Icoana îndrăgostiților, copacul cu informatori și cartierul din cartier. Istoricul Anita Sterea ne spune secretele străzilor din Cotroceni

Istoricul Anita Sterea, președinta Asociației Coolturale „Nouă de Pasă”, spune că Cotroceniul a devenit, în timp, un loc în care s-au întâlnit reprezentanți ai elitei bucureștene. Iar arhitectura, un element important pentru povestea cartierului, păstrează și astăzi urmele acelor perioade, de la stilul neo-românesc și clădirile eclectice până la Art Deco și modernism.

De la Mănăstirea Cotroceni la cartierul elitelor

Cotroceniul începe să semene cu zona pe care o cunoaștem astăzi mai ales după apariția Mănăstirii Cotroceni, ridicată în secolul al XVII-lea, în jurul anului 1680. Mănăstirea se afla pe locul unde este astăzi Palatul Cotroceni. Complexul monahal a fost însă demolat în perioada comunistă, iar biserica din actualul ansamblu a fost reconstruită în anii 2000.

Un alt reper important pentru istoria zonei este Biserica Sfântul Elefterie Vechi, construită în perioada anilor 1740. În jurul acestor locuri începe să se formeze treptat o comunitate, iar Cotroceniul se dezvoltă în timp ca o zonă în care locuiesc familii cu statut social și profesional tot mai important.

Mai târziu, apropierea de instituții precum Universitatea de Medicină și Universitatea de Apărare va contribui și ea la imaginea cartierului drept unul al elitelor. Medici, militari, artiști și intelectuali ajung să locuiască aici. Iar casele construite încep să spună, la rândul lor, povestea oamenilor care le-au numit „acasă”.

Biserica Sfântul Elefterie Nou, construită aproape patru decenii

O poveste a comunității este legată de o biserică a cărei construcție a durat aproape patru decenii. „Un important reper al cartierului este Biserica Sfântul Elefterie Nou, din apropierea metroului Eroilor. Construcția a început în 1934, într-o perioadă în care comunitatea din Cotroceni se afla în plină dezvoltare. Biserica veche nu mai era suficientă pentru comunitatea în creștere, iar locuitorii au decis să construiască un lăcaș mult mai mare. Atunci, oamenii au fost de acord să doneze bani pentru această biserică”, povestește Anita Sterea.

Proiectul a fost prezentat public în 1935, însă construcția nu avea să fie una ușoară. Biserica a fost finalizată abia în 1971, la aproape patru decenii de la începerea lucrărilor. „Astăzi este una dintre cele mai mari biserici ale orașului și este singura din București cu trei altare. Iar un detaliu mai puțin cunoscut se află în pictura din cupola de deasupra altarului. Acolo apare Fecioara Maria cu Pruncul, iar Iisus este reprezentat purtând o haină care amintește de îmbrăcămintea unui prizonier. Imaginea trimite însă la persecuțiile religioase și la represiunea din perioada comunistă, într-o biserică terminată chiar în acei ani”, adaugă specialista.

Un mic cartier privat construit în 1899

Biserica nu este singurul loc din Cotroceni care păstrează memoria dezvoltării cartierului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, de exemplu, apare aici și un proiect care poate fi considerat un mic cartier privat, construit după reguli bine stabilite. Cotroceniul păstrează un mic ansamblu creat de François Renault, un francez și militar apropiat de Regele Carol. El avea un teren mare pe care l-a împărțit în 11 loturi. Proiectul a început în 1897 și a fost terminat în 1899.

„François Renault a gândit un mic cartier cu reguli clare, care avea canalizare, iluminat stradal, străzi pavate și chiar o fântână. Pentru Bucureștiul de la sfârșitul secolului al XIX-lea, astfel de dotări reprezentau un semn de modernizare. Primele două case au fost construite pentru fiicele lui Renault, Ecaterina și Eugenia. Casa cea mai mare era reședința celui care dezvoltase întregul proiect. Ansamblul a fost gândit ca o zonă liniștită, aproape închisă, ca o fundătură”, spune Anita Sterea.

În perioada interbelică, unele dintre case au fost modificate. Una dintre ele a fost transformată într-o clădire modernistă, iar alta a fost înălțată. „Cu toate acestea, atmosfera de sfârșit de secol XIX s-a păstrat”, adaugă istoricul.

Frumusețea detaliilor

Foarte multe casele păstrează detaliile arhitecturale originale. În Cotroceni, ele sunt uneori atât de mici încât pot trece neobservate. „Prin cartier, ferestrele, balcoanele, gardurile și fațadele sunt pline de detalii, de la flori, ghirlande, păsări, albine, bufnițe, păuni, pești, delfini și chiar dragoni”, explică Anita Sterea.

