timpul liber”

Psihologul Sînziana Burcea explică în cadrul unui interviu pentru News Edge faptul că există un mecanism mai complex decât simpla „odihnă insuficientă”. Specialista arată că nu doar munca obosește, ci și modul în care ne raportăm la timpul liber. „Nu obosim numai din muncă, ci și din felul în care ne petrecem timpul liber”, spune psihologul. 

În minivacanțe, mai ales când există presiunea de a „profita din plin”, căci timpul este limitat, zilele libere pot deveni o formă de solicitare psihică în sine. Într-o perioadă scurtă au loc drumuri, se socializează mai mult decât suntem obișnuiți, mesele sunt abundente și lipsește o structură stabilă.

Când „timpul liber” devine o altă formă de efort

Sînziana Burcea subliniază faptul că problema nu este vacanța în sine, ci felul în care este petrecută. „Când zilele libere devin o fugă grăbită către cât mai multe experiențe, drumuri lungi, mese abundente, socializare intensă, program dat peste cap și o presiune subtilă de a ‘profita din plin’, psihicul intră într-o altă formă de solicitare”, a declarat ea.

Psihologul menționează faptul că activitățile cu „efort scăzut”, odihna, relaxarea, activitățile liniștite sunt asociate cu o stare de bine. În timp ce activitățile intens structurate sau solicitante nu oferă același efect asupra corpului și a minții. Chiar dacă sentimentele resimțite pot fi asemănătoare. Nu „câte lucruri facem în vacanță” contează cel mai mult, ci cât de mult reușim să reducem presiunea, mai ales la nivel mental.

De ce nu ne odihnim 

Oboseala de după minivacanță se resimte pentru că organismul nu se „resetează” automat când încetăm munca. Resursele psihice și fizice consumate la locul de muncă au nevoie de o perioadă reală de refacere. Recuperarea apare atunci când cerințele de muncă sunt eliminate complet pentru o perioadă suficientă.

Problema este că în minivacanțele scurte, condiția nu este întotdeauna îndeplinită. Trecerea rapidă între două ritmuri, pe modelul muncă – relaxare – muncă, solicită suplimentar sistemul de adaptare al creierului.

Sînziana Burcea spune că „trecerea bruscă din registrul relaxării către ritmul profesional produce, la nivel psihologic și biologic, un mic șoc de adaptare. Mintea schimbă repede direcția, corpul schimbă ritmul hormonal, iar această recalibrare consumă energie”.

În psihologie, starea este uneori asociată cu „post-vacation blues”, adică o ușoară scădere a energiei și a dispoziției după revenirea la rutină. Nu este o tulburare, ci un efect de adaptare. Pe de o parte, corpul iese dintr-un ritm diferit față de cel obișnuit, iar pe de altă parte, creierul revine brusc la un mediu cu cerințe și responsabilități. Schimbare rapidă implică un consum de energie psihică care poate fi resimțit ca oboseală.

De ce unele vacanțe ne „încarcă”, iar altele ne epuizează

De altfel, diferențele individuale trebuie luate în calcul. Psihologul Sînziana Burcea spune că oamenii nu se odihnesc la fel. „Odihna autentică nu înseamnă același lucru pentru toți. Pentru unii, liniștea hrănește. Pentru alții, explorarea, noutatea sau conversațiile fertile aduc vitalitate”, a specificat ea. 

Recuperarea este influențată de tipul de activitate, dar și de modul subiectiv în care este percepută. Nu există o singură rețetă universală a odihnei. De asemenea, gândurile legate de muncă pot influența calitatea recuperării. Chiar și în afara programului, ruminația profesională reduce beneficiile timpului liber și afectează starea de bine .

Apoi, trebuie luată în vedere și presiunea de a transforma fiecare zi liberă într-o experiență memorabilă, căci ea chiar există. Abordare, deși aparent pozitivă, poate reduce capacitatea de relaxare reală. Și de aceea apare un paradox. Cu cât încercăm să „optimizăm” mai mult timpul liber, cu atât ne scade capacitatea de a ne odihni. „Odihna reală începe în clipa în care încetăm să tratăm timpul liber ca pe o sarcină de îndeplinit și îl transformăm într-un spațiu de întâlnire sinceră cu propria natură”, a punctat specialista.

Între lipsa timpului și calitatea lui

Oboseala de după minivacanță nu este, în cele mai multe cazuri, un semn că am avut prea puțin timp liber, ci că acel timp nu a fost neapărat unul de recuperare reală. Aceasta din urmă depinde de deconectare mentală, de reducerea presiunii și de activități care nu solicită continuu atenția sau adaptarea.

Într-o prezent, timpul liber a devenit uneori foarte prețios. Adevărata provocare nu mai este lipsa vacanțelor, ci capacitatea de a le trăi fără presiunea de a le transforma în altceva decât sunt de fapt, adică pauze reale.