„Deocamdată nu” versus „niciodată”. Olanda, în inima celei mai dure dezbateri etice din medicina europeană. Eutanasia tinerilor cu suferințe psihiatrice

Sub legea actuală, eutanasia non-voluntară este disponibilă pentru bebelușii olandezi care nu au împlinit un an. Copiii între 12 și 15 ani pot fi eutanasiați cu aprobarea părinților, iar cei de peste 16 ani sunt eligibili dacă fac o cerere voluntară și bine chibzuită și dacă suferința lor este „insuportabilă”.

Extinderea la grupa 1–12 ani, intrată în vigoare în 2024, vizează exclusiv copiii cu suferință insuportabilă la finalul vieții pentru care îngrijirile paliative sunt insuficiente. De exemplu, Olanda acceptă acțiune în cazul copiiilor cu tumori cerebrale netratabile, care dezvoltă vărsături și convulsii necontenite în faza terminală.

De asemenea, pentru copiii cu epilepsie rezistentă la toate tratamentele. Studiul care a stat la baza modificării, comandat de Ministerul Sănătății în 2019, a investigat decesele unui număr mare de copii și a identificat că în unele cazuri familiile și medicii se confruntau cu suferință extremă în ciuda îngrijirilor paliative, reiese din articolul NL#Times.

Propunerea medicilor din 2026: „deocamdată nu”

Un grup de profesori de psihiatrie a copilului și adolescentului din Olanda solicită colegilor să amâne aprobarea cererilor de eutanasie din motive psihiatrice pentru tinerii sub 25 de ani, argumentând că creierul adolescent este încă în dezvoltare și că afecțiunile care par fără speranță în tinerețe se pot schimba în timp. Patru membri ai grupului de lucru al Asociației Psihiatrice Olandeze, care revizuiește tocmai ghidurile relevante, au cosemnat propunerea.

Miza numerică este reală. În termeni absoluți, cazurile sunt rare. Opt persoane sub 25 de ani au fost eutanasiați pentru suferință psihiatrică în 2023, 13 în 2024 și șapte în 2025, din peste 10.000 de cazuri totale anual. Dar cererile înregistrate de la tineri sub 24 de ani au crescut de la 10 în 2012 la 74 în 2020, iar sinuciderile în rândul tinerelor femei sub 30 de ani au atins un record în 2024.

Proiectul legislativ parlamentar, nota Hertzberger

Dincolo de propunerea medicilor, există și o inițiativă parlamentară concretă, documentată. În 2024, parlamentara olandeză Hertzberger a depus la Camera Deputaților (Tweede Kamer) o notă de inițiativă intitulată „Reflecție critică asupra eutanasiei pentru suferință psihică a tinerilor”, înregistrată ca document parlamentar oficial al Statelor Generale. Documentul solicita o examinare critică a ghidurilor și practicilor privind acordarea eutanasiei pe motive psihiatrice tinerilor.

Aceasta a declanșat consultarea parlamentară care a dus ulterior la revizuirea ghidurilor Asociației Psihiatrice Olandeze. Revizuirea este în curs chiar acum.

Tabloul european: cine mai permite, cine ezită

Belgia, Spania, Luxemburg și Elveția permit, de asemenea, eutanasia pe motive psihiatrice. Regatul Unit a votat recent în sprijinul unui proiect de lege pentru legalizarea morții asistate. Colegiul Regal al Psihiatrilor britanici a declarat însă, că nu poate susține proiectul în forma actuală, citând garanții insuficiente. Canada a amânat extinderea MAID la persoane cu boli mintale ca singură condiție până cel puțin în 2027, la presiunea Asociației Psihiatrice Canadiene.

O Europă care se confruntă cu propria ei limită

Realitatea olandeză din 2026 nu este cea a unui stat care eutanasiază copiii săraci, așa cum afirma ziuanews.ro. Este realitatea unui stat care, după 22 de ani de la prima lege de eutanasie din lume, se confruntă cu o creștere a cererilor din rândul tinerilor cu suferințe psihiatrice. Deocamdată, se încearcă să se găsească un răspuns etic coerent, prin propuneri medicale de restricționare, prin note parlamentare, prin revizuirea ghidurilor profesionale.

Dezbaterea nu are un răspuns simplu. Pe de o parte, autonomia individului și dreptul de a pune capăt unei suferințe psihice insuportabile care durează de un deceniu. Pe de altă parte, creierul sub 25 de ani care nu a terminat de a se forma, influența rețelelor sociale, contagiunea sinuciderii și incertitudinea despre iremediabilitatea bolilor psihice. Ambele argumente sunt serioase. Niciun răspuns nu este confortabil.

Ceea ce este cert este că această dezbatere se poartă în public, în reviste medicale, în Parlament și în societatea civilă, nu în spatele ușilor unui program secret de eliminare a celor săraci.