La una dintre clădiri apar delfini stilizați. La alta sunt păuni. Pe o altă fațadă pot fi observate bufnițe, simbol asociat în mod tradițional cu înțelepciunea. Dragonul apare și el în mai multe locuri. Uneori este ascuns în feroneria unei ferestre, alteori este chiar scurgerea balconului. „Dragonul este un personaj fantastic adăugat pentru a proteja casa”, precizează istoricul.

Un alt detaliu poate fi găsit în curtea unei case neo-românești aflate în restaurare. Acolo se află o reprezentare a Gânditorului de la Hamangia, una dintre cele mai cunoscute imagini asociate culturii neolitice de pe teritoriul României. „Nu există foarte multe informații despre motivul pentru care sculptura a ajuns acolo. Una dintre ipoteze este că imobilul a aparținut unui sculptor și că lucrarea a fost realizată de acesta. Cert este că astfel de detalii arată cât de multe povești rămân încă nedescoperite în cartier”, a subliniat Anita Sterea.

Biserica Sfântul Elefterie Vechi și icoana pentru îndrăgostiți

Și dacă unele povești sunt ascunse în fațade și în curțile caselor, altele sunt legate de locuri care au rămas importante pentru comunitate timp de sute de ani. Biserica Sfântul Elefterie Vechi este sora mai mică, dar mai bătrână, a celei mari de lângă metrou. A fost ridicată pentru comunitatea care trăia aici înainte ca zona să devină cartierul de case pe care îl știm astăzi.

„Ea a devenit cunoscută inclusiv pentru o icoană considerată făcătoare de minuni pentru tinerii îndrăgostiți. Mulți dintre cei care veneau aici proveneau din familii cu statut social diferit, nu puteau fi împreună din această cauză și căutau, prin rugăciune, un ajutor pentru dragostea lor”, spune Anita Sterea.

Iar la slujbele de duminică este folosit în prezent și limbajul mimico-gestual pentru persoanele cu deficiențe de auz. Biserica Sfântul Elefterie Vechi este singura din Capitală cu un astfel de program. Este un detaliu prin care se evidențiază că un loc vechi continuă să răspundă nevoilor comunității de astăzi.

Monica Lovinescu și monumentul care vorbește despre Securitate

Cotroceniul nu înseamnă însă doar istoria veche a cartierului. Străzile sale păstrează și memoria unor oameni care au avut un rol important în istoria României. Una dintre poveștile recente adăugate cartierului este monumentul dedicat Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca. A fost inaugurat în 2013, în anul în care s-au împlinit 100 de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu. Monumentul a fost realizat din fonduri private de Fundația Humanitas și donat comunității. „Sculptorul Virgil Scripcariu i-a reprezentat pe cei doi împreună, înfășurați într-un văl, pe care apar urme de lovituri de topor, care simbolizează atacurile și presiunile exercitate de Securitate asupra celor doi, inclusiv în perioada în care aceștia se aflau în exil”, a povestit istoricul.

Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au plecat din România în 1948 și au devenit două dintre cele mai importante voci ale exilului românesc. Ulterior, Monica Lovinescu a început să lucreze la Radio Europa Liberă și a folosit microfonul ca instrument de critică la adresa regimului comunist. În 1977, ea a fost atacată în fața locuinței sale din Paris de persoane despre care s-a stabilit că fuseseră trimise de la București. A supraviețuit atacului și și-a continuat activitatea.

Lângă monument se află și „copacul cu informatori”. „Capetele reprezentate acolo nu sunt personaje inventate, ci fac trimitere la persoane care au furnizat informații Securității despre Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Printre numele asociate acestui episod se află și Alexandru Bălăceanu-Stolnici. Monumentul are și o bancă. Nu este doar un soclu pe care să privești o sculptură, ci un loc în care oamenii sunt invitați să stea lângă cei doi și să se gândească la povestea lor și la toată moștenirea pe care până la urmă a lăsat-o”, explică Anita Sterea.

Monica Lovinescu nu a locuit propriu-zis în Cotroceni. Casa familiei era în apropiere, vizavi de Facultatea de Drept. 

Un cartier care încă mai poate fi descoperit

Cotroceniul este un loc în care se suprapun epoci și istorii foarte diferite. Urmele unei păduri vechi se întâlnesc cu străzi proiectate la sfârșitul secolului al XIX-lea. Casele eclectice stau lângă construcții neo-românești, Art Deco sau moderniste. Iar printre toate se găsesc detalii pe care le poți rata ușor dacă doar traversezi cartierul, precum o fântână într-o fundătură, un Gânditor de la Hamangia, un păun pe o fațadă sau un dragon transformat în scurgere de balcon.

Istoria Cotroceniului este răspândită pe străzi, în curți, în biserici și, uneori, în cele mai mici detalii ale unei case. „Trebuie doar să mergi mai încet ca să începi să le vezi”, conchide Anita Sterea